Infractiuni silvice Spete. Decizia 13/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 13/R/2010
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pușcaș Mircea
JUDECĂTOR 2: Rus Claudia
JUDECĂTOR 3: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, împotriva deciziei penale nr.164/A din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a desființat în parte, sentința penală nr.186 din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Aleșd, privind pe inculpatul intimat, domiciliat în nr.98, județul B, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept și sustragere de arbori, fapte prevăzute și pedepsite de art.32 alin.2 din OG 96/1998, și art.98 alin.2 din Legea nr.26/1996, ambele cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 5761 din 21.12.2009 emisă din oficiu de Baroul Bihor și partea civilă intimată, lipsă fiind partea civilă intimată Primăria comunei.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului arată că își menține concluziile de la termenul de judecată din 24 noiembrie 2009.
Apărătorul din oficiu al inculpatului intimat, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate.
Partea civilă intimată arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Inculpatul intimat, solicită a se respinge recursul declarat de parchet.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 186 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd s-a dispus în baza art. 32 alin 2 din nr.OG 96/1998 mod. cu aplicarea art.41al.2 Cod penal și a art. 13 Cod penal, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 98 alin 2 din Legea nr. 26/1996 mod. cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și a art. 13 Cod penal, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori în formă continuată, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 85, alin 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 51/20.02.2007 a Judecătoriei Aleșd, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 376/R/02.05.2007 a Tribunalului Bihor, și în baza art. 33, lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, contopirea acestei pedepse cu pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare, stabilite mai sus, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând astfel ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a dispus interzicerea inculpatului a drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, cu referire la art. 85 alin 3 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal și i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin 5 Cod de procedură penală, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Totodată s-a dispus respingerea cererii reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei descrisă la pct.2 din rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 180 al.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 180 al.1 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. b indice 1 Cod de procedură penală și a art. 18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violente prev. de art. 180 al.2 Cod penal, și amenințare prev. de art. 193 Cod penal.
În baza art. 91 lit. c Cod penal cu referire la art. 18/1 al 3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului o amenda administrativa in cuantum de 1.000 lei.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Primăria comunei suma de 2375,20 lei cu titlu de despăgubiri civile și părții civile suma de 39 lei cu titlu de daune materiale și suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorarul avocatului din oficiu în cuantum de 100 lei, s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B, conform delegației nr. 5711/2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În cursul lunii decembrie 2006, inculpatul, s-a deplasat singur și pe timp de zi, în mai multe rânduri, la pășunea împădurită aparținând Primăriei Comunei, în locul numit "Coasta " 1H. de unde a tăiat și sustras un număr de 4 arbori de esență fag și în valoare de 1.995,97 lei, pe care ulterior i-a transportat la domiciliul său, pentru foc.
În cauză s-a efectuat o conducere și măsurare la, ocazie cu care inculpatul a indicat de bună voie și în prezența martorilor asistenți D-tru, și, locul de unde a tăiat arbori și rămase, declarând însă că arborii erau marcați și că se aflau pe terenul proprietatea sa, declarație care a fost menținută pe tot parcursul procesului. Activitatea de tăiere a arborilor de către inculpat a fost confirmată și de fiul acestuia, numitul, care a declarat că acești arbori au fost tăiați de inculpat în perioada 09-12.12.2006 și au fost transportați la domiciliul său, pentru foc.
Potrivit adresei nr. 2146/03.08.2007 a Ocolului Silvic Aleșd, inculpatul, nu a beneficiat de marcarea de arbori în cursul anului 2006, din proprietatea sa.
La data de 30.06.2007, partea vătămată s-a deplasat împreună cu martorul ( inginer topograf), la un teren în vederea realizării de măsurători, iar în momentul în care au montat aparatul de măsurat, au fost observați de inculpatul, care deranjat de prezența lor acolo, i-a amenințat cu moartea, cerându-le să părăsească acel loc, motivând că terenul le aparține. Cu toate că i-a fost explicat faptul că se realizează doar niște măsurători, inculpatul, a reacționat violent, lovind aparatul cu o bucată de lemn avută la îndemână. De asemenea a împins-o pe partea vătămată, care în momentul când a încercat să își ridice toporul a fost lovită de fiul inculpatului, numitul, cu pumnii și picioarele la nivelul toracelui.
exercitate de inculpatul și numitul, au produs părții vătămate, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 zile de îngrijire medicală conform certificatului medico legal nr. 2054/Ia/02.07.2007.
