Infractiuni silvice Spete. Decizia 307/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIAPENALNR. 307
Ședința publică din data de 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Teișanu Florentin
JUDECĂTORI: Teișanu Florentin, Tudoran Mihai Viorel Frățilescu
- - -
GREFIER -
Ministerul Public este reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat, fiul lui și, născut la 29 iulie 1983, domiciliat în comuna, sat, nr.715, județul P, împotriva deciziei penale nr.18/28.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat - personal și asistat de apărător ales avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2692/2008.
Procedura legal îneplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-au depus la dosar motivele de recurs formulate de recurentul-inculpat.
Avocat pentru recurentul-inculpat -, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act de declarațiile părților că alte cereri nu mai au de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Având cuvântul avocat pentru recurentul-inculpat solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecarea pentru a fi audiat, tatăl recurentului - inculpat,. Solicită achitarea recurentului - inculpat, precizând că inculpatul a fost condamnat pentru săvărșirea infracțiunii de tăiere de arbori nemarcați, însă arborii au fost tăiați de fratele inculpatului - martorul, la solicitarea tatălui acestuia, de pe proprietatea sa, răspunzător fiind tatăl. Inculpatul nu a făcut altceva decât să transporte acești arbori, fiind un simplu executant. Instanța de apel deși a audiat acest martor nu a ținut cont de declarația acestuia, socotind că aceasta este subiectivă, având în vedere gradul de rudenie dintre acesta și inculpat. Inculpatul este bolnav, a suferit o lovitură la cap, fiind internat în spital nefiind capabil să-și dea seama dacă prin fapta sa comite o infracțiune. Are o situație aparte, locuind împreună cu concubina și cu copilul lor într-o cameră în aceeași casă la .
Având cuvântul reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul a tăiat arborii nemarcați în acest sens trebuie avute în vedere procesele-verbale de constatare, declarațiile martorilor și declarațiile inculpatului, precizând că nu se impune audierea tatălui inculpatului.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea curții cu privire la hotărârea ce se va pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin decizia penală nr.18/28.01.2008 Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.07.1983, domiciliat în comuna, sat, nr.715, județul P, împotriva sentinței penale nr.157/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, a casat în parte, în latură penală, sentința atacată, în sensul că a înlăturat interzicerea dreptuirlor prev. de art.64 lit.c Cod penal și a dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza i Cod penal.
Pentru a pronunța decizia respectivă, instanța de apel a reținut următoarea situație.
Prin sentința penală nr.157/03.05.2007 pronunțată de Judecătoria Vălenii d Munte, în baza art.97 alin.1 teza a II-a Cod Silvic, cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedepsă de de 9 luni închisoare pentru săvârțirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier național. În baza art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr.378/09.09.2003 a Judecătoriei Vălenii de M și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa stabilită prin prezenta.Inculpatul executa pedeapsa de 1 ani și 9 luni închisoare.În baza art.71 alin.2 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a-c Cod penal. În baza art.191 alin.1 p Cod Penal, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansat din foncurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în perioada mai 2004 - februarie 2006,la date diferite, inculpatul, singur, pe timp de zi, a tăiat de pe terenul cu vegetație forestieră din punctul, aparținând tatălui său, 12 arbori esență foioasă, de fiecare dată fiind sancționat contravențional (7.05.2004, 21.01.2005, 03.03.2005, 7.01.2006 și 4.02.2006 ).
Cu ocazia cercetării la fața locului, inculpatul a indicat organelor de cercetare penală provenite de la tăierea celor 12 arbori.
Din adresa nr.1448/16.02.2006 a Ocolului Silvic V de M, rezultă că, în urma tăierii arborilor de către inculpat, a rezultat un volum de 2,277.c masă lemnoasă, în valoare de 2.139.000ROL, valoare ce depășește de 9,3 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.97 alin.1 teza a II-a Cod Silvic.
Întrucât această faptă a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.378/09.09.2003 a Judecătoriei Vălenii d e M, prin care inculpatul a fost condamnat la pedepsa de 1an închisoare, s-a reținut aplicarea art.37 lit.a Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criticile generale impuse de art.72 Cod penal. Astfel, pe lângă starea de recidivă post condamnatorie în care a fost săvârșită fapta, s-a ținut seama de prejudiciul relativ mic produs și de atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul întregului proces penal, împrejurări care, deși nu au fost reținute ca circumstanțe atenuante, au determinat aplicarea unui cuantum al pedepsei închisorii orientat spre minimul special.
În baza art.83 Cod penal, infracțiunea dedusă judecății fiind săvâșită în termenul de încercare stabilit prin 378/09.09.2003 a Judecătoriei Vălenii d e M, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa ce a fost stabilită prin 157/3 mai 2007.În baza art.71 alin.2 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit a-c Cod penal.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel inculpatul, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, inculpatul arătat că pedeapsa care i-a fost aplicată este nejustificată, având în vedere faptul că nu inculpatul este cel care a adus lemnele, ci fratele acestuia, respectiv martorul G, inculpatul fiind plecat la acea dată în județul I pentru însămânțări. Inculpatul a mai arătat că este adevărat că a transportat o căruță cu lemne, însă la o altă dată decât cea reținută în rechizitoriu și a făcut acest lucru întrucