Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 832/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - nr. 195/2002 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 832
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Vintilă G - - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Mereanu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva deciziei penale nr. 147 din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține motivele de recurs depuse în scris la dosar și critică sentința pentru netemeinicie, raportat la îmbibația alcoolică prezentată de intimatul inculpat și de consecințele pe care infracțiunea dedusă judecății le-ar fi putut produce, în sensul că se putea produce un eveniment rutier în care să fie implicați și alți participanți la trafic, datorită stării de ebrietate în care se afla inculpatul.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în beneficiul intimatului inculpat și aplicarea unei pedepse în conformitate cu dispozițiile art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, susținând că atât sentința, cât și decizia sunt legale și temeinice, în ceea ce privește pedeapsa aplicată, dar și modalitatea de executare dispusă în cauză.
Intimatul - inculpat, având ultimul cuvânt își însușește concluziile puse de apărător și solicită respingerea recursului declarat de parchet, precizând că în seara respectivă consumase o anumită cantitate de băuturi alcoolice, ca urmare a unui eveniment deosebit produs în familia sa, că regretă fapta comisă, fiind pentru prima dată în conflict cu legea penală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 284/21.03.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. cu aplic. art.74 lit.a, c și art.76 lit.d s Cod Penal-a dispus condamnarea inculpatului - la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/litru pur în sânge, la data de 12.10.2007.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod Penal- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe durata prev. de art.71C.p., respectiv din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
În baza art.81C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art.82 Cod Penal, respectiv pe durata unui termen de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359C.s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.83C.p. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.191 alin.1 s C.P.P.-a dispus obligarea inculpatului la plata către stat a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare și avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 ei reprezentând onorariul apărător oficiu către d-na avocat (delegația nr.1899/15.02.2008) din Baroul O l
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 12.10.2007 în jurul orelor 21,00 un echipaj din cadrul Serviciului Poliției rutiere O aflându-se în serviciul de supraveghere și control selectiv al traficului rutier pe raza municipiului S pe B-dul - a oprit autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare OT.02. și a constatat că acest autoturism era condus de inculpatul care emana un puternic miros de alcool.
Conducătorul auto a fost testat cu aparatul alcooltest rezultatul fiind de 0,91 mg/alcool pur în aer expirat. Ulterior a fost condus la Spitalul Județean de Urgență S unde i-au fost recoltate două probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.1143/1144/15.10.2007 o alcoolemie de 1,70 gr.%o alcool pur în sânge la ora 21,32 și de 1,55 gr.%o la ora 22,32; inculpatul a recunoscut cu prilejul audierii că la data de 12.10.2007 a consumat trei beri, ultima la ora 18,30.
În raport de această situație de fapt, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului de a fi condus pe drumurile publice un autovehicul cu o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 gr./ alcool pur în sânge, a avut reprezentarea și a acceptat faptul că acțiunea sa constituie un pericol pentru siguranța circulației chiar dacă nu l-a urmărit, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. pentru care s-a dispus condamnarea proporțională gradului de pericol social al faptei comise și periculozității făptuitorului.
La alegerea pedepsei și la individualizarea cuantumului acesteia instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72C.p., respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în OUG 195/2002 pentru această infracțiune, gradul de pericol social concret al faptei comise, obiectul juridic lezat, împrejurările și modul de comitere, mobilul activității infracționale și rezultatul socialmente periculos.
Astfel, prima instanță a reținut că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este determinat de modul de producere al faptei, inculpatul deplasându-se cu autoturismul după ce consumase băuturi alcoolice, de gradul îmbibației alcoolice în sânge - 1,70 gr.%o și 1,55 gr.%o cât și de importanța valorilor sociale încălcate, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice care a fost pusă în pericol, dar și de împrejurarea că inculpatul a procedat astfel întrucât era entuziasmat și nerăbdător să o revadă pe fiica sa, întrucât anterior soția sa îl rugase să o ducă la socrii fiicei lor, care era plecată în Spania, de aici urmând să se deplaseze la B pentru a-i aștepta pe cei doi tineri la întoarcere din Spania.