Faptele inculpatului, astfel cum a fost descrise mai sus, comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori în formă continuată, prev de art. 32 al 2 din OG 96/1998, modificată, cu aplic. art. 41 alin 2. pen și ale infracțiunii de furt de arbori, prev de art. 98 alin 2 din /1996 mod, cu aplic art. 41 alin 2, texte de lege in baza cărora, făcând și aplicarea art. 13.pen, instanța îl va condamna la o pedeapsa de 1 an închisoare ( pentru fapta de la pct. I din rechizitoriu) și 2 ani închisoare ( pentru fapta de la pct. II din rechizitoriu).
La stabilirea legii mai favorabile, prima instanța, cu ocazia comparării prevederilor legale din actele normative indicate mai sus, cu cele existente în Legea nr. 46/2008 în vigoare la momentul pronunțării hotărârii, a constat că cele dintâi prevăd o pedeapsă mai ușoară, motiv pentru care a făcut aplicarea acestora în conformitate cu dispoziția art. 13 Cod penal.
La individualizarea pedepselor s-a avut in vedere pericolul social al faptelor săvârșite, urmările produse, persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale și atitudinea sa de nerecunoaștere a faptelor săvârșite.
În ceea ce privește fapta de lovire sau alte violențe, descrisă la pct. II din rechizitoriu, instanța a respins cererea reprezentantului parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 180 al.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 180 al.1 Cod penal, întrucât s-a dovedit în cauză că atât inculpatul cât și fiul său, numitul, au exercitat violențe asupra părții vătămate, care au cauzat leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 zile de îngrijiri medicale și nu se poate stabili dacă inculpatul prin acțiunea sa violentă, a cauzat doar suferințe fizice nu și vătămări ce necesită îngrijiri medicale.
Având în vedere însă împrejurările în care faptele de lovire sau alte violențe și de amenințare au fost săvârșite, respectiv convingerea inculpatului că partea vătămată se află pe terenul său în momentul realizării măsurătorilor, urmările produse, precum și soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ fiului inculpatului, care în aceleași condiții și prin exercitarea unor violențe de intensitate mai mare a săvârșit aceeași faptă, prima instanța în spiritul unei judecății juste și echitabile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală cu aplicarea art. 10 lit. b indice 1 Cod de procedură penală și a art. 18/1 Cod penal, a achitat pe inculpatul, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire sau alte violente prev. de art. 180 al.2 Cod penal, și amenințare prev. de art. 193 Cod penal, (fapte descrise la pct.2 rechizitoriu).
În baza art. 91 lit. c Cod penal cu referire la art. 18/1 al 3 Cod penal, aplicat inculpatului o amenda administrativa in cuantum de 1.000 lei.
Instanța de fond a constat că din cuprinsul datelor de cazier judiciar ale inculpatului, rezultă că acesta a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 51/2007 a Judecătoriei Aleșd, la pedeapsa de 2 luni închisoare, cu aplic art. 81 Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. de art. 217 alin 1 Cod penal, cu aplic art. 42 Cod penal, sentință care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 376/R/2007 a Tribunalului Bihor. -se prin intermediul acestei cauze că inculpatul mai săvârșit, înainte de pronunțarea sentinței penale nr. 51/2007 a Judecătoriei Aleșd, infracțiunile descrise mai sus, instanța de fond a făcut aplicarea art. 85, alin 1 Cod penal și a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 51/20.02.2007 a Judecătoriei Aleșd, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 376/R/02.05.2007 a Tribunalului Bihor, iar în baza art. 33, lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, a contopit această pedeapsă cu pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare, stabilite mai sus și aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând astfel ca inculpatul să execute pedeapsa rezultată de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a dispus interzicerea inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a și b Cod penal.
Apreciind ca inculpatul se poate îndrepta și fără privarea sa de libertate, instanța de fond, in baza art. 81 Cod penal, cu referire la art. 85 alin 3 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 Cod penal și atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării.
În baza art. 71 alin 5 Cod de procedură penală s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond, în baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, a obligat inculpatul să plătească părții civile Primăria comunei suma de 2375,20 lei cu titlu de despăgubiri civile, constând în contravaloarea celor 4 arbori tăiați și sustrași în conformitate cu fișa de calcul valoric întocmită la data de 30.01.2007,( fila 25 dosar p) și părții civile suma de 39 lei cu titlu de daune materiale, constând în contravaloarea certificatului medico legal, precum și suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale, această din urmă sumă fiind considerată suficientă pentru repararea prejudiciului moral provocat părții civile.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea solicitând admiterea căii de atac iar cu ocazia rejudecării a se dispune pronunțarea unei noi hotărâri legale și temeinice in cauză. In esență sentința instanței de fond este criticată sub aspectul condamnării inculpatului pe baza unor texte normative care nu mai erau in vigoare la data pronunțării - art.32 al.2 din OG. 96/1998 respectiv art. 98 din legea nr. 26/1996. Pe de altă parte, ulterior redactării minutei, instanța de fond printr-o încheiere dată în cameră de consiliu, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal pentru cele două infracțiuni mai sus reținute, apreciind că situația se circumscrie " unor omisiuni vădite".
In motivele de apel s-a arătat că instanța nu putea proceda la aplicarea dispozițiilor ar. 13 Cod penal, respectiv a dispozițiilor legii penale mai favorabile, o astfel de dispoziție presupunând in mod obligatoriu o schimbare de încadrare juridică ce se impunea a fi pusă in discuția părților.
Pe de altă parte, raportat la celelalte două infracțiuni reținute in sarcina inculpatului - art. 180 al.2 Cod penal, art. 193 Cod penal in motivele de apel se arată că in mod greșit s-a apreciat că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, față de atitudinea nesinceră a inculpatului, urmarea produsă, respectiv cauzarea unor leziuni vindecabile in 8 zile îngrijiri medicale și conjunctura in care a avut loc amenințarea și agresarea părții vătămate, soluția legală ce se impunea a fi dată în cauză fiind aceea a aplicării unor pedepse just individualizate.
Cu prilejul susținerii orale a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, in ședința publică din 1 iunie 2009 reprezentantul parchetului a solicitat achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni la regimul silvic ( a căror încadrare juridică corectă a fost pusă în discuție de instanța de apel în aceeași ședință) în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, soluție ce se impune în cauză în vederea respectării principiului neagravării situației în propria cale de atac, trimiterea in judecată a inculpatului făcându-se în urma unei plângeri împotriva soluției procurorului care a dispus inițial scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni la regimul silvic.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat apel inculpatul solicitând prin apărătorul său in principal, restituirea cauzei la procuror in condițiile in care o soluție de trimitere in judecată era inadmisibilă in propria cale de atac formulată de inculpat împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar in subsidiar a se dispune achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni la regimul silvic in temeiul dispozițiilor art. 10 lit.1Cod procedură penală, dându-se astfel eficiență principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Prin decizia penală nr. 164/A din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor
s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd și inculpatul, împotriva încheierii penale dată în Camera de Consiliu din 1 decembrie 2008 de Judecătoria Aleșd, pe care a casat-o în totalitate și împotriva sentinței penale nr. 186 din 07 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a desființat-o în parte după cum urmează:
A casat în întregime dispozițiile privind soluționarea laturii penale a cauzei.
În baza art. 334 Cod de procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute la punctul 1 din rechizitoriu în sarcina inculpatul, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 32 al.2 din OUG 98/1998 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 32 al.2 din OUG 96/1998 cu aplicarea art. 13 Cod penal, respectiv din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 98 al.2 din Lg. 26/1996 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 110 al.1lit.c din Lg. 46/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art. 10 lit.b ind.1 Cod de procedură penală, cu referire la art. 18 ind.1 Cod penal s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 32 al.2 din OUG 96/1998 cu aplicarea art. 13 cod penal, respectiv a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 110 al.1lit.c din Lg. 46/2008 cu aplicarea art. 13 cod penal.
