Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 888/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.888
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Dan Andrei
- - -
GREFIER -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 28 iunie 1967, domiciliat în localitatea B, Șoseaua B - Târgoviște, nr.147,.27,.H,.4, apart.19, județul I, împotriva deciziei penale nr.127 din data de 06 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.114 din data de 09 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care a desființat-o și rejudecând, în baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 cu aplic.art.74 lit.a - art.76 lit.d Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare.
S-au aplicat disp.art.71, art.64 lit.a teza 2 și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei.
În temeiul art.82 Cod penal, a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 3 luni din care 3 luni pedeapsa aplicată și 2 ani termenul prevăzut de lege.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Prin sentința penală nr.114 din 09 martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Târgoviște în baza disp.art.11 alin.1 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.b/1 Cod procedură penală,coroborat cu art.18/1 Cod penal, a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prev.de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002.
În baza art.18/1 alin.3 rap.la art.91 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 lei.
Conform art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr.6918/2009, aflată la fila 8 dosar.
- 2 -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu procedează la reaudierea inculpatului pe situația de fapt, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația aflată la fila 9 dosar.
În temeiul disp. art.172 alin.7 Cod procedură penală, cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurent a luat legătura cu acesta, precizând că nu are cereri de formulat în cauză și a solicitat acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, în opinia sa, cauza aflându-se în stare de judecată.
Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, a solicitat instanței admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște ca fiind legală și temeinică, întrucât acesta nu a condus autoturismul pe drumurile publice, motiv pentru care a considerat că nu are obligația de a se supune recoltării probelor de sânge.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică, ținând cont de declarațiile celor doi agenți de poliție care au arătat că acesta a refuzat inițial să se legitimeze, având un comportament fizic și verbal violent, existând probe certe că a săvârșit infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
Recurentul - inculpat având ultimul cuvânt, a solicitat instanței admiterea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentinta penala nr. 114/9.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Târgoviște a hotărât în baza art.11 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit.1Cod pr.pen. coroborat cu art 181cod penal, achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la 28.06.1967, domiciliat în B, Șoseaua B - Târgoviște nr.147, bloc 27,.H,.4,.19, jud. I, pentru infracțiunea prevăzură de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
În baza art. 181alin. 3 cod penal rap.la art. 91 cod penal i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1000 lei.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. d cod pr.penală inculpatul a fost obligat la 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca refuzul inculpatului de a se supune administrării prbelor biologice în împrejurările în care a condus autoturismul pe distanță foarte scurtă, pe un drum comunal, la o oră la care nu
- 3 -
rulau alte autoturisme pe acel drum, după ora 12 noaptea, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Instanța a avut în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social și persoana și conduita inculpatului, fără antecedente penale, care câștigă venituri din prestarea unor activități de transport, este integrat în comunitate și tatăl a unui fiu în vârstă de 19 ani.
Avînd în vedere aceste considerente, în baza art.11 alin. 1 pct. 2 lit. a pr. pen. rap. la art. 10 alin. 1 lit.1pr.pen. coroborat cu art 181cod penal, instanța a dispus achitarea inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
Din probele de la dosar instanța a reținut că inculpatul s-a deplasat la data de 13 06 2007 cu autoturismul proprietate personala cu numarul de inmatriculare B 54 condus de catre localitatea, judet P, dar pentru ca trebuia sa se intalneasca in localitatea cu o persoana, au oprit autoturismul pe un drum comunal, soferul fiind rugat sa astepte la un bar din apropiere. Inculpatul a efectuat manevra de intoarcere a autoturismului, ruland pe drumul comunal pe o distanta scurta, timp in care a fost observat de un echipaj de politie, care a oprit in dreptul autoturismului si care i-a cerut actele la control, Inculpatul a refuzat sa prezinte actele, sustinand ca nu a condus autovehiculul. A refuzat de asemenea testarea cu aparatul etilotest, dar si recoltarea probelor biologice atunci cand a fost condus de echipajul de politie la spitalul din, motivand in mod constant ca nu a condus autoturismul si ca in consecinta nu are obligatia de a se supune recoltarii probelor de sange.
Dovada celor retinute s-a facut cu declaratile inculpatului, ale martorilor, C-tin. procesul verbal de prelevare, buletin de examinare clinica, rapoarte intocmite de agentii de politie.
