Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE PENALĂ Nr. 91
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " nr.OUG195/2002", promovat de inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 357 din 29.09.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că lipsește inculpatul recurent, pentru care răspunde avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este al treilea termen de judecată, că recursul declarat în termen de către inculpat nu a fost motivat conform disp.art.385 ind.10 alin.2 Cod procedură penală, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Avocat, pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că acesta nu și-a motivat în scris recursul promovat și nu s-a prezentat nici în instanță să-l susțină oral.
Personal apreciază că recursul declarat vizează reindividualizarea sancțiunii aplicată de instanța de apel ca urmare a admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond, respectiv 8 ( opt) luni închisoare cu reținerea circumstanțelor prev.de art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d Cod penal, este o pedeapsă corect individualizată și suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza a se menține ca fiind legală și temeinică sentința pronunțată de Judecătoria Iași. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, urmând a se menține ca legală și temeinică decizia recurată.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 1945/28.05.2009 pronunțată de Judecătoria Iași s-au hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.06.1975 în I, domiciliat în I,Str. - - nr. 83, -l, Sc.D, 5,l8,jud. I, CNP: -, studii medii, căsătorit, fără copii minori, fără ocupație, religia ortodoxă,tară antecedente penale, la 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge", prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,republicată,cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.
În baza dispozițiilor art. 82 Cod penal stabilește termen de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal.
În baza dispozițiilor art. 189 și art. 191 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției,iar suma de 160 lei reprezintă c/valoarea buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 22-3/07.01.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca fiind temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
La data de 06.01.2008, ora 14,45, Dispeceratul Iaf ost sesizat cu privire la faptul că pe str. - - din municipiul I, s-a produs un accident de circulație soldat cu pagube materiale. Lucrătorii operativi dirijați la fața locului au identificat autoturismele implicate în accident, respectiv marca Honda Acord cu numărul de înmatriculare B-DV-6446 și pe conducătorul acesteia, precum și VW Golf cu numărul de înmatriculare B-14-, aparținând numitului. Întrucât prezenta halenă alcoolică; a fost condus la Spitalul "Neurochirurgie" I, unde la orele 15,25 și 16,25 i s-au recoltat două probe de sânge pentru stabilirea alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică, inculpatul prezenta alcoolemii de 2,15 % și 2,05 % corespunzătoare celor două probe recoltate. Pe parcursul urmăririi penale s-a dispus, ca probă solicitată în apărare, efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, pentru a se stabili valoarea acesteia la ora critică (nestabilită cu certitudine), cuprinsă în intervalul de timp de 14,30 și 14,45. Pe baza consumului detaliat de inculpat, experții legiști au conchis că putea avea în acel interval de timp o alcoolemie în sânge cuprinsă între valorile de cca. 1,80 și 2,15 %.
Fiind astfel dovedită existența vinovăției penale în sarcina inculpatului, sub forma intenției directe prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a Cod penal, a reținut în drept că fapta inculpatului care în data de 06.01.2008, a condus pe drumurile publice din municipiul I, autovehicul marca Honda Accord, cu numărul de înmatriculare B-DV-6446, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 % alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
La individualizarea pedepsei s-a ținut cont de dispozițiile art. 72 Cod penal ce indică criteriile generale de individualizare a pedepsei, și anume: dispozițiile părții generale din Codul penal; limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal; gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite; persoana inculpatului; împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța a reținut în favoarea inculpatului lipsa antecedentelor penale, ca circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Pentru acestea, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă prevăzută în limitele textului de încriminare, pedeapsă ce va fi coborâtă sub limita minimă specială prevăzută de lege, datorită reținerii circumstanței atenuante judiciare menționate, iar această pedeapsă se va executa în regimul suspendării condiționate.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, hotărârea Judecătoriei Iașia fost apelată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, prin reprezentanții legali, care a criticat-o sub aspectul nelegalității, respectiv al omisiunii instanței de fond de a aplica inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin.1 Cod penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și nici nu a suspendat executare acestei pedepse, limitându-se la a atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 71 alin. 5 Cod penal, precum al netemeiniciei, pedeapsa aplicată inculpatului fiind insuficientă pentru realizarea scopului sancțiunii penale astfel cum este preăzut. de art. 52 Cod penal, respectiv reeducarea inculpatului, constrângerea și prevenția generală, nefiind just individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de lege.
