Infractiuni silvice Spete. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 146/
Ședința publică din 16 februarie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 329/8.12.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă partea civilă intimată, lipsind inculpatul recurent și inculpatul intimat, pentru ambii prezentându-se avocat din oficiu, lipsind și părțile civile intimate, - și.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente la dezbateri.
Procurorul susține recursul declarat de parchet și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei și menținerea hotărârii primei instanțe cu privire la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului, avându-se în vedere faptul că acest inculpat a tăiat arbori nemarcați și a mai fost condamnat pentru o infracțiune silvică.
Avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul și reducerea pedepsei aplicate acestuia. Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de parchet referitor la inculpatul intimat.
Partea civilă intimată lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpatul.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.18 din 15 aprilie 2008, Judecătoria G în baza prev. art. 31 alin. 2.Cod Penal raportat la art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, art. 74 lit. c Cod Penal,art. 76 lit. c Cod Penal, art. 13.Cod Penal (faptă comisă la data de 21 martie 2007), l-a condamnat pe inculpatul la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
În baza prev. art. 31 alin. 2.Cod Penal raportat la art. 98 alin. 2 din Legea nr. 26/1996, art. 74 lit. c Cod Penal,art. 76 lit. d Cod Penal, art. 13.Cod Penal (faptă comisă la data de 28 martie 2007) l-a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
În baza prev. art. 25.Cod Penal raportat la art.32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998, art. 74 lit. c Cod Penal,art. 76 lit. d Cod Penal, art. 13.Cod Penal (faptă comisă la data de 28 martie 2007), l-a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În baza prev. art. 33 lit. a Cod Penal, art. 34.Cod Penal a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă.
În baza prev. art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza prev. art. 82 Cod penal a fixat termen de încercare de 4 ani.
A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
În baza prev. art. 71 (5) Cod penal a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, executarea pedepselor accesorii.
În baza prev. art. 31 alin. 2.Cod Penal raportat la art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, art. 74 lit. c Cod Penal, art. 76 lit. c Cod Penal, art. 13.Cod Penal (faptă comisă la data de 21 martie 2007),l-a condamnat pe inculpatul, la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
În baza prev. art. 31 alin. 2.Cod Penal raportat la art. 98 alin. 2 din Legea nr. 26/1996, art. 74 lit. c Cod Penal, art. 76 lit. d Cod Penal, art. 13.Cod Penal (faptă comisă la data de 28 martie 2007) l-a condamnat pe inculpat la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
În baza prev. art. 25.Cod Penal raportat la art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998, art. 74 lit. c Cod Penal, art. 76 lit. d Cod Penal, art. 13.Cod Penal (faptă comisă la data de 28 martie 2007), l-a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În baza prev. art. 33 lit. a Cod Penal, art. 34.Cod Penal a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă.
În baza prev. art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza prev. art. 82 Cod penal a fixat termen de încercare de 4 ani.
A atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 Cod penal.
În baza prev. art. 71 (5) Cod penal, a suspendat, pe durata suspendării condiționate executării pedepsei închisorii, executarea pedepselor accesorii.
În baza prev. art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998, art. 74 lit. c Cod Penal, art. 76 lit. d Cod Penal, art. 13.Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul, la 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
În baza prev. art. 83.Cod Penal a revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 242/23 octombrie 2006 Judecătoriei Brad și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an închisoare alăturat pedepsei de 6 luni închisoare, deci 1 an și 6 luni închisoare, cu executarea în detenție.
În baza prev. art. 64 lit. a teza II și b a Cod Penal interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor civile, dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, în condițiile art. 71.
Cod PenalÎn baza prev. art. 14-15 Cod procedură penală, art. 998-999 Cod civil, art. 346 Cod procedură penală, art. 1003 Cod civil, obligă pe inculpații și în solidar la plata sumei de 1280,26 lei RON către partea civilă, la plata sumei de 919,63 lei RON către partea civilă și la plata sumei de 2500 lei RON către partea civilă.
