Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 90/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 90/R
Ședința publică din 2 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului declarat de revizuientul împotriva deciziei penale nr. 314/A din 9.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă revizientul recurent, în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu, cu delegație la dosarul cauzei, partea civilă intimată, lipsă fiind părțile civile intimate și.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Revizuientul recurent depune la dosarul cauzei două memorii și acte medicale, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că a achitat în totalitate despăgubirile civile.
Apărătorul din oficiu al revizuientului nu se opune acestei solicitări.
Procurorul se opune cererii formulate de revizuient, apreciind că nu are relevanță în soluționarea cauzei, având în vedere obiectul acesteia.
Deliberând, instanța respinge cererea revizuientului, apreciind că nu are relevanță în soluționarea cauzei, având în vedere motivele invocate în cererea de revizuire.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al revizuientului solicită admiterea recursului și, pe cale de consecință admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârile sunt legale și temeinice, revizuientul solicitând reevaluarea materialului probator administrat în cauză, acest motiv neregăsindu-se în cele prevăzute de art. 394 Cpp.
Revizuientul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, revizuirea sentinței și rejudecarea cauzei pe fond de către prima instanță, pentru administrarea altor probe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 191 din 08.08.2008 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr-, în temeiul art. 403 alin. 3, teza finală din C.P.P. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. a fost obligat revizuientul la plata sumei de 60 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 99/III/6/2008 din data de 21.05.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, prima instanță a fost sesizată cu privire la cererea de revizuire formulată de către condamnatul, deținut în Penitenciarul cu regim de Maximă Siguranță T, fiind anexate referatul și concluziile procurorului, cererea revizuientului și declarația dată de către revizuient în fața procurorului la data de 09 mai 2008, precum și dosarele care se referă la soluționarea în fond a cauzei.
Condamnatul losif s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M cu o cerere de revizuire a sentinței penale nr.95/06.03.2006 a Judecătoriei Sânnicolau
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul - revizuient a invocat următoarele motive: deși a avut apărător ales, acesta nu a avut acces la actele dosarului de urmărire penală, instanța de fond nu a ținut seama de culpa comună reținută în rechizitoriu, instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile făcute de către martorii audiați în faza de cercetare judecătorească, ci doar de cele făcute în cursul fazei de urmărire penală; instanța nu a ținut cont de obiectivele propuse la efectuarea expertizei, nici de concluziile contraexpertizei ce a fost efectuată în cauză; instanța de rejudecare nu a luat în seamă comportamentul imprudent al
victimei, care, aflându-se în stare de ebrietate, justifica reținerea în favoarea sa
de circumstanțe atenuante; instanța nu a avut în vedere la valorificarea declarației martorului, respectiv faptul că acesta era suferind de etilism cronic cu pierderi de memorie, despre care la dosar existau înscrisuri medicale doveditoare; instanța a nesocotit faptul că a fost prezent la fața locului și chiar a ajutat la îmbarcarea victimei într-un autoturism care a transportat-o la spital.
În declarația condamnatului - revizuient dată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau M, după depunerea cererii, acesta a învederat motivele deja expuse și, fiindu-i citite cele inserate de către legiuitor în dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a - e din Codul d e procedură penală, acesta a declarat ca nu poate invoca niciuna dintre situațiile prevăzute de acest act normativ.
Cu toate acestea, procedând la lecturarea materialului de urmărire penală și a probelor administrate de către instanța de fond, instanța de rejudecare și instanțele de control judiciar, prin referatul Parchetului s-a concluzionat că toate apărările și motivele formulate de către inculpatul au fost luate în discuție și au făcut obiectul verificărilor. În plus, s-a mai arătat marea majoritate a acestor apărări au fost avansate de către inculpat prin apărătorul ales iar din conținutul acestora se poate observa că au fost făcute în cunoștință de cauză, vis - a - vis de probatoriul administrat.
Având în vedere că motivele invocate de către condamnatul - revizuient nu se regăsesc în cele prevăzute în mod expres de către legiuitor în art. 394 alin. 1 lit. a - e din Codul d e procedură penală, în temeiul dispozițiilor art. 399 alin. 5 din Codul d e procedură penală, procurorul a apreciat că cererea de revizuire formulată de către condamnatul - revizuient nu este fondată, motiv pentru care a fost respinsă.
Prin rechizitoriul nr. 590/P/2003 Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea, în concurs ideal, potrivit prevederilor art. 33 lit. b din Codul penal a infracțiunilor ucidere din culpă, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției, fapte prevăzute de art. 77 alin. 2 și art. 81 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 75 din 04.03.2005 pronunțată de către Judecătoria Sânnicolau M în dosarul penal nr. 1368/2003 la pedeapsa 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii ucidere din culpă, prevăzuta de art. 178 alin. 3 din Codul penal și la câte 10 luni închisoare pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și părăsirea locului accidentului, în condițiile reținerii pentru fiecare dintre aceste fapte de circumstanțe atenuante. Fiind făcută aplicația dispozițiilor art. 33 lit. a si b și ale art. 34 lit. b din Codul penal, instanța de fond la condamnat inculpatul la executarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, în regim de detenție, pedeapsa din care s-a dedus arestul preventiv pentru perioada 24.12.2003 la 23.01.2004. Todată, instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata de despăgubiri civile pe seama părților civile, și, aceasta din urmă fiind și beneficiara unei pensii de întreținere.( filele 249-254 din dosarul nr. 1368/2003 al Judecătoriei Sânnicolau M)
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel părțile civile, nemulțumite fiind de modul în care au fost acordate despăgubirile solicitate. La rândul său, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mac riticat hotărârea pentru nerespectarea dispozițiilor art. 71 Cp referitor la pedeapsa accesorie, nelegala deducere a arestului preventiv și pentru pedepsele mici aplicate inculpatului. De asemenea, inculpatul a declarat apel, considerând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică ( filele 2, 9 - 11 si 17 - 19 din dosarul nr. 5325/2005 al Tribunalului Timiș ).