Impotriva solutiei a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecatoria Targoviste, care si-a motivat calea de atac in sensul ca imprejurarea ca inculpatul a condus autoturismul pe o distanta foarte scurta, pe drumul comunal, nu poate constitui decat, eventual, o cauza de atenuare a raspunderii penale. Mai mult decât atât inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru conducere fără permis pentru a justifica în vreun fel motivarea judecătorului, ci pentru refuz de recoltare, ceea ce în sine este o infracțiune de pericol. Nici persoana și conduita inculpatului, ori existența unor venituri mici nu pot fi de natură a stabili gradul de pericol social al faptei.
Refuzul a fost manifest, iar motivele acestuia nu pot fi avute în vedere pentru a forma opinia că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma incriminatoare este minimă. În vederea atingerii scopurilor prevăzute de art.52 cod penal este necesar ca, raportat la împrejurări și consecințe, să fie aplicată o pedeapsă în condițiile art. 81 cod pr.penală.
Intimatul a formulat concluzii scrise, aratand ca susținerile din apelul declarat de parchet sunt contrare prevederilor legale, acestea nedistingând criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea gradului de pericol social după cum infracțiunea este de pericol sau de rezultat.
Nici susținerea procurorului cum că persoana și conduita făptuitorului nu pot fi avute în vedere la stabilirea gradului de pericol social al faptei reținute nu este
- 4 -
fondată din moment ce chiar legea prevede aceste aspecte ca făcând parte dintre criteriile de apreciere a gradului de pericol social al faptei.
Prin Decizia penală nr. 127/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa, a fost desființată sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a și 76 lit. d pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 luni închisoare, a cărei executare în baza art. 81 pen. a fost suspendată condiționat pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni stabilit în conformitate cu prevederile art. 82.pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a avut în vedere că din sentinta apelata rezulta ca judecatorul fondului nu si-a insusit in terminis situatia de fapt retinuta in rechizitoriu, constatand vinovatia inculpatului in savarsirea faptei pentru care a fost trimis in judecata, in speta refuzul de a se supune recoltarii de probe biologice si testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei, însa nu de factura penala, apreciind ca fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni. În aceste conditii inculpatul a fost achitat, fiind sanctionat prin aplicarea unei amenzi administrative in cuantum de 1 000 lei.
Ca situatie de fapt, desi s-a stabilit ca la data de 13.06.2007 inculpatul a rulat, pe o distanta scurta, pe un drum comunal, cu autoturismul proprietatea personal cu nr. de inmatriculare B 54, efectuand manevra de intoarcere a acestuia, fiind surprins de organele de politie, in fata carora a negat ca ar fi condus, in momentul in care i s-au solicitat actele la control si a refuzat, refuzand de asemenea testarea cu aparatul etilotest si recoltarea de probe biologice,atunci cand a fost insotit la spitalul din localitatea, prima instanta nu l-a condamnat pentru infractiunea prevazuta de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, apreciind ca data fiind distanta scurta, cca 50, pe care acesta a fost vazut conducand de catre agentii de politie, nici unul dintre ei neputand afirma ca inculpatul a fost vazut ruland si pe alte drumuri publice in deplasarea sa catre comuna, respectiv catre, fapta acestuia nu este infractiune.
Tribunalul a considerat ca prima instanta a apreciat in mod eronat pericolul social pe care il prezinta fapta inculpatului ca nefiind de natura infractionala, de vreme ce textul de lege care incrimineaza infractiunea de refuz de a se supune recoltarii de probe biologice si testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei nu face nici o distinctie cu privire la distanta pe care se presupune ca ar fi condus infractorul pentru a incadra fapta sa ca fiind sau nu infractiune. Motivarea procurorului sub acest aspect, in calea de atac promovata, este corespunzatoare, problema distantei scurte putand constitui, eventual, o circumstanta de atenuare a raspunderii penale. Mai mult decat atat, lipsa de sinceritate a inculpatului, care desi a fost surprins de agentii de politie conducand autoturismul, a negat acest lucru pe tot parcursul procesului, motivandu-si astfel refuzul de a se supune atat recoltarii de probe biologice cat si testarii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei, denota dispretul acestuia fata de ordinea de drept aparata prin legiferarea si incriminarea unor astfel de fapte.