În baza art. 91 litera c Cod penal cu referire la art. 18 ind.1 al.3 Cod penal i s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 700 lei.
În baza art. 334 Cod de procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 al.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 180 al.1 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală a fost achitat același inculpat sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 180 al.1 Cod penal, respectiv art. 193 cod penal (pct.2 rechizitoriu).
S-au înlăturat dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata de daune materiale și morale în favoarea părții civile și s-a respins cererea acestei părți civile privind obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile.
S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul în favoarea statului în fața primei instanțe de la 450 lei la 350 lei.
În baza art. 192 aliniatul 1 lit. Cod de procedură penală a fost obligată partea vătămată, la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în fața primei instanțe.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor analizând hotărârea atacată prin prisma apelurilor declarate în cauză, cât și din oficiu, dar în limitele și conform dispozițiilor art.371 Cod de procedură penală, cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.378 Cod de procedură penală, a reținut că apelurile declarate in cauză sunt fondate, și le-a admis pentru considerentele arătate mai jos.
Instanța de apel a apreciat că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd este fondat strict sub aspectul încadrărilor juridice ale celor două infracțiuni la regimul silvic pentru care inculpatul a fost trimis în judecată ( cu precizarea insă că nici încadrările propuse în motivele scrise de apel nu sunt cele corecte, raportat atât la modalitatea comiterii faptelor, cât și la necesitatea aplicării dispozițiilor legii penale mai favorabile), nelegalității încheierii date in camera de consiliu ulterior soluționării cauzei prin care se face aplicarea art. 13 Cod penal, precum și al greșitei soluții de condamnare a inculpatului pentru cele două infracțiuni la regimul silvic ( motiv formulat oral de reprezentantul parchetului), soluția corectă fiind aceea de achitarea in baza art. 181Cod penal, dându-se astfel eficiență principiului neagravării situației în propria cale de atac.
Tribunalul Bihora apreciat că apelul inculpatului apare ca fiind fondat sub aspectul greșitei condamnări pentru cele două infracțiuni la regimul silvic ( soluția corectă fiind aceea dea chitare in baza art. 10 lit.1Cod procedură penală) iar din oficiu, instanța de apel, examinând probațiunea administrată sub aspectul comiterii de către inculpat a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 180 al.2 Cod penal și art. 193 Cod penal, a reținut pe de o parte că încadrarea juridică corectă a faptei de lovire este cea prevăzută de art. 180 al.1 Cod penal, astfel cum a fost cerută la instanța de fond de către reprezentantul parchetului ( solicitare respinsă însă de instanță care a apreciat că nu se impune schimbarea de încadrare juridică ), iar pe de altă parte soluția legală ce se impune în cauză este de achitare in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180 al.1 Cod penal și art. 193 Cod penal.
În cauză in cursul urmăririi penale s-au efectuat inițial cercetări in două dosare separate, ulterior conexate, unul având ca obiect comiterea de către inculpat a două infracțiuni la regimul silvic, furt de arbori, respectiv tăiere ilegală de arbori, iar celălalt pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate care reclama comiterea de către inculpat a două infracțiuni - art. 180 al.2 Cod penal și art. 193 Cod penal.
Urmare a cercetărilor efectuate sub aspectul comiterii infracțiunilor la regimul silvic, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd prin ordonanța din 12 iulie 2007 ( fila 23 dosar apel) a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ - 700 lei amendă administrativă - pentru faptele prev. de art. 32 al.2 din OUG 96/1998, respectiv art. 98 al.2 din Legea nr. 26/1996, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal față de învinuitul.
Împotriva acestei soluții, in termen legal învinuitul formulat plângere, soluționată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd prin rezoluția din 17 iulie 2007 ( dosar nr. 163/II.1/2007 aflat la fila 13 dosar apel).