În baza prev. art. 14-15 pct. 1.C.P.P. a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Fără onorariu apărător din oficiu. În baza prev. art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală i-a obligat pe fiecare dintre inculpați la câte 300 lei RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G nr. 178/P/2007, înregistrat la Judecătoria la data de 26 septembrie 2007, inculpații și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, faptă prev. și ped. de art. 31 alin. 2.Cod Penal raportat la art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, faptă prev. și ped. de art. 31 alin. 2.Cod Penal raportat la art. 98 alin. 2 din Legea nr. 26/1996 și instigare la săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev. și ped. de art. 25.Cod Penal raportat la art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998, iar inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev. și ped. de art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998.
În vederea soluționări cauzei în faza de cercetare judecătorească, s-au depus la dosar dispoziția nr. 487/2007 eliberată de Primăria Comunei ( 165), procura judiciară ( 187), adresa nr. 92481/2007 eliberată de Inspectoratul de Poliție al Județului T ( 215), adresa nr. 389/2008 eliberată de Comisia Locală ( 241), titlul de proprietate nr. 1665/03.10.2003 ( 242), anexa nr. 1 la titlul de proprietate ( 243-244), rechizitoriul din 10 august 2006 din dosar nr. 130/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G (f 246-247), xerocopia ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 13 aprilie 2007 ( 248-249), xerocopia ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 17 ianuarie 2008 ( 250), concluzii scrise ( 271), s-au luat declarații inculpaților ( 209, 261), ( 210), ( 235), s-au audiat martorii G ( 188), ( 189), ( 190), ( 211), ( 212), Costil ( 223), ( 224), G ( 236), ( 237), ( 238), adresa nr. 389/2008 eliberată de Comisia Locală ( 241), titlul de proprietate nr. 1665/2003 ( 242), anexa nr. 1 la titlul de proprietate și s-au examinat probele administrate în faza de cercetare și urmărire penală.
Din coroborarea probelor administrate, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
La data de 15 martie 2007, inculpații și au întocmit formal și ca "acoperire" un înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" prin care soacra inculpatului, numita, i-ar fi vândut inculpatului exploatarea forestieră a pădurii sale de pe raza localității, fără a încasa însă nici un preț (înscris sub semnătură privată, 103, titlu de proprietate 104, declarații martora 62, 212 ).
În dimineața zilei de 21 martie 2007, inculpații și s-au deplasat în pădure împreună cu tafistul G, pe care, inițiator al afacerii, l-a angajat cu acceptul șefului său să-i transporte arborii, spunându-i că a cumpărat pădurea familiei inculpatului, împrejurare confirmată și de inculpatul, care i-a însoțit în pădure pentru a le arăta parcela (declarații inculpați 34-35, 37-43, 44-46, 48- 2 ).
În loc să identifice parcela nr. 106, cuprinsă între punctele 14-15, proprietatea martorei,inculpații și au găsit 5 arbori de esență fag tăiați, doborâți la pământ, nemarcați, despre care inculpații și-au dat seama că nu sunt din parcela sus-menționată, având în vedere poziționarea acestora și faptul că erau tăiați (declarația părții vătămate 20, titlu de proprietate 99, declarația învinuitului G 72-79, 188 ).
Inculpații și l-au adus pe învinuitul G (ulterior acesta a fost scos de sub urmărire penală), pe care îl lăsaseră cu taful în pădure, i-au spus că sunt arborii lor și i-au solicitat să-i transporte jos, în drum, lângă rampă. Până la lăsarea întunericului, numitul Gar eușit să transporte doar doi arbori. Conform înțelegerii, a doua zi, numitul Gat ransportat și ceilalți arbori, dar a fost prins în flagrant de către organele de control în timp ce efectua lucrarea (declarații G 72-79, 188, declarație martor 69-70, 189, declarație martor 61, 190 ).
Nu rezultă din probele administrate că inculpații sau numitul ar fi tăiat cei 5 arbori.
Din declarațiile martorilor Costil ( 64-66, 223 ) și G ( 67-68, 236.), rezultă că la data de 22 martie 2007 l-au văzut pe numitul G transportând arbori, nu l-au văzut tăind arborii, nici pe el, nici alte persoane, iar din discuțiile cu acesta au înțeles că numitul G era convins că transportă arborii inculpaților, respectiv, nu ai altor proprietari.