Pentru aceste considerente apelul Parchetului a fost considerat ca intemeiat, a fost admis, cu consecinta desființării hotărârii atacate, in conformitate cu dispozitiile art. 379 alin. 2 Cod proced.penala, tribunalul pronuntand condamnarea
- 5 -
inculpatului la pedeapsa inchisorii, insa intr-un cuantum inferior celui prevazut de lege, respectiv de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, avand in vedere circumstantele atenuante judiciare de care se bucura acesta, respectiv conduita sa buna inainte de savarsirea infractiunii reiesind din lipsa antecedentelor penale precum si distanta scurta pe care a condus.
Pentru a completa tratamentul sanctionator, pedepsei principale i s-a adaugat pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a teza II privind interzicerea dreptul de a fi ales precum si de lit.b Cod penal privind interzicerea dreptul de a ocupa o functie publica pe perioada executarii pedepsei principale.
Sub aspectul individualizarii judiciare, instanta a apreciat că date fiind indeplinirea conditiilor prev. de art. 81 Cod penal, suspendarea executarii pedepselor sus-mentionate apare ca justa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând faptul că s-a dispus în mod eronat de către tribunal condamnarea sa în condițiile în care nu a condus autoturismul pe drumurile publice la data reținută în rechizitoriu. În aceste condiții nu avea obligația de a se supune recoltării de probe biologice. Ca atare nu putea fi subiect activ al infracțiunii reținute în sarcina sa. Pe cale de consecință a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei tribunalului și menținerea soluției pronunțate de prima instanță.
Curtea, examinând decizia atacată, în raport de criticile formulate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18.pr.pen. de actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de apel a reținut în mod just starea de fapt în cauză, din probele administrate în cursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești rezultând faptul că inculpatul s-a deplasat la data de 13 06 2007 cu autoturismul proprietate personala cu numarul de inmatriculare B 54 condus de catre localitatea, judet P, dar pentru ca trebuia sa se întâlnească in localitatea cu o persoana, au oprit autoturismul pe un drum comunal, soferul fiind rugat sa astepte la un bar din apropiere. Inculpatul a efectuat manevra de intoarcere a autoturismului, ruland pe drumul comunal pe o distanta scurta, timp in care a fost observat de un echipaj de politie, care a oprit in dreptul autoturismului si care i-a cerut actele la control, Inculpatul a refuzat sa prezinte actele, sustinand ca nu a condus autovehiculul. A refuzat de asemenea testarea cu aparatul etilotest, dar si recoltarea probelor biologice atunci cand a fost condus de echipajul de politie la spitalul din, motivand in mod constant ca nu a condus autoturismul si ca in consecinta nu are obligatia de a se supune recoltarii probelor de sange
Chiar inculpatul în declarația dată în fața primei instanțe (fila 9) a recunoscut că a condus autoturismul proprietatea sa, la data reținută în rechizitoriu, însă a motivat că în opinia sa acel drum nu era un drum public, iar distanța pe care a condus mașina era extrem de redusă, efectuând doar manevra de întoarcere. Prima aserțiune a acestuia nu poate fi primită, drumul comunal pe care a condus autoturismul având cu certitudine caracterul unui drum public.
În aceste condiții, Curtea apreciază că instanța de apel a reținut în mod corespunzător că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87
- 6 -
alin. 5 din OUG 195/2002 în persoana inculpatului, fapta acestuia întrunind gradul de pericol al unei infracțiuni. Distanța pe care acesta a condus mașina, chiar dacă era scurtă, nu era de natură a justifica atitudinea sa de a refuza recoltarea de probe biologice, atitudinea sa reprezentând o înfrângere a normei penale, o încălcare a acesteia care nu poate rămâne nesancționată.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că decizia atacată este legală și temeinică, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat, conform art.38515pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, 28 iunie 1967, domiciliat în B, Soseaua B-Târgoviște, nr.147,.27,..4,.19, județul I, împotriva deciziei penale nr.127/6.10.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Dan Andrei
Grefier
Red.
2 ex./ 15.12.2009
dos.f- Judecătoria Târgoviște
dos.a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Cristina Georgescu Dan Andrei