S-a apreciat că plângerea este întemeiată, s-a infirmat soluția atacată și s-a dispus reluarea și completarea urmăririi penale urmând a se verifica susținerile învinuitului care arată că arborii tăiați se aflau pe proprietatea sa personală și că aceștia au fost marcați la solicitarea sa in anul 2006.
După completarea urmării penale acest dosar ( 849/P/2006) a fost conexat la dosarul penal nr. 575/P/2007 având ca obiect plângerea părții vătămate împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prev, de art. 180 al.2 Cod penal și art. 193 Cod penal.
Pe baza actelor și lucrărilor celor două dosare conexate a fost întocmit rechizitoriul din 26 noiembrie 2007 al Parchetului de pe langă Judecătoria Aleșd prin care s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 32 al.2 din OUG 96/1998, respectiv art. 98 al.2 din Legea nr. 26/1996, ambele cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art. 180 al.2 Cod penal, art. 193 al.1 Cod penal.
Față de cele mai sus expuse, instanța de apel a apreciat că a fost încălcat principiul neagravării situației in propria cale de atac - în speță plângerea împotriva actelor procurorului, prin trimiterea in judecată a inculpatului, iar mai apoi prin condamnarea sa de către instanța de fond.
Ca stare de fapt, prima instanță a evaluat corect probele, apreciind ca nefondate susținerile inculpatului ( reluate in apel) care audiat fiind a arătat că nu el este persoana care a tăiat cei patru arbori, ci fiul său, respectiv că arborii erau proprietatea sa și erau marcați încă din anul 2000.
Instanța de apel a reținut că relevante in acest sens sunt declarațiile succesive contradictorii ale inculpatului ce dovedesc nesinceritatea acestuia, precum și probele administrate in cauză, după cum urmează:
În data de 11 decembrie 2006, in calitate de delegat din partea Primăriei, și din cadrul Ocolului Silvic Aleșd s-au deplasat pe perimetrul pășunii împădurite aparținând comunei unde au fost găsite un număr de patru cioate, trei esență fag și una de, ocazie cu care s-a trecut la măsurarea acestora, rezultat consemnat în procesul verbal de constatare a infracțiunii silvice ( fila 23 ).
Martorul ( fila 29 ) arată în depoziția luată că, din discuțiile purtate cu fiul inculpatului - aflat in apropiere, au aflat că arborii au fost tăiați de tatăl său -, aspect confirmate și de celelalte două persoane prezente ) fila 35-36u.p. ) și ( fila 37,38,39 ).
Cu ocazia conducerii in teren și remăsurării la din 27 februarie 2007 ( fila 27 dosar) inculpatul recunoaște că a tăiat cei patru arbori esență fag și susținând insă că sunt proprietatea sa, recunoaștere realizată în prezența martorilor și ( filele 28,29,35-39 ) și ( filele 32,34 ).
Susținerea inculpatului - cum că arborii erai situați pe proprietatea sa este infirmată de adresa Primăriei nr. 1163/26.02.2007 ( fila 26 ) ce se coroborează cu declarațiile martorilor ( fila 14 p) și ( fila 15 ) care arată că la rândul lor dețin teren agricol in localitatea, locul numit Coasta, iar inculpatul a tăiat arborii din pădurea comunală ce aparține Primăriei.
De altfel pentru nu exista dubii in acest sens la data de 31.02.2007 s-a deplasat la fața locului o comisie formată din inginer, tehnician cadastral, pădurar și agent care au identificat parcela cu nr. topografic 294/1 de unde au fost tăiați cei patru arbori și au constata că terenul aparține domeniului public al Primăriei și nicidecum inculpatului ( fila 10 ).
Față de cele de mai sus, in mod justificat instanța de fond a înlăturat declarația martorului dată în fața instanței, (fila 21 dosar ) care revine nejustificat asupra declarației date in cursul urmăririi penale, depoziție singulară în întreg materialul probator.
