Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 913/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 913/
Ședința publică din 01 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 137/A din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d C.P.P.- subsidiar, solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, avându-se în vedere comportamentul sincer al inculpatului. Arată că în mod greșit nu s-au luat în considerare declarațiile martorilor audiați, iar în decizia tribunalului nu se face vorbire despre locul unde a fost săvârșită infracțiunea. Mai precizează că inculpatul nu a fost surprins în trafic, ci acesta a parcurs doar 50 metri din parcare la stația și înapoi. De asemenea, arată că inculpatul nu a mai circulat cu autoturismul până în acea zi, când acesta și-a pregătit mașina, alimentând-o cu minimul de carburant, pentru aop regăti pentru vânzare. Mai precizează că aplicarea unei pedepse privative de libertate este o pedeapsă mult prea aspră pentru inculpat, acesta neputând fi pus pe picior de egalitate cu un individ surprins în trafic.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate, întrucât în mod corect prima instanță a stabilit existența infracțiunii și faptul că inculpatul a fost depistat în trafic.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 109/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în temeiul art.85 al.1 din nr.OUG 195/2002 rep. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 (unu) an si 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat.
In temeiul art. 85 al. 2 din nr.OUG195/2002 rep. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsa de 1 (unu) an si 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare.
In temeiul art. 86 al. 1 din nr.OUG 195/2002 rep. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 (unu) an si 6 (sase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere.
In baza art. 33 lit. a, 34 lit. b p, au fost contopite pedepsele stabilite si i s-a aplicat inculpatului pedeapsa privativa de libertate de 1 an si 6 luni inchisoare.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza II- b Cod Penal
- baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in suma de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria T intocmit in dosar nr. 298/P/2008 si inregistrat la udecătoria Timișoara sub nr- s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru savarsirea infractiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neinmatriculat prev. de art. 85 al. 1 din OUG 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numar fals de inmatriculare prev. de art. 85 al. 2 din OUG 195/2002 si conducere a unui autovehicul fara a poseda permis de conducere prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002.
Examinand actele si lucrarile de la dosar, prima instanță a reținut, în fapt, că in data de 15.02.2008 inculpatul conducea un autoturism Ford Fiesta pe DN 59, avand aplicata o placuta cu numarul de inmatriculare -. Fiind oprit pentru control, inculpatul nu a putut prezenta permisul de conducere si actele masinii constatandu-se in urma verificarilor facute la Serviciul public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor si Directia Politiei de Frontiera O, ca acesta nu poseda permis de conducere iar autoturismul inmatriculat in Germania a fost radiat din data de 06.11.2006 si numarul de inmatriculare de pe placuta, apartinea unui alt autoturism inmatriculat pe numele numitului ( 18, 20 ).
Faptele inculpatului de a conduce pe un drum public un autovehicul neinmatriculat, cu numar de inmatriculare apartinand altui autovehicul si fara sa detina permis de a conduce eliberat in conditiile legii, s-au apreciat de către prima instanță că intrunesc elementele constitutive al infractiunilor prev. de art. 85 al. 1, art. 85 al. 2 art. 86 al. 1 din OUG 195/2002
Totodată, prima instanță a apreciat că faptele au fost savarsite cu intentie indirecta, inculpatul prevazand si acceptand producerea rezultatului socialmente periculos, acela de a produce o stare de pericol pentru siguranta participantilor la traficul rutier.
La individualizarea judiciara a pedepselor prima instanță a avut in vedere criteriile prev. de art. 72.Cod Penal, persoana inculpatului, un grad mai ridicat de pericol social al faptelor determinat de imprejurarea ca, asa cum rezulta din fisa cazier, nu este pentru prima data cand pune in pericol siguranta participantilor la traficul rutier conducand fara permis de conducere.
Astfel, de circumstantele reale si personale, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare pentru fiecare infractiune aplicându-se și regulile concursului de infractiuni si contopindu-se cele trei pedepse in cea de 1 an si 6 luni inchisoare potrivit art. 33, 34 lit. b
Cod PenalIn ce priveste individualizarea judiciara a executarii, de circumstantele personale, imprejurarea ca desi inculpatul a mai executat o pedeapsa privativa de libertate, functia de reeducare nu s-a realizat prin privarea de libertate timp de 1 an si 4 luni, judecătoria a apreciat că scopul si functiile pedepsei aplicate prin hotarare se pot realiza numai prin executarea pedepsei potrivit naturii sale, in regim de detentie.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 13.02.2009 sub același număr unic de dosar.
Inculpatul, prin apărător ales, a criticat sentința judecătoriei pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului, raportat la probele administrate din care, în opinia apărării, reiese că inculpatul în nici un moment nu a avut intenția de a circula pe drumurile publice cu autoturismul respectiv, ci doar de a-l alimenta cu combustibil în eventualitatea unei vânzări, cumpărătorul urmând și să testeze autoturismul, iar pericolul social al infracțiunii nu există din moment ce inculpatul a terminat liceul auto, având cunoștințe suficiente despre regulile de circulație și despre modul de conducere a unui autovehicul, astfel încât nu se poate reține că acesta ar fi pus în pericol pe ceilalți participanți la traficul rutier.