Din declarațiile martorilor Costil și G mai rezultă că la data de 21 martie 2007, numitul G avea mâna în ghips, deci nu putea folosi drujba, și în acest sens au fost depuse acte medicale.
Arborii transportați de martorul G nu au fost marcați și acest fapt rezultă din declarația martorului, care a susținut că inculpații și i-ar fi spus că vor "rezolva" ei problema marcării arborilor.
S-a constatat că prejudiciul a fost cauzat în patrimoniul părții vătămate, și prin sustragerea celor 5 arbori de esență fag, cu un volum total de 22,615 mc, s-a cauzat un prejudiciu de 3248,679 lei (fără TVA, proces-verbal 26, nota de calcul 27 ).
Inculpatul s-a apărat în sensul că ar fi confundat parcela nr. 106 cu parcela din care au fost transportați cei 5 arbori, la indicația coinculpatului (declarație 140, 210 ), dar această apărare nu a putut fi primită, fiind infirmată de declarațiile martorului Costil și ale persoanei vătămate, din care rezultă că parcelele au fost bine delimitate cu spray colorat și nu se puteau confunda, precum și de declarația coinculpatului, care a susținut că inculpatul ar fi trebuit să solicite organelor silvice actul de marcare și numai după acest moment trebuia să procedeze la tăiere.
Inculpatul a recunoscut că împreună cu coinculpatul i-au cerut martorului G să transporte arborii, inculpatul a cunoscut că arborii nu erau marcați, a recunoscut că i-a determinat pe martorii G și, precum și pe inculpatul să sustragă arborii, acceptând ideea că materialul lemnos poate proveni din altă parcelă (declarații 138-139, 209, 261 ). Apărarea inculpatului în sensul că a indicat tăierea arborilor din parcela 14-15, deci parcela deținută de proprietara, a fost contrazisă de probele administrate, declarația martorului, care a arătat că s-a deplasat în teren cu inculpatul și i-a indicat parcela soacrei inculpatului, dar inculpatul nu a respectat poziționarea când s-a deplasat în teren împreună cu inculpatul și martorul G, inculpatul fiind acela care a indicat locul săvârșirii faptei.
Prima instanță, având în vedere probele administrate, a găsit că inculpații și se fac vinovați pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996-Codul silvic (faptă comisă la data de 21 martie 2007).
Inculpatul a mai fost trimis în judecată pentru infracțiuni la regimul silvic, în cursul anului 2006, tot în legătură cu proprietatea soacrei sale, martora (rechizitoriu 246-247, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ 248-249).
Instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută eroarea de fapt, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, întrucât din circumstanțele comiterii faptei și atitudinea inculpaților pe tot parcursul săvârșirii faptei, nu a rezultat că s-au aflat în eroare de fapt, iar în cazul în care ar fi avut îndoială cu privire la poziționarea proprietății de pădure, problema trebuia rezolvată prin apelarea la serviciile organelor silvice.
Faptul că au urmat o altă cale, denotă că au avut intenția și au urmărit producerea rezultatului. Invocarea împrejurării că inculpații nu cunoșteau poziționarea proprietății numitei, nu înlătură caracterul penal al faptei, deoarece eroarea de fapt este exclusă în caz de îndoială, de cunoaștere nesigură, deoarece în acest caz făptuitorul acceptă posibilitatea producerii rezultatului faptei.
În baza aceleiași înțelegeri prealabile între inculpații și, prin același mod de operare, sub pretextul că doresc să taie lemne din pădurea martorei, cei doi inculpați i-au contactat pe inculpatul și învinuitul - tafist (ulterior acesta fiind scos de sub urmărire penală), persoane care domiciliază în județul În noaptea de 27/28 martie 2007, inculpatul și martorul au înnoptat la domiciliul inculpatului din comuna, județul
În dimineața zilei de 28 martie 2007, inculpații, și, s-au deplasat în pădurea din locul cunoscut sub denumirea "nul" de pe raza localității.