In apărarea sa inculpatul a declarat cu ocazia primei audieri - 14.02.2007 (fila 41,42 ) că a cerut aprobare in anul2000pentru a-și curăța terenul proprietate personală ( lemnele fiind putrede, intre acestea regăsindu-se și cei patru arbori în cauză) pe care a și primit-o de la organele abilitate.
In declarația olografă din 23.04.2007 ( fila 43,44 ) a susținut că s-a adresat Ocolului silvic Aleșd in 2006 pentru a-i marca cei patru arbori, cerere avizată favorabil, context in care a procedat la tăierea acestora.
Pentru a-i fi verificate aceste ultime susțineri, s-au solicitat lămuriri Ocolului Silvic Aleșd care răspunde prin adresa nr. 216/03.08.2007 ( fila 13 ) că nu i-au fost marcați arbori inculpatului in cursul anului 2006.
Audiat in aceeași zi de organele de cercetare penală ( filele 46-47 ) inculpatul a susținut că arboriiau fost tăiați de fiul său in toamna anului 2006,nu au fost marcați și au fost tăiați deoarece erau putreziți și dorea să planteze alți pomi în locul lor.
În fața instanței de fond ( fila 20 dosar) a susținut că arborii au fost tăiați de fiul său, erau marcați din anul2000de către domnul, brigadier de ocol din acea perioadă, declarație reluată și in apel.
Deși la dosarul cauzei inculpatul a depus diverse înscrisuri pentru a-și dovedi susținerile, nici una din aprobările date ( filele 38-41 dosar ) nu fac dovada marcării arborilor de esență fag și in cursul anului 2000 astfel cum acesta susține.
Față de declarațiile contradictorii date in mod succesiv de către inculpat și față de întreg materialul probator administrat in cauză, mai sus prezentat, tribunalul a apreciat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, încadrările juridice date faptelor fiind greșite, atât prin reținerea formei continuate reglementate de art. 41 al.2 Cod penal, cât și din necesitatea reținerii dispozițiilor din legea penală mai favorabilă ( in această materie existând reglementări succesive) cu mențiunea aplicării art. 13 Cod penal.
Instanța de fond, după pronunțarea minutei, printr-o încheiere dată în camera de consiliu, a făcut aplicarea art. 13 Cod penal, față de ambele încadrări juridice reținute in sarcina inculpatului.
Tribunalul a apreciat ca vădit nelegală o astfel de încheiere. Potrivit disp. art. 195 Cod procedură penală erorile care apar in cuprinsul unui act pot fi suspuse procedurii de îndreptare a erorilor materiale evidente. Ori, in speța dată, omisiunea instanței de a face aplicarea art. 13 Cod penal nu înseamnă eroare materială, ci schimbarea dispozitivului hotărârii.
In cauză, raportat la valoarea prejudiciului, 2375,2 lei, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă - 86 lei astfel cum a fost stabilit prin Ordonanța nr. 715/27.11.2008 - rezultând așa dar o valoare a pagubei de peste 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă și legile succesiv intrate in vigoare, încadrările juridice corecte sunt următoarele:
Fapta de tăiere ilegală de arbori urmează a fi încadrată in dispozițiile art. 32 al.2 din OG. 96/1998 cu aplicarea art. 13 Cod penal ( fără reținerea formei continuate, împrejurarea că a tăiat 4 arbori nu conduce la reținerea a patru acte materiale, dimpotrivă, valoarea totalizată a pagubei in funcție de volumul dem asă lemnoasă tăiat constituind un criteriu al încadrării faptei in aliniatele 1,2 sau 3 ale textului de lege enunțat), în condițiile in care limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani, spre deosebire de art. 108 al.1 lit.c din Lg. 46/2008 care prevede limite de pedeapsa cuprinse intre 2 și 6 ani.
Fapta de furt de arbori reglementată în art. 98 al.2 din Legea nr. 26/1996 iar mai apoi in art. 110 din legea nr. 46/2008 urmează a fi încadrată în art. 110 al.1 lit.c Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal ( fără reținerea formei continuate prev. de art. 41 al.2 Cod penal pentru aceleași considerente anterior enunțate), limitele de pedeapsă prevăzute in art. 98 al.2 din Lg. 26/1996 fiind de la 2 la 7 ani, iar cele prev. de art. 110 al.1 lit.c din Legea nr. 46/2008 de la 2 la 6 ani.