La cererea inculpatului s-a administrat in instantei de apel proba cu martori, respectiv martorul, cu care inculpatul a inteles sa probeze împrejurările relatate in motivele de apel constand in faptul ca a condus autovehicolul a distanta si nu cu intentia efectiva de circula.
S-a reținut că martorul audiat a confirmat faptul ca in ziua in care inculpatul a fost depistat in trafic avusese o discutie cu acesta. Inculpatul i-a relatat ca dorea sa alimenteze autoturismul pentru a -l arata unui posibil unui client. Martorul a confirmat faptul ca inculpatul a parcurs pana la benzinarie o distanta de 50 -60 metri pe soseaua principala. De asemenea s-a reținut că martorul a confirmat faptul ca inculpatul nu avea permis de conducere dar avea cunostinte de specialitate întrucât absolvise liceul auto.
Prin decizia penală nr. 137/A din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cpp, a fost respins ca nefondat apelul formulat de inculpat apelant împotriva sentinței penale nr. 109/14.01.2009 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar -.
- temeiul art. 192 alin. 2 cod pr pen a fost obligat inculpatul apelant să achite în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanta de apel a examinat sentinta apelata in limita criticilor formulate dar si sub toate aspectele de fapt si de drept pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, in primei instantei si in instantei de apel, apreciind ca aceasta este temeinica si legala.
S-a considerat că judecătoria a stabilit in mod corect starea de fapt precum si vinovatia inculpatului pe baza probelor administrate, respectiv faptul ca a condus pe drumurile publice un autovehicol neinmatriculat si avand aplicate numare de inmatriculare ale unui alt autovehicul si fara a detine un permis de conducere eliberat in conditiile legii.
Totodată, instanța de apel a considerat că faptele savarsite de inculpat sunt de necontestat, iar apararea inculpatul cu privire la faptul ca nu avea intentia de a conduce autovehicolul ci doar de a-l alimenta cu combustibil nu este justificata si nu este de natura sa conducă la înlăturarea caracterului penal al faptei sale si nici a raspunderii penale. S-a apreciat că poziția subiectiva a inculpatului constând in intenția de a conduce pe un drum public nu poate fi eliminata prin declaratia martorului propus de inculpat in circumstantiere, fiind de necontestat actiunea sa comisiva de a participa la trafic in conditiile in care cunostea ca nu are dreptul de conduce autovehicolul.
In ce priveste apararea inculpatului ca avea cunostinte privind conducerea unui autovehicol, intrucat a absolvit liceul cu specialitatea auto, instanta de apel a stabilit ca elementul material al laturii obiective al acestei infractiuni se realizeaza prin actiunea de a conduce un autovehicul pe drumurile publice fara a avea permis de conducere, neprezentand nici o relevanta sub aspectul existentei infractiunii daca faptuitorul a absolvit cursurile pentru obtinerea acestuia, legea considerand abatere nu simplul fapt de a nu avea cunostintele si indemanarea necesare pentru a conduce un autovehicul, ci incalcarea prevederilor sale in ce priveste dreptul de a circula la volanul unui autovehicul. Or, acest drept nu il poate avea decat o persoana care are un permis de conducere obtinut in conditii legale.
Instanta de apel a confirmat punctul de vedere al judecatoriei si cu privire la pedeapsa aplicata, retinad ca aceasta a fost stabilita in limite prevazute de textul incriminator si avandu-se in vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 cod penal.
de cele mentionate mai sus, apelul formulat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei penale nr. 137/A/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 13.02.2009 a declarat recurs în termenul legal (la data de 12.05.2009) inculpatul --, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 25.06.2009.
Pentru motivarea recursului, inculpatul a depus, la data de 05.08.2009, prin serviciul Registratură, înaintea primului termen de judecată, un memoriu, prin care a solicitat casarea celor două hotărâri și, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) proc. pen. iar în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 81. pen. arătând că: în mod greșit instanța de apel nu ia în considerare că el a fost surprins de organele de poliție după ce a ieșit din stația, unde alimentase autoturismul cu aproximativ 2-3 benzină, și după ce a parcurs porțiunea scurtă de aproximativ 50-70 de șosea de la ieșirea din și până la intrarea pe strada unde urma să parcheze (în fața imobilului de unde îl luase cu aproximativ 30 minute înainte), fiind evident faptul că nu intenționa să circule; instanța de apel nu ia în considerare că el a vrut să vândă acel autoturism, deoarece nu își permitea să-l înmatriculeze, taxele fiind foarte ridicate; a alimentat cu benzină deoarece autoturismul mai avea foarte puțin carburant, iar potențialul cumpărător urma să-l testeze; aceste împrejurări sunt confirmate de martorul audiat de instanța de apel; programul pe care și-l făcuse pentru acea după-amiază și seară excludea folosirea autoturismului; un alte aspect nesocotit este faptul că el a urmat cursurile liceului auto, astfel încât avea suficiente cunoștințe de specialitate, neputând fi vorba de vreo stare de pericol (filele 7-9).