S-a mai avut în vedere faptul că potrivit buletinului de examinare clinică inculpatul era orientat în timp și spațiu, manifesta o comportare ordonată, atenția era concentrată și judecata coerentă, precum și datele personale ale inculpatului și mediul în care a trăit, relațiile sale pe diverse planuri, gradul de integrare sub multiplele sale aspecte: profesională, familială, cultural - obștească. În acest sens s-a reținut că potrivit referatului de evaluare inculpatul este căsătorit, are 2 fete de 25 și respectiv 23 ani, climatul familial este unul stabil bazat pe relații de înțelegere,atașament și sprijin reciproc, în localitatea de domiciliu a familiei naturale are o imagine bună, manifestând un comportament adecvat normelor sociale,comportament pe care îl manifestă și la locul de muncă fiind angajat la Mobil unde respectă programul de lucru, relaționează bine cu colegii și este apreciat ca o persoană experimentată în meseria pe care o desfășoară și descris ca fiind liniștit, emotiv și timid fără a fi fost cunoscut ca o persoană cu un comportament frecvent de consum de alcool fără abateri disciplinare la locul de muncă.
S-a arătat că printre factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional au fost identificați: sprijinul din partea familiei și existența relațiilor de atașament și înțelegere intrafamiliale, angajamentul inculpatului la locul de muncă, continuitate în muncă și imaginea bună de care beneficiază printre cunoscuți, îndeplinirea adecvată a rolului parental și preocuparea acestuia pentru asigurarea bunăstării familiei, o situație materială și financiară bună, un anturaj prosocial și existența unor preocupări constructive de petrecere a timpului liber, regretul pentru fapta săvârșită și asumarea responsabilității pentru această faptă precum și lipsa comportamentelor antisociale în antecedentele inculpatului, iar ca factori de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului:deficiența abilităților decizionale, imaturitatea gândirii alternative și conștientizarea la un nivel inadecvat a consecințelor faptelor sale. S-a reținut de asemenea că riscul de recidivă în cazul inculpatului este scăzut ținând cont de impactul pe care l-a avut această faptă asupra sa, comportamentul prosocial manifestat până în prezent și perspectivele de reintegrare socială a inculpatului care sunt ridicate, acesta putând evita pe viitor comiterea unor fapte antisociale.
Prima instanță a precizat că la individualizarea pedepsei mai avut în vedere și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetarea judecătorească și a reținut toate aspectele expuse ca și circumstanțe atenuante pentru inculpat potrivit dispoz. art.74 lit.a și c Cod Penal, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege conform dispoz. art.76 lit.d Cod Penal, respectiv pedeapsă de 6 luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art.52 Cod Penal- reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului determină concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și în baza art.71 a Cod Penal aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii acestor drepturi apreciind că limitarea exercitării pe durata executării pedepsei este o măsură necesară pentru protejarea societății și în consecință urmărește un scop legitim.
La interzicerea în parte a drepturilor electorale, prima instanță a avut în vedere hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 6.10.2005 care statuat că, deși interzicerea de drept a drepturilor electorale încalcă art.3 din Protocolul nr.1, aceste drepturi pot face obiectul unor limitări implicite fiind supuse unei largi marje de apreciere din partea statelor și orice restricții trebuie să vizeze un scop legitim iar mijloacele utilizate să fie proporționale.
În raport de toate considerentele expuse, de datele cauzei și persoana inculpatului, prima instanță a apreciat că în cauză nu se impune și interzicerea dreptului de a alege.
S-a reținut de asemenea că deși în art.71 astfel Cod Penal cum a fost modificat prin Legea 278/2006 se prevede că drepturile reglementate în art.64 alin.1 lit.a - c se Cod Penal interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii, potrivit art.11 alin. 2 și art.20 alin.2 din Constituție, tratatele ratificate de parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.
Instanța de fond a apreciat că întrucât săvârșirea infracțiunii deduse judecății de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană având o îmbibație alcoolică și depășește limita legală admisă nu are legătură cu vreo profesie, funcție ori activitate desfășurată de inculpat, că indiferent de durata pedepsei și natura infracțiunii care a atras-o nu se justifică interzicerea dreptului prev. de art.64 alin.1 lit. c întrucât deși conducerea unui autovehicul constituie o activitate în sensul definit de dicționarul explicativ al limbii române, interpretarea și valorificarea conținutului semantic al unui termen sau expresie legislativă impune analiza acesteia în contextul actului normativ din care face parte și cu care trebuie să concorde, iar în raport de situația de fapt în cauză, că inculpatul nu s-a folosit de desfășurarea acestei activități în săvârșirea infracțiunii ci doar momentul săvârșirii s-a situat cronologic pe parcursul desfășurării activității de conducere.