Acestea fiind încadrările juridice corecte, instanța de apel a procedat in prealabil la aplicarea art. 334 Cod procedură penală.
Pentru respecta principiul neagravării situației in propria cale de atac, in continuare tribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni, și i-a aplicat aceeași sancțiune administrativă inițial dată de procuror - 700 lei amendă administrativă.
Pentru considerentele mai sus enunțate, Tribunalul Bihora apreciat că apare ca nefondată solicitarea inculpatului in apel, aceea ca in principal să se dispună restituirea cauzei la parchet pentru că s-ar fi încălcat principiul neagravării in propria cale de atac, soluția corectă ce se impune a fi dată în cauză fiind aceea a pronunțării unei soluții de achitare având același temei legal ce a stat la baza soluției procurorului de scoatere de sub urmărire penală.
Cât privesc celelalte două fapte reținute in sarcina inculpatului, aceea de lovire și amenințare prev. de art. 180 al.2 Cod penal și art. 193 Cod penal, instanța de apel a apreciat că soluția de achitare dispusă de instanța de fond in temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală este nelegală.
Starea de fapt este corect reținută de prima instanță - relevantă fiind depoziția singurului martor ocular _ ( inginer tipograf) ce s-a deplasat la acel teren in vederea efectuării de măsurători. Soluția pronunțată însă de instanța de fond nu se pliază pe această stare de fapt.
Deși se arată de către prima instanță că inculpatul a împins-o doar pe partea vătămată - fără ca aceasta să cadă la pământ, dimpotrivă a încercat să ridice de jos un topor ce-i aparținea, in următoarele momente a fost lovită cu pumnii și picioarele de către fiul inculpatului -. In aceste împrejurări, Tribunalul Bihora apreciat fondată și legală solicitarea procurorului care in ședința publică din 5 septembrie 2008 ( fila 51 dosar fond) a cerut schimbarea de încadrare juridică din art. 180 al.2 Cod penal in art. 180 al.1 Cod penal, cerere respinsă prin minută de instanță.
In condițiile in care inculpatul s-a limitat doar la aoî mpinge pe partea vătămată, iar apoi actele de agresiune au fost exercitate de care i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele, este evident că acțiunea acestuia din urmă a avut ca urmare cauzarea leziunilor vindecabile în 8 zile de îngrijiri medicale, iar fapta inculpatului se circumscrie doar art. 180 al.1 Cod penal din punct de vedere al urmăririi produse.
Deși aceasta este încadrarea juridică corectă, tribunalul a apreciat însă că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive, și anume latura obiectivă.
Acțiunea sau inacțiunea prin care se realizează elementul material al infracțiunii prev. de art. 180 al.1 Cod penal trebuie să producă persoanei suferințe fizice. In cazul lovirii, suferințele fizice produse sunt prezumate, deoarece nu este de conceput ca o persoană să fie lovită și totuși să nu i se producă asemenea suferințe. In cazul altor acte de violență - cum este ceea din prezenta cauză - constând in acțiunea de împingere a părții vătămate, producerea suferințelor fizice trebuie dovedită, deoarece nu orice act de violență este producător de asemenea suferințe. In speță partea vătămată nu a făcut dovada unor suferințe pricinuite strict prin acțiunea inculpatului, acestea fiind produse prin actele ulterioare de lovire cu pumnii și picioarele de către fiul inculpatului, aceste violențe cauzând leziunile descrise in actul medical.
Cât privește infracțiunea de amenințare prev. de art. 193 Cod penal reclamată de partea vătămată, din depoziția martorului ocular instanța de apel a reținut că inculpatul s-a adresat intr-adevăr amândurora amenințându-i cu moartea.