Inculpații și i-au indicat coinculpatului și martorului, 4 arbori de esență fag din parcela nr. 107, nemarcați, spunându-le că arborii respectivi se află în pădurea soacrei inculpatului, care i-ar fi vândut pădurea inculpatului în vederea exploatării. Inculpatul i-a înmânat inculpatului un fierăstrău mecanic marca Husqvarna, și împreună cu inculpatul, l-au îndemnat pe acesta să-i taie de pe picior.
Inculpatul a tăiat cei 4 arbori, și împreună cu martorul, i-au legat de utilajul, transportând 3 arbori către drumul principal din rampă.
Inculpații și au plecat, iar în timp ce tafistul încerca să tracteze al patrulea, a intervenit martorul Costil, care i-a avertizat că vin organele de ordine, moment în care a fugit cu fierăstrăul, iar a rămas la fața locului, fiind prins în flagrant.
Cei 4 arbori, în valoare totală de 2.920,91 lei (fără TVA) apartineau părților vătămate, și, care nu și-au recuperat prejudiciul cauzat (părții vătămate i s-a produs un prejudiciu în sumă de 1275,63 lei, părții vătămate în sumă de 1280,26 lei și părții vătămate în sumă de 919,63 lei). Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, motivând că s-a aflat în eroare cu privire la poziționarea parcelei de pădure, dar a recunoscut că nu s-a uitat și nici nu a observat dacă arborii erau marcați, transferând răspunderea asupra coinculpatului, care ar fi luat decizia din ce loc să se taie arborii (declarație 210 ). Vinovăția inculpatului a rezultat și din conduita acestuia, în sensul că a apelat la persoane de pe raza județului B (inculpatul și martorul ), ceea ce denotă faptul că inculpatul avea "încredere" în aceste persoane pentru realizarea activității infracționale, ori, dacă lucrurile nu ar fi stat în acest mod, ar fi apelat la persoane de pe raza localități.
Inculpatul a recunoscut starea de fapt reținută prin rechizitoriu, declarând că aceasta corespunde realității, dar în apărarea sa a invocat faptul că s-a aflat în eroare cu privire la identificarea parcelei, proprietatea soacrei sale.
Prima instanță a apreciat că această apărare nu poate fi primită. În legătură cu fapta din 28 martie 2007, inculpatul a susținut că "a urmat indicațiile soacrei" în legătură cu identificarea parcelei), deși inculpatul cunoștea că după săvârșirea faptei din data de 21 martie 2007, poziționarea parcelei nu este cea corectă (declarație 209).
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei de tăiere de arbori în faza de urmărire penală ( 53-59, dar în faza de cercetare judecătorească (declarație 235) a negat că ar fi tăiat arborii, susținând că a ajutat doar la trasul în rampă a celor 4 arbori.
Apărarea formulată de inculpatul nu a fost primită de către instanța de fond, ea fiind contrazisă de declarația martorului ( 227) care a susținut că arborii au fost doborâți de pe picior de către inculpatul, cu drujba proprietatea inculpatului. În ceea ce privește vinovăția inculpatului, instanța de fond a apreciat că acesta a avut cunoștiință de faptul că activitatea este ilegală, din atitudinea inculpatului care a apelat la serviciile inculpatului și ale martorului, deși avea alte posibilități în zonă.
Prima instanță a reținut că fapta săvârșită de inculpații și, aceea de a determina cu intenție, la data de 28 martie 2007, pe coinculpatul și pe martorul, să sustragă cu taful cei 4 arbori din parcelele părților vătămate, și, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la furt de material lemnos, faptă prev. și ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 98 alin. 2 din Legea nr. 26/1996 - Cod silvic.
A mai reținut că fapta inculpaților și, din data de 28 martie 2007, de a instiga pe inculpatul să taie 4 arbori esență fag, nemarcați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la tăiere ilegală de arbori, faptă prev. și ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998.
De asemenea, a reținut că fapta inculpatului din data de 28 martie 2007, de a tăia ilegal 5 arbori nemarcați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev. și ped. de art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998.