S-a dispus a rămâne neinterzise și drepturile prev. de art.64 lit.d și e în Cod Penal condițiile art.8 din CEDO privind la asigurarea respectului de viața de familie, în acest sens, prima instanță precizând că a avut în vedere și hotărârea pronunțată la data de 28.09.2004 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabou și împotriva României publicată în Of. nr.484/08.06.2005 prin care statul român a fost condamnat pentru încălcarea dreptului reclamantului Sabou la respectarea vieții de familie conform art.8 din CEDO prin interzicerea automată cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii, a drepturilor sale părintești.
În ceea ce privește modalitatea concretă de executare a pedepsei aplicate, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate fiind îndeplinite condițiile prev. de art.81C.p. în sensul că pedeapsa aplicată este închisoarea sub 3 ani, că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar în contextul argumentelor expuse scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei; prin urmare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 pe Cod Penal durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni potrivit art.82
Cod PenalÎn baza art.71 alin.5 s Cod Penal-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Având în vedere dispoz. art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispoz. art.83 privind Cod Penal revocarea beneficiului suspendării condiționate în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat dispunându-se avansarea din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, în sensul că prima instanță a condamnat inculpatul la o pedeapsă mult prea blândă, susținându-se în esență că, în raport cu gravitatea faptei comise, pedeapsa aplicată de instanță este mult prea blândă, că inculpatul a avut o alcoolemie mult peste limita legală admisă, că în mod greșit prima instanță a dat eficiență juridică dispoz. art.74 lit.a constatând Cod Penal că inculpatul nu mai are antecedente penale întrucât acest aspect nu ar putea constitui criteriul reținerii în favoarea sa de circumstanțe atenuante, respectiv că simpla "abținere" anterioară de la comiterea unor alte fapte penale constituie o conduită firească a persoanei și nu una de natură să o îndreptățească la un tratament sancționator derogatoriu de la cel comun prin considerarea ei ca fiind circumstanță.
S-a mai arătat că referitor la "conduita bună" la care trimite art.74 lit.a semnifică Cod Penal un comportament pozitiv special al infractorului care anterior faptei pentru care este cercetat, s-a evidențiat printr-o activitate specială benefică ori prin calități morale deosebite, care să fundamenteze convingerea că săvârșirea faptei va rămâne singulară, dar că în cauză nici una dintre datele care caracterizează persoana inculpatului nu reflectă o astfel de calitate specială, iar aplicarea de către prima instanță a pedepsei de 6 luni închisoare cu suspendare nu ar satisface scopul preventiv și educativ în considerarea căruia trebuie stabilit tratamentul sancționator raportat la faptă și persoana inculpatului.
Prin decizia penală nr. 147 din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, iar conform dispozițiilor art.192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate pe parcursul soluționării apelului, în cuantum de 30 lei, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a procedat conform dispozițiilor legale ce reglementează individualizarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art.72 și art.81 Cod Penal, reținând în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului în raport de infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 gr./ alcool pur în sânge, prev. de 87 alin.1 din OUG 195/2002 republicată.
Natura și cuantumul pedepsei stabilite de instanța de fond pentru infracțiunea comisă denotă că operațiunea de individualizare judiciară a fost just efectuată, fiind respectate toate criteriile generale prev. de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al acestei infracțiuni - atât cel abstract stabilit de legiuitor prin incriminarea faptei ca infracțiune cât și cel concret apreciat în raport de toate circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, dar și cele personale ale inculpatului, faptul că se află la primul conflict cu legea penală, atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului și regretul manifestat față de fapta comisă. Astfel instanța de fond a examinat corect la stabilirea pedepsei ce urma a fi aplicată inculpatului toate aceste criterii, a avut în vedere că gradul de pericol social concret al faptei săvârșite este determinat nu doar de modul de producere al faptei, inculpatul deplasându-se cu autoturismul după ce consumase băuturi alcoolice, de gradul îmbibației alcoolice în sânge - 1,70 gr.%o și 1,55 gr.%o, de importanța valorilor sociale încălcate-siguranța circulației pe drumurile publice care a fost pusă în pericol, dar și de împrejurarea că inculpatul a procedat astfel întrucât era entuziasmat și nerăbdător să o revadă pe fiica sa, că anterior soția sa îl rugase să o ducă la socrii fiicei lor, care era plecată în Spania,urmând să se deplaseze la B pentru a-i aștepta pe cei doi tineri la întoarcere din Spania, că deși gradul îmbibației alcoolice în sânge a fost cel precizat anterior, potrivit buletinului de examinare clinică-Anexa 3(fila 7 ds.) inculpatul era orientat în timp și spațiu, având o comportare ordonată, atenția concentrată și judecata coerentă.