Susține apelantul că reținerea circumstanțelor atenuante este o facultate pentru instanța de judecată și nu o obligație, iar în cauza de față ele nu se impuneau a fi reținute, având în vedere că inculpatul prezenta la momentul producerii accidentului o alcoolemie de 1,80- 2.15 grame alcool pur la 1000 ml de sânge.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii aplicate de Judecătoria Iași și, în rejudecare, majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate inculpatului, precum și aplicarea în mod legal a pedepsei accesorii.
Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 357/29 septembrie 2009 admis apelul declarat de procuror, a desființat în parte în latura penală sentința atacată în sensul înlăturării aplicării circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și 76 alin. 1 lit. d Cod penal, majorării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, majorării termenului de încercare și aplicării pedepsei accesorii;
În rejudecare a majorat de la 8 (opt) luni la 1 an și 6 luni pedeapsa aplicată inculpatului;
A stabilit termen de încercare de 3 ani și 6 luni;
A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de apelant, Tribunalul apreciază că s-a făcut o justă apreciere a materialului probator pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptei prevăzute de legea penală precum și vinovăției inculpatului încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunea săvârșită de acesta.
Drept urmare în mod legal și temeinic, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului, care a condus la data de 06.01.2008 autovehiculul marca Honda pe drumurile publice, în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,08 %0 alcool pur în sânge (respectiv o alcoolemie cuprinsă între 1,80 și 2,15 grame la 1000 ml sânge, stabilită prin expertiza medico-legală de stabilire a calculului retroactiv al alcoolemiei) și care, neacordând prioritatea legală de trecere a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf condus legal de martorul, prezintă un grad de pericol social corespunzător infracțiunii reținute, ținând seama de modul de săvârșire și împrejurările comiterii faptei, precum și de persoana acestuia.
Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Fundamentul pedepsei îl reprezintă dreptul statului de a pedepsi în vederea apărării societății împotriva infracțiunilor, iar potrivit art. 52 alin. 1 teza a II-a Cod penal, scopul imediat al pedepsei este preventiv, astfel realizându-se atât o prevenție generală ( avertismentul societății cu privire la consecințele ce ar putea fi suportate ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni), cât și o prevenție specială în vederea constrângerii și reeducării inculpatului.
Funcțiile pedepsei, respectiv mijloacele prin care aceasta realizează scopurile preventive, privesc modul în care ar trebui concepută pedeapsa pentru a determina pe destinatarul normei penale să satisfacă scopul legii penale de a nu mai comite infracțiuni.
Individualizarea pedepsei prezintă din această perspectivă o importanță deosebită, pentru ca prin funcțiile acesteia să fie atinse scopurile prevăzute de art. 52 Cod penal, această operațiune juridică trebuind să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În literatura de specialitate s-a afirmat, în mod întemeiat, că a aplica o pedeapsă necorespunzătoare gravității proprii a infracțiunii, ar însemna fie a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni sau de restricții, ce nu este necesar pentru a corecta conduita sa, fie, dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită intensității sale reduse, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.
Aceasta este situația și în cauza de față, în care instanța de fond a realizat individualizarea judiciară a pedepsei pe baza unor criterii care nu-și găsesc aplicarea față de circumstanțele reale în care a fost comisă fapta și personale, ale inculpatului.
Astfel, nu lipsită de relevanță este împrejurarea că, inițial, inculpatul nu a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, refuzând solicitarea polițiștilor de efectuare a testului de respirație, împrejurare care a impus conducerea sa la spital pentru recoltarea probelor biologice.
Pe parcursul procesului penal acesta a prezentat mai multe variante ale împrejurării în care a avut loc accidentul, precum și cu privire la consumul de băuturi alcoolice, revenind în mod nejustificat de mai multe ori asupra declarațiilor inițiale, în încercarea de a denatura aflarea adevărului.
Deși inițial, prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemia a fost stabilită la 2,15 gr. %o, pe baza declarațiilor inculpatului cu privire la ingerarea băuturilor alcoolice, în cursul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză medico-legală de stabilire retroactivă a alcoolemiei, valorile evidențiate în raport fiind stabilite între 1,80 și 2,15 gr. %
Chiar dacă s-ar reține valoarea minimă precizată în raportul de expertiză, raportat și la implicarea inculpatului într-un accident de circulație soldat cu avarierea celor două autovehicule, apreciem că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social, atât prin urmările produse, dar și prin cele potențiale, având în vedere și recrudescența infracțiunilor de acest gen, cu urmări dintre cele mai grave.
