Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 87/

Ședința publică din 28 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER: BECHE

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 273/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul intimat AAp ersonal și asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și în rejudecare să se facă și aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71.

Cod Penal

Avocat se declară de acord cu admiterea recursului declarat de parchet și aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 71.

Cod Penal

Inculpatul intimat solicită admiterea recursului formulat de parchet și regretă săvârșirea faptei.

A,

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 917/08.04.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap.C.P.P. la art. 10 lit.1C.P.P. rap. la art. 181.Cod Penal, a fost achitat inculpatul A A, pentru art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 - republicată.

În baza art. 91 lit. c Cod Penal, s-a aplicat făptuitorului amenda administrativă în cuantum de 1000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1975/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului AAp entru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în data de 07.09.2008, în jurul orelor 0200, cu ocazia serviciului de patrulare pe str. - - din T, organele de poliție au oprit pentru un control autoturismul marca Opel Vectra, condus de inculpatul A

Întrucât inculpatul emana miros de băuturi alcoolice, a fost testat cu aparatul etilotest, iar în urma rezultatului indicat de către acesta - 0,44 mg/l, inculpatul a fost condus la spital, unde i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 738/A/09.09.2008, emis de T, la ora 0225, inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 1,00%0iar la ora 0325valoarea alcoolemiei a fost de 0,90%0.

În drept, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 al. 1 din nr.OUG 195/2002, fapta săvârșită de către inculpat prezentând în concret pericolul social al respectivei infracțiuni.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, elementul material realizându-se prin acțiunea inculpatului de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, urmarea imediată constând în starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice creată prin acțiunea inculpatului, iar existența raportului de cauzalitate dintre faptă, și urmarea imediată rezultând din însăși comiterea faptei, fiind vorba despre o infracțiune de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte, având în vedere că acesta a avut reprezentarea și a acceptat faptul că acțiunea sa constituie un pericol pentru siguranța circulației, chiar dacă nu l-a urmărit.

Art. 181al. 1.pen. prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar în aliniatului 2 prevede că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Prima instanță a apreciat că gradul de pericol social concret al faptei, potrivit criteriilor prevăzute de art. 181.pen. lipsește, având în vedere că alcoolemia inculpatului a fost una redusă, la limita incriminării la momentul opririi de către organele de poliție, în raport de cele două valori ale alcoolemiei, și având în vedere persoana și conduita inculpatului, acesta nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, recunoscând și regretând comiterea faptei și prezentându-se în fața acestora.

Astfel, prima instanța a apreciat că prin fapta săvârșită s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de legea penală, iar prin conținutul său concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, solicitând desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, arătând că sunt incidente prevederile art. 81.Cod Penal, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 273/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 917/08.04.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, care a fost desființată și în consecință:

În baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicat, a fost condamnat inculpatul A A, fiul lui și, născut la data de 26.08.1989 în mun. T, jud. T, -, cetățean R, studii 8 clase, domiciliat în, nr.117, jud. T, la 1 an închisoare.

În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art. 82.pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83, 85.pen.

Inculpatul a fost obligat la 600,00 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima instanță, pe baza probelor aflate la dosar, a reținut corect starea de fapt, însă a apreciat neîntemeiat că în cauză sunt incidente disp. art. 181.Cod Penal, privind lipsa de pericol social a faptei inculpatului, neacordând semnificație reală gradului de pericol social concret al faptei.

Infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 este o infracțiune de pericol obiectiv, legal și efectiv, legea necondiționând existența ei de producerea vreunei urmări, având în vedere că alcoolul, indiferent de cantitatea consumată, încetinește reflexele și diminuează capacitatea de concentrare și atenția.

Din examinarea împrejurărilor concrete în care fapta a fost comisă de inculpatul A A, s-a constatat că nu există nici o contradicție între pericolul social concret și pericolul social abstract avut în vedere de legiuitor la incriminarea unei astfel de fapte.

În ceea ce privește evaluarea gradului de pericol social al faptei în raport cu valoarea concretă a alcoolemiei (de 1,00%0- la prima probă și 0,90%0- la a doua probă), precum și cu persoana și conduita inculpatului, care nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, s-a apreciat că aceste aspecte pot fi luate în considerare la individualizarea pedepsei pentru atenuarea răspunderii penale.