Astfel, tribunalul a constatat că, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță a ținut seama în mod just și de circumstanțele personale ale acestuia, de mediul în care a trăit, relațiile sale pe diverse planuri, gradul de integrare sub multiplele sale aspecte: profesională, familială, cultural-obștească, respectiv faptul că potrivit referatului de evaluare nr.108/13.03.2008 întocmit de Serviciu de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olta rezultat că inculpatul este căsătorit, are 2 fete de 25 și respectiv 23 ani, climatul familial este unul stabil bazat pe relații de înțelegere, atașament și sprijin reciproc, în localitatea de domiciliu a familiei naturale inculpatul are o imagine bună, manifestând un comportament adecvat normelor sociale, comportament pe care îl manifestă și la locul de muncă fiind angajat la Mobil unde respectă programul de lucru, relaționează bine cu colegii și este apreciat ca o persoană experimentată în meseria pe care o desfășoară și descris ca fiind liniștit, emotiv și timid, fără abateri disciplinare la locul de muncă, nefiind cunoscut ca o persoană cu un comportament frecvent de consum de alcool.
În raport de acestea, în mod legal și temeinic, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a mai avut în vedere și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, a recunoscut și regretat fapta atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetarea judecătorească și a reținut toate aspectele expuse ca și circumstanțe atenuante pentru inculpat potrivit dispoz. art.74 lit.a și c Cod Penal, apreciind că aplicarea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege conform dispoz. art.76 lit.d Cod Penal- respectiv pedeapsa de 6 luni închisoare - este de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art.52C.privitor p. la reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
În acest sens s-a ținut seama și de factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional astfel cum au fost identificați și expuși în referatul de evaluare: sprijinul din partea familiei și existența relațiilor de atașament și înțelegere intrafamiliale, angajamentul inculpatului la locul de muncă, continuitate în muncă și imaginea bună de care beneficiază printre cunoscuți, îndeplinirea adecvată a rolului parental și preocuparea acestuia pentru asigurarea bunăstării familiei, o situație materială și financiară bună, un anturaj prosocial și existența unor preocupări constructive de petrecere a timpului liber, regretul pentru fapta săvârșită și asumarea responsabilității pentru această faptă precum și lipsa comportamentelor antisociale în antecedentele inculpatului, iar ca factori de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracțional al inculpatului:deficiența abilităților decizionale, imaturitatea gândirii alternative și conștientizarea la un nivel inadecvat a consecințelor faptelor sale.
Instanța de fond a reținut corect că potrivit acestor circumstanțe, riscul de recidivă în cazul inculpatului este scăzut, ținând cont de impactul pe care l-a avut această faptă asupra sa, comportamentul prosocial manifestat până în prezent și perspectivele de reintegrare socială a inculpatului care sunt ridicate, acesta putând evita pe viitor comiterea unor fapte antisociale.
Prin urmare motivul de apel formulat de Parchet în sensul că pedeapsa nu a fost just individualizată, sub aspectul cuantumului, și susținerea că se impunea a se avea în vedere la individualizarea pedepsei alcoolemia inculpatului și împrejurările concrete ale conducerii autoturismului pe un sector de drum public din mun. S, respectiv faptul că îmbibația alcoolică în sânge a fost mult peste limita legală, pericolul pentru siguranța circulației,instanța de apel a constatat că este nefondat, întrucât toate aceste circumstanțe ale comiterii faptelor, dar și celelalte aspecte menționate anterior au fost reținute, examinate și avute în vedere la individualizarea pedepsei stabilite de către instanța de fond, așa cum reiese chiar din considerentele hotărârii apelate - fil.18, verso 19,ds fond.
Totodată, instanța de apel a constatat că toate aspectele privind comportamentul inculpatului relevă conduita sa bună anterioară săvârșirii infracțiunii astfel că în mod just s-a reținut circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a Cod Penal, iar în raport de atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorităților judiciare și comportarea sinceră pe tot parcursul procesului acesta recunoscând și descriind modalitatea de comitere a faptei corect a fost reținută și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c
Cod PenalÎn consecință și susținerea formulată în cadrul motivului de apel cu privire la greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a s Cod Penal-a apreciat a fi neîntemeiată întrucât, pe de o parte, aceasta nu a fost reținută numai pentru lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, ci pentru întreaga conduită manifestată de inculpat anterior comiterii infracțiunii așa cum a fost relevată de probele administrate, respectiv referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt - potrivit considerentelor expuse atât în hotărârea apelată cât și în prezenta decizie. Pe de altă parte, și lipsa antecedentelor penale reprezintă un aspect al unei conduite bune anterioare și în acest sens s-a statuat constant și în jurisprudență.