Prin decizia penală nr. 346/A/30.09.2005 (dosar nr. 5325/P/2005) Tribunalul Timișa admis apelurile formulate și desființând sentința primei instanțe, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sânnicolau M (filele 27 -28 din dosarul Tribunalului Timiș nr. 5325/P/2005).
Rejudecând cauza, Judecătoria Sânnicolau M l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru ucidere din culpă, 1 an închisoare pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și 2 închisoare pentru părăsirea de către inculpat a locului accidentului fără încuviințarea poliției. Urmare a contopirii pedepselor s-a dispus ca inculpatul să execute, în regim de detenție pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care sporit-o cu 5 luni, deci un total de 5 an și 5 luni închisoare (Sentința Penală nr. 95/06.03.2006 din dosarul nr. 1723/2005 de la filele 22 -28).
Această sentință a rămas definitivă ca urmare respingerii căilor de atac ce au fost promovate de către inculpat, prin deciziile Tribunalului Timiș și ale Curții de APEL TIMIȘOARA.
Verificând cererea de revizuire formulată de către condamnatul, prin prisma criticilor formulate (faptul că deși a avut apărător ales, acesta nu a avut acces la actele dosarului de urmărire penală, instanța de fond nu a ținut seama de culpa comuna reținută în rechizitoriu; instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile făcute de către martorii audiați în faza de cercetare judecătorească ci doar de cele făcute în cursul fazei de urmărire penală; instanța nu a ținut cont de obiectivele propuse la efectuarea expertizei nici de concluziile contraexpertizei ce a fost efectuată în cauză; instanța de rejudecare nu a luat în seamă comportamentul imprudent al victimei, care aflându-se în stare de ebrietate, justifica reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante; instanța nu a avut în vedere la valorificarea declarației martorului, respectiv faptul că acesta era suferind de etilism cronic cu pierderi de memorie, despre care la dosar existau înscrisuri medicale doveditoare; prima instanța a nesocotit faptul că, a fost prezent la fața locului și chiar a ajutat la îmbarcarea victimei într-un autoturism care a transportat-o la spital) raportat la prevederile art. 394 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, au fost avute în vedere și dispozițiile cuprinse în Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007, Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite ( publicată în partea I,nr. 574/30.07.2008), prin care în soluționarea recursului în interesul legii s-a decis că: "Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul d e procedură penală, este inadmisibilă".
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire potrivit art. 403.
C.P.P.Prin decizia penală nr. 314/A din 19.11.2008, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul-revizuient.
Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate, tribunalul a constatat următoarele:
Așa cum a reținut și instanța de fond cazurile de revizuire sunt expres prevăzute de lege, iar la soluționarea cererii instanța nu efectuează un control judiciar cu privire la o eroare judiciară, ci reexaminează cauza pe baza unor elemente noi.
În consecință, prima instanță examinând în principiu cererea de revizuire a constatat că aceasta este inadmisibilă, întrucât motivele invocate de apelant nu se regăsesc între cazurile prevăzute de art. 394.
C.P.P.Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs revizuientul, motivele de recurs fiind arătate în memoriul depus la dosar cu ocazia judecării pe fond a recursului, arătându-se de către acesta că se află la primul contact cu legea penală, că a depus toate eforturile pentru înlăturarea pagubei, a executat 90% din pedeapsă și solicită reducerea pedepsei aplicate în cauză. Cu ocazia susținerii recursului, revizuientul a solicitat oral trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra noi probe.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către revizuientul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
În cauza de față, revizuientul a solicitat modificarea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea sa pe fond, fapt ce contravine principiului autorității de lucru judecat, deoarece în prezența speță cauza privind pe revizuientul nu mai poate fi rejudecată pe fondul ei, în sensul stabilirii vinovăției sau nevinovăției acestuia, dar nici în ceea ce privește reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, sarcini care revin exclusiv instanței care a judecat fondul cauzei, aceste aspecte putând fi modificate doar în căile de atac exercitate împotriva acestei hotărâri de fond. Faptul că este la primul contact cu legea penală, că a încercat să înlăture prejudiciul creat prin săvârșirea infracțiunii, sunt aspecte care puteau fi luate în considerare de către instanța de fond la pronunțarea pedepsei aplicate revizuientului, putând fi reținute ca circumstanțe atenuante facultative, însă nu pot fi calificate ca motive de revizuire, având consecința modificării pedepsei stabilite în mod definitiv.
Articolul 394 Cpp stabilește în mod riguros care sunt motivele de revizuire acceptate de Codul d e procedură penală, însă motivele invocate de către revizuient nu se încadrează în nici una din aceste motive expres prevăzute de legea procesual penală, astfel că cererea formulată apare ca inadmisibilă.
Nici cererea formulată de către revizuient de casare cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării unor noi probe nu poate fi primită de către instanța de recurs, deoarece este inadmisibil faptul de a fi administrate probe noi în afară de cele care au fost administrate în cursul judecății pe fond a cauzei, cu excepția situației în care s-ar fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, nefiind permisă prelungirea probatoriului pe fondul cauzei.
În aceste condiții, recursul revizuientului apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat, recursul formulat de revizuientul împotriva deciziei penale nr. 314/A/19.11.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă revizuientul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./19.02.09
Tehnored. 2 ex./19.02.09
PI. - - Jud. Sânnicolau
-, - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