Afirmația făcută nu a fost în opinia tribunalului d e natură aoa larma pe partea vătămată, nu a fost serioasă și nici nu a prezentat suficiente temeiuri că se va realiza, dimpotrivă este cert că acele cuvinte nu au inspirat o temere gravă și temeinică părții vătămate care, imediat după ce a fost împinsă de inculpat, s-a îndreptat spre locul unde se afla un topor, obiect pe care intenția să-l ridice, fiind oprit insă de fiul inculpatului.
Ca urmare privitor și la această ultimă infracțiune, instanța de apel apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura obiectivă.
Față de cele ce preced, Tribunalul Bihora apreciat că soluția corectă ce se impune in cauză este aceea de achitare in temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală pentru infracțiunile prev. de art. 193 Cod penal și art. 180 al.1 Cod penal ( după ce in prealabil s-a procedat la schimbarea de încadrare juridică din aliniatul 2 în aliniatul 1 ).
Aceste dispoziții au consecință asupra modului de soluționare a acțiunii civile formulate de.
In opinia instanței de apel, raportat strict la acea acțiunea de împingere a părții vătămate de către inculpat, nu se justifică acordarea daunelor materiale ( 39 lei contravaloarea certificatului medical) și a celor morale ( 1.000 lei) pe care inculpatul a fost obligat să le plătească de instanța de fond, context in care s-au respins pretențiile formulate de partea civilă.
Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a arătat că soluția Tribunalului Bihor raportat la achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire și amenințare este nelegală și netemeinică.
Susține parchetul în memoriul scris atașat la dosar că instanța de apel a acordat o relevanță nejustificată depoziției martorului dată în cursul cercetării judecătorești în condițiile în care acesta a relatat la scurt timp după producerea incidentului o altă variantă.
Din depoziția acestui martor (fila 59 dosar urmărire penală) a rezultat că între inculpat și partea vătămată a avut loc o altercație în urma căreia acesta din urmă a suferit leziuni vindecabile în 8 zile de îngrijiri medicale. A rezultat și împrejurarea amenințării părții vătămate de către inculpat, cu acte de violență, aceasta având relevanță penală pe fondul agresiunii comise.
În contextul probatoriu existent la dosar se evidențiază în mod clar existența infracțiunilor de lovire și amenințare astfel că se impune, susține parchetul, condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii acestora.
Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod de procedură penală, precum și a lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, curtea apreciază soluția instanței de apel ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul a făcut o pertinentă analiză a materialului probatoriu atât sub aspectul stării de fapt cât și a pericolului social generat de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește starea de fapt, în mod corect s-a apreciat că are relevanță sub aspect probatoriu depoziția singurului martor ocular, care a arătat în mod cert faptul că partea vătămată a fost împinsă de către inculpat fără a cădea la pământ.
Ulterior a fost lovit de fiul inculpatului,.
Încadrarea juridică este corectă reținându-se săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 180 Cod penal din punct de vedere al urmării produse, respectiv evidențierea unor leziuni vindecabile în 8 zile de îngrijiri medicale.
Soluția de achitare este însă corectă câtă vreme s-a dovedit că nu inculpatul a agresat partea vătămată, loviturile fiind aplicate de numitul.
În consecință, partea vătămată neproducând dovezi în sensul producerii leziunilor de către inculpat printr-o acțiune efectivă de lovire, soluția tribunalului este corectă.
Referitor la fapta de amenințare, s-a reținut din depoziția martorului ocular că inculpatul pe fondul acelei stări tensionate, a proferat amenințări cu acte de violență. Aceste afirmații nu au fost serioase și nu s-a dovedit că au inspirat o temere părții vătămate care imediat după ce a fost împinsă de inculpat s-a îndreptat spre locul unde se afla un topor cu intenția de al ridica, fiind însă oprit de.
Raportat la aceste aspecte, curtea consideră că soluția de achitare este de asemenea corectă.
Față de cele ce preced, recursul declarat de parchet urmează a fi respins ca nefondat, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515punctul 1 litera "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva deciziei penale nr. 164 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /25.01.2010.
Judecători apel -- -
Judecător fond -
2 ex./25.01.2010,
Președinte:Pușcaș MirceaJudecători:Pușcaș Mircea, Rus Claudia, Condrovici Adela