Tribunalul a apreciat astfel că nu este întemeiată nici critica formulată oral cu privire la netemeinicia individualizării judiciare a executării pedepsei, respectiv că în mod greșit s-a acordat o dublă circumstanțiere în favoarea inculpatului, întrucât instanța de fond a apreciat temeinic și legal îndeplinirea condițiilor prev. de art.81 privind Cod Penal suspendarea condiționată a executării pedepsei și nu există nicio dispoziție legală care să interzică aplicarea acestor dispoziții privind suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazul reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art.74
Cod PenalNefondată s-a apreciat a fi și critica privind nemotivarea de către instanța de fond a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, întrucât, din considerentele hotărârii apelate s-a observat că aceasta a respectat toate dispozițiile art.81 Cod Penal, inclusiv cele privind motivarea - fila 19, verso ds. fond, fiind examinate toate condițiile privind durata pedepsei aplicate, lipsa condamnării anterioare și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, făcând trimitere la toate circumstanțele deja reținute și expuse în sentință, nemaifiind necesară reluarea acestora câtă vreme s-a făcut referire expresă și în contextul în care fuseseră analizate pe larg în paragrafele anterioare ale hotărârii la stabilirea pedepsei.
S-a constatat astfel că sunt realizate toate condițiile prevăzute pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, atât cu privire la durata pedepsei rezultante aplicate - 6 luni închisoare, cât și celelalte cerințe reglementate de art.81 Cod Penal, în sensul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior așa cum reiese din fișa de cazier judiciar aflată la fila 13 dosar urmărire penală și toate circumstanțele concrete ale săvârșirii infracțiunii deduse judecății, natura acesteia, gradul de pericol social precum și circumstanțele personale ale inculpatului, atitudinea manifestată de acesta după comiterea faptelor, sinceritatea și regretul exprimat pe întreg parcursul procesului penal, de natură să determine concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție, iar condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii și suspendarea condiționată a executării acesteia reprezintă un avertisment suficient pentru inculpat în măsură să conducă la reeducarea acestuia, la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, de valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale ce incriminează infracțiunea pentru care a fost antrenată răspunderea penală și să își conformeze conduita exigențelor legii penale.
Aceeași concluzie s-a impus și din examinarea factorilor de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional, astfel cum au fost menționați anterior și a riscului de recidivă scăzut în cazul inculpatului, ținând cont de impactul pe care l-a avut această faptă asupra sa, comportamentul prosocial manifestat până în prezent și perspectivele de reintegrare socială.
Împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine individualizată în privința cuantumului, acesta fiind mult prea mic. Astfel, în favoarea inculpatului s-a efectuat o dublă circumstanțiere în sensul că, pe de o parte, s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, iar pe de altă parte, s-a dispus suspendarea executării pedepsei, în condițiile art. 81.Cod Penal și, conform dispozițiilor art. 79 Cod penal, orice împrejurare reținută ca și circumstanță atenuantă trebuie arătată în hotărâre.
Recursul este nefondat.
Curtea apreciază că atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au reținut situația de fapt în baza materialului probator administrat, făcând o circumstanțiere temeinică atât în ceea ce privește pedeapsa, cât și modalitatea de executare, în concordanță cu dispozițiile art.72 și 52 Cod penal.
S-a avut în vedere că în urma unui eveniment deosebit în familia intimatului, acesta a consumat băuturi alcoolice, situație de fapt recunoscută încă de la 12 octombrie 2007, cu ocazia opririi în trafic de către organele de poliție (fila 15 dosar de urmărire penală), dar și ulterior pe parcursul cercetărilor și în fața instanței.
În mod temeinic instanțele au reținut această împrejurare, dar și circumstanțele personale ale intimatului care nu posedă antecedente penale, era încadrat în muncă, a avut o bună conduită la locul de muncă și în societate, conform referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Olt (filele 13-15 dosar instanță de fond).
Se constată legalitatea și temeinicia deciziei, urmând ca în baza art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, împotriva deciziei penale nr. 147 din 27 august 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul cu nr-, privind pe intimatul - inculpat, ca nefondat.
Suma de 200 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, va fi achitată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
G - - - - -
Grefier,
Red. jud: C-tin -
Jud. apel:
Gh.
Dact. 2 ex./ 15 2008
-26 2008 -
- Administrația Finanțelor Publice S - județul O, va urmări și încasa de la inculpatul suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar, Constantin Mereanu