Nu poate fi ignorată poziția procesuală manifestată de inculpat pe parcursul soluționării acestei cauze, în ambele faze procesuale, când, în mod constat a încercat să minimalizeze propria vinovăție, neasumându-și consecințele faptelor sale.
În aceste condiții, împrejurarea că anterior săvârșirii acestei infracțiuni inculpatul a avut o bună conduită nu se justifică a fi reținută ca și circumstanță atenuantă, cu consecința aplicării unei pedepse sub limita specială minimă prevăzută de legea penală, instanța de fond putând să valorifice această circumstanță prin aplicarea pedepsei între limitele prevăzute. de lege, orientată către limita specială minimă.
După ce a aplicat dispozițiile art. 81 - 83 Cod penal cu privire la pedeapsa principală a închisorii, instanța de fond a atras apoi atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal relative la suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii (chiar dacă formularea adoptată nu răspunde exigențelor unei exprimări clare și concise, care trebuie să caracterizeze dispozițiile instanței) deși inițial, în procesul de individualizare judiciară a sancțiunii, nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 Cod penal.
Este adevărat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii, conform principiului accesoriul urmează principalul însă, pentru a opera această dispoziție trebuie ca inițial instanța să aplice pedeapsa accesorie și ulterior să dispună suspendarea ei.
În consecință, pentru a înlătura deficiențele sus-menționate, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, tribunalul va admite apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, va desființa în parte hotărârea instanței de fond și va proceda conform dispozițiilor art. 345 și următoarele Cod procedură penală.
Rejudecând cauza în limitele menționate, instanța reține că, potrivit art. 71 Cod penal "condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c". În aplicarea acestui articol instanța de control judiciar va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora, retragerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- Totodată, instanța reține și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii în care s-a reținut că interzicerea "ope legis" a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului prin sentința apelată, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție, implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art.64 lit. a, teza a II-a și b Cod penal), întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită și o ținută morală ireproșabil.
Având în vedere că inculpatul nu s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de o funcție, profesie sau activitate, instanța nu îi va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. Cod penal.
În consecință, va aplica inculpatului disp. art.71 alin.1 Cod penal raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Cât privește critica vizând omisiunea instanței de a dispune suspendarea executării pedepselor accesorii, instanța apreciază că sentința nu se impune a fi reformată în acest sens, întrucât instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 71 alin. 5 Cod penal, dispoziții care vizează exclusiv suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, prin această mențiune fiind acoperită cerința legală menționată.
În termen legal decizia astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul - - care prin motivele orale expuse de apărător a susținut netemeinicia hotărârii sub aspectul greșitei individualizări pedepsei și a solicitat reducerea acesteia.
Critica formulată de inculpat se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală și este nefondată.
În evaluarea tratamentului sancționator al faptei, Tribunalul a avut în vedere împrejurările concrete de comitere, gradul concret de pericol social al faptei, precum și împrejurările ce țin de conduita și comportamentul inculpatului în derularea procedurilor juridice.
Probatoriul administrat în cauză a făcut dovada că inculpatul a condus în data de 6 ianuarie 2008 pe drumurile publice un autoturism în condițiile în care avea în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală.
Pe parcursul desfășurării anchetei penale inculpatul a evidențiat aspecte de fapt diferite, contradictorii constând în faptul că nu a condus acel autoturism sau aspectul neimplicării în evenimentul rutier.
Sub aspectul conduitei inculpatului este de precizat și faptul că fiind citat în fața procurorului pentru prezentarea materialului de urmărire penală - în datele de 15 august și, respectiv, 18 august 2008 acesta s-a aflat în stare de ebrietate nefiind posibilă întocmirea actului procedural.
În cursul cercetării judecătorești deși inculpatul a recunoscut acuzația și nu contestat valoarea alcoolemiei stabilită prin expertiza de specialitate a minimalizat aspectele faptice și a susținut că s-a urcat la volanul autovehiculului cu scopul modificării poziției și că în aceste împrejurări "a atins" un alt autoturism.
Prin urmare, în mod corect Tribunalul a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de instanța fondului - art. 74 lit. a Cod penal și a majorat pedeapsa la 1 an și 6 luni închisoare.
În consecință, pentru considerentele arătate și având în vedere că, verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 385 ind. 9 alin 3 din Codul d procedură civilă, nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul - este nefondat și va fi respins ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 357 din 29.09.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.02.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Ciubotariu, Dan Anton