Prin urmare, conducerea unui autoturism pe drumurile publice, pe o distanță relativ mare, pe artere circulate din T din zona de Nord, de pe str. -, până pe str. - -, având în autoturism încă patru persoane, în condițiile în care inculpatul AAa vea o îmbibație alcoolică de 0,90%0, implică neîndoielnic existența pericolului social specific infracțiunii incriminate de disp. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce privește susținerea în apărarea inculpatului în sensul că în mod corect i s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, avându-se în vedere că alcoolemia inculpatul a fost scăzută, precum și împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, s-a apreciat că aceste susțineri nu prezintă semnificație pentru stabilirea unui pericol social redus, ci datele personale ale inculpatului vor fi luate în considerare la individualizarea pedepsei.

Având în vedere motivele arătate, s-a reținut de către instanța de apel că fapta inculpatului A A, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002; în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv gravitatea faptei, împrejurările concrete mai sus descrise în care fapta a fost comisă, și persoana inculpatului care este tânăr, este la prima încălcare a legii penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse minime de 1 an închisoare, cu suspendare condiționată, în condițiile art. 81, 82.Cod Penal, este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei, scop care poate fi atins și fără privarea de libertate, respectiv fără executarea efectivă a pedepsei.

Față de aceste considerente, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 917/08.04.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr-, care a fost desființată și în consecință, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, inculpatul AAa fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, conform art. 82.pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83, 85.pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie prev.de art. 71.pen. de interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a -II-a, lit. b,c pen. s-a apreciat de către instanța de apel că această pedeapsă se aplică doar în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care atrage de drept și pedeapsa accesorie, astfel că în condițiile în care pentru pedeapsa principală aplicată s-a dispus suspendarea condiționată, s-a reținut că nu poate fi aplicată pedeapsa accesorie, întrucât pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Astfel, s-a reținut că suspendarea condiționată a executării pedepsei atrage de drept și suspendarea executării pedepsei accesorii, deoarece accesoriul urmează soarta principalului. Art. 71. pen. leagă executarea pedepsei accesorii de executarea pedepsei principale, iar termenul de "pedeapsă" folosit în art. 81.pen. în sensul că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executare, desemnează atât pedeapsa principală cât și pe cea accesorie.

Așadar, s-a apreciat că pe perioada termenului de încercare nu pot fi interzise drepturile prev. de art. 71 rap. la art.64 lit. a teza a -II-a, lit. b, c pen. pentru că în felul acesta s-ar excede voința legiuitorului.

Împotriva deciziei penale nr. 273/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea recursului se solicită admiterea acestuia, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării, aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64.pen. pe care instanța de apel a omis să o aplice.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi prezentate.

Instanța de apel a desființat hotărârea pronunțată de prima instanță și a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală.

Potrivit art. 71 al. 2. penal, condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea unora dintre drepturile prevăzute de art. 64. penal, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, iar conform art. 71 al. 5. penal, în cazul în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, pe durata suspendării se suspendă și executarea pedepsei accesorii. Prin urmare, dispunând suspendarea condiționată a pedepsei închisorii, instanța de apel trebuia să suspende și executarea pedepsei accesorii. În mod imperativ legiuitorul a statuat că drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c penal, după caz, vor fi interzise în condițiile art. 71. penal ori de câte ori instanța va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa cu închisoarea, iar conform art. 71 al. 5. penal, în cazul în care, ca modalitate de executare a pedepsei a fost aleasă suspendarea condiționată, executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării pedepsei principale. Neaplicarea de către instanța de apel a pedepsei accesorii este greșită, instanța fiind obligată să aplice pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, chiar și în condițiile în care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de un an închisoare.

Astfel, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d se C.P.P. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 273/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Va fi casată decizia penală recurată în ce privește pedeapsa accesorie și rejudecând:

În temeiul art. 71.Cod Penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pe Cod Penal durata pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 273/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată în ce privește pedeapsa accesorie și rejudecând:

În temeiul art. 71.Cod Penal interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pe Cod Penal durata pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

BECHE

Red. /09.02.2010

Tehnored./2 ex./09.02.2010

Prima instanță:

Inst. de apel:,

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 87/

Ședința publică din 28 ianuarie 2010

În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 273/A/23.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează decizia penală recurată în ce privește pedeapsa accesorie și rejudecând:

În temeiul art. 71.Cod Penal interzice exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b pe Cod Penal durata pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Codrina Iosana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 87/2010. Curtea de Apel Timisoara