La individualizarea judiciara a pedepselor care au fost aplicate inculpaților, prima instanță a avut în vedere, pe de o parte circumstanțele reale ale comiterii faptelor, iar pe de altă parte circumstanțele personale ale inculpaților. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor. Inculpații și figurează cu antecedente penale, iar inculpatul este recidivist în situația prev. de art. 37 lit. a Cod penal. Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, în baza sentinței penale nr. 242/23.10.2006 a Judecătoriei Brad.
Valoarea totală a prejudiciului se ridică la suma de 7948,56 lei RON, recuperat parțial.
Judecătoria Gar eținut în favoarea inculpaților circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c Cod penal, cu consecință asupra reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de textul sancționator.
Având în vedere că de la data săvârșirii infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei, a intervenit o lege penală nouă, Legea nr. 46/2008 - Cod silvic, la stabilirea pedepselor instanța de fond a avut în vedere prevederile legii mai favorabile, facând aplicarea disp. art. 13 Cod penal.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, prima instanță i-a condamnat pe inculpați și i-a obligat la despăgubiri civile, conform dispozitivului sentinței penale, menționat anterior.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și.
Apelul declarat de inculpatul nu a fost motivat în scris, și prin concluziile orale și scrise depuse, a solicitat achitarea întrucât este nevinovat.
Prin motivele depuse în scris, inculpatul a solicitat admiterea apelului și achitarea, întrucât din probele administrate nu se poate reține vinovăția sa în comiterea faptei, el fiind un simplu executant, care nu a dorit decât să-și câștige existența, muncind ca ziler, având promisiunea că va fi angajat cu contract de muncă. S-a arătat că a recunoscut faptele făcute din neștiință, a colaborat cu organele de anchetă și s-a prezentat în fața instanței, este angajat cu contract de muncă, are o bună caracterizare, locuiește cu tatăl său, a cărui pensie este foarte mică, el fiind cel care întreține familia.
Prin decizia penală nr. 329 din 8 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 18 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria G în dosarul nr-, pe care a desființat- în latura penală cu privire la acest inculpat și rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul, pentru infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. 2 din OG nr. 96/1998 cu aplicarea art. 13 și 37 lit. a Cod penal.
A constatat că actul normativ care incriminează infracțiunile deduse judecății este OG nr. 96/1998.
A respins apelul declarat de inculpatul.
A menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.
L-a obligat pe inculpatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, iar restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiției în contul Aas umei de 200 lei, reprezentând onorar avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prima instanță, pe baza probelor de la dosar, în mod corect a reținut vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care l-a condamnat și cărora le-a dat încadrarea juridică legală.
Tribunalul Arada constatat că prima instanță a menționat în mod eronat actul normativ care incriminează infracțiunile deduse judecății, în mod corect acesta este OG nr. 96/1998.
Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestui inculpat, tribunalul a considerat că prima instanță a făcut o justă individualizare a acesteia, la stabilirea căreia a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, precum și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat în fața instanței, este o persoană bolnavă. Tribunalul a considerat că în cuantumul și modalitatea stabilită de prima instanță, pedeapsa este aptă în realizarea scopului preventiv-educativ al acesteia, astfel cum este definit de art. 52.
Cod PenalCu privire la apelul declarat de inculpatul, tribunalul a reținut că este fondat, din următoarele considerente:
Infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 32 alin. 2 din OUG nr. 97/1998 presupune o dublă condiționare: fapta să fie comisă fără drept și valoarea pagubei să se încadreze în volumul stabilit. Din actele dosarului rezultă că inculpatul, la solicitarea inculpatului, s-a deplasat în pădure și a tăiat arborii indicați de acesta, ca fiind cumpărați de la numita, soacra inculpatului. Pentru serviciul prestat, inculpatul urma să fie plătit de către inculpatul. s-a făcut în prezența celor doi inculpați - și - și a martorului, astfel că inculpatului i s-a creat convingerea că aceasta este legală. În atare condiții, instanța de apel a apreciat că fapta a fost comisă de inculpatul fără vinovăție, dispunând achitarea acestuia.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul.