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul recurent a comis infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, cu număr fals de înmatriculare și fără permis, prevăzute de art. 85 alin. 1, art. 85 alin. 2 și, respectiv, art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 aprobată cu modificări și completări și republicată prin Legea nr. 49/2006, reținute în sarcina sa.
Astfel, sub acest aspect, declarațiile sale (filele 6-10 și 30 dosar de urmărire penală) se coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii ( 5 dosar urmărire penală), cu declarațiile martorilor și ( 11-12, 13-14 dosar urmărire penală și 17, 18 dosar primă instanță), cu adresele nr. 51445/03.03.2008 și nr. 51468/12.03.2008 ale Instituției Prefectului Județului T - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor - Biroul Înmatriculări și Evidența Vehiculelor T ( 16, 20 dosar urmărire penală) și cu adresa nr. /CM/-/24.02.2008 a - Direcția Poliției de Frontieră O - Biroul de Contact O ( 18 dosar ).
Prima instanță și instanța de apel au apreciat în mod corect că faptele au fost comisă de către inculpat cu vinovăție și că prezintă pericolul social al unor infracțiuni, întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în actul de sesizare a instanței.
- privința sancțiunii, instanța de recurs remarcă faptul că prima instanță a stabilit 3 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare, în cuantumuri orientat spre cele minime prevăzute de lege (de la 1 la 3 ani - art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată; de la 1 la 5 ani - art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 republicată; de la 1 la 5 ani - art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată), și a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare (fără spor), în condițiile în care pe de o parte inculpatul a avut un comportament procesual corespunzător (a recunoscut săvârșirea faptelor), are loc de muncă și studii medii, iar pe de altă parte acesta a mai fost condamnat, când era minor, pentru 4 infracțiuni în concurs, din care una rutieră ( 27 dosar ).
Referitor la modalitatea de individualizare a executării pedepsei închisorii, Curtea constată că prima instanță în mod corect a dispus ca pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate, apreciind că, față de antecedentele penale ale inculpatului (4 infracțiuni), scopul pedepsei rezultante aplicate pentru cele 3 infracțiuni deduse judecății în prezenta cauză nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei închisorii potrivit naturii sale, respectiv în detenție.
Instanța de recurs observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Contrar susținerilor inculpatului, conform cărora nu a avut intenția să circule cu autoturismul ci doar să-l alimenteze în vederea testării de către potențialul cumpărător, Curtea observă că prima instanță și instanța de apel au considerat în mod just că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, deoarece chiar dacă nu a urmărit rezultatul faptei sale a acceptat posibilitatea producerii acestuia. De altfel, Curtea remarcă faptul că inculpatul este nesincer, din declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală și în faza judecății de către prima instanță rezultând că, prin maniera de a acționa, inculpatul le-a creat acestora impresia că a evitat echipajul de poliție aflat pe Strada - virând la dreapta pe o stradă laterală (Str. I). - orice caz, dacă susținerile inculpatului ar fi reale, exista posibilitatea alimentării autoturismului de către altă persoană, de exemplu de martorul propus de inculpat în faza judecății în apel sau chiar de potențialul cumpărător.
Instanța de recurs înlătură și susținerea inculpatului potrivit căreia nu poate fi vorba de vreo stare de pericol întrucât a urmat cursurile liceului auto, astfel încât avea suficiente cunoștințe de specialitate. Tocmai aceste cunoștințe de specialitate ar fi trebuit să-l determine pe inculpat să nu conducă un autoturism neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare. - privința faptei de conducere fără permis, se observă că și aceasta prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Art. 20 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată stabilește că pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice, conducătorul acestuia trebuie să posede permis de conducere corespunzător. Ca atare, este fără relevanță împrejurarea că făptuitorul a absolvit liceul auto, cunoștințele în materie de conducere a autovehiculelor pe drumurile publice fiind atestate de permisul de conducere și nu de diploma de bacalaureat. Inculpatul a condus un autoturism pe o stradă intens circulată, deschisă traficului rutier european, atât spre cât și de la benzinărie.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3. proc. pen.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul -- împotriva deciziei penale nr. 137/A/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 13.02.2009.
Văzând și disp. art. 192 al. 2. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
- temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 137/A/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 15134/325/208.
- temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. 12.10.2009
Tehnored.2ex/12.10.2009
Prima inst. - - Judecătoria Timișoara
Inst. Apel -, - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Ion Dincă, Florin Popescu