În motivarea apelului declarat de parchet s-a arătat că decizia penală recurată este nelegală prin soluția de achitare adoptată în baza art. 10 lit. d cu C.P.P. privire la inculpatul, instanța de apel făcând o analiză incompletă a probațiunii administrate și o apreciere eronată asupra stării de fapt, concluzionând că faptei reținute în actul de sesizare îi lipsește unul din elementele constitutive pentru a fi infracțiune, respectiv latura subiectivă. În final se solicită casarea hotărârii instanței de apel și menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la inculpatul.
Recursul formulat de către inculpatul nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății, de către apărătorul din oficiu al acestuia, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad este fondat, iar recursul formulat de către inculpatul este nefondat, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Instanța de fond - Judecătoria G - a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpaților în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996; prev. de art. 31 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 98 alin. 2 din Legea nr. 26/1996; art. 25.Cod Penal rap. la art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998, încadrările juridice fiind cele legale, făcându-se aplicarea în mod just a legii mai favorabile, conform art. 13.
Cod PenalÎn ceea ce privește dozarea pedepsei aplicate acestui inculpat, s-a făcut în mod corect, respectându-se condițiile de individualizare a pedepsei conform art. 72.Cod Penal, circumstanțele reale ale comiterii faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, în favoarea sa fiind aplicate circumstanțe atenuante facultative, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, pedeapsă care asigură reeducarea sa, nefiind justificată o reducere a cuantumului pedepsei.
De asemenea, și modalitatea de executare a pedepsei a fost bine aleasă, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 81.Cod Penal, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, scopul acesteia putând fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.
În ceea ce privește fapta inculpatului, de a tăia ilegal 5 arbori nemarcați, la data de 28.03.2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, faptă prev. și ped. de art. 32 alin. 2 din OUG nr. 96/1998 și prima instanță în mod corect a dispus condamnarea acestuia la 6 luni închisoare, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante facultative și făcându-se în același timp aplicarea legii mai favorabile, potrivit art. 13.
Cod PenalInstanța de apel în mod greșit a admis apelul formulat de către inculpatul și a dispus achitarea acestuia în baza art. 10 lit. d C.P.P. cu motivarea că nu ar exista latura subiectivă a infracțiunii, fapta fiind comisă fără vinovăție de către inculpat, însă această explicație nu poate fi primită în condițiile în care arborii tăiați nu erau marcați, fapt remarcat de către inculpat, cunoscând în acest fel caracterul ilegal al faptei săvârșite.
De altfel, în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, ca ulterior, în cursul cercetării judecătorești, să nege acest lucru, susținând că doar a ajutat la trasul celor patru arbori la rampă, explicație care însă nu poate fi primită, din probele dosarului rezultând fără dubiu vinovăția inculpatului, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată.
În acest context, hotărârea instanței de fond - Judecătoria G - este corectă în ceea ce-l privește pe inculpatul și urmează a fi menținută soluția acestei instanțe cu privire la inculpat, care se află în stare de recidivă postcondamnatorie, și în consecință urmează să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 242/2006 a Judecătoriei Brad, care urmează a fi executată alături de pedeapsa de 6 luni închisoare, dispusă în prezentul dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 329/8.12.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-, va casa decizia penală recurată și va menține sentința penală nr. 18/15.04.2008 a Judecătoriei G, pronunțată în dosar nr-, cu privire la inculpatul. - menține în rest decizia penală recurată.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. inculpatul va fi obligat la 250 lei cheltuieli judiciare față de stat, iar celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata din fondul a sumei de 400 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. a admite C.P.P. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 329/8.12.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 18/15.04.2008 a Judecătoriei G, pronunțată în dosar nr-, cu privire la inculpatul.
Menține în rest decizia penală recurată.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare față de stat, iar celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul a sumei de 400 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./05.03.2009
Tehnored./2 ex./05.03.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:, -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 146/
Ședința publică din 16 februarie 2009
În baza art. 38515pct. 2 lit. a admite C.P.P. recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva deciziei penale nr. 329/8.12.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 18/15.04.2008 a Judecătoriei G, pronunțată în dosar nr-, cu privire la inculpatul.
Menține în rest decizia penală recurată.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva aceleiași decizii penale.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare față de stat, iar celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.
Dispune plata din fondul a sumei de 400 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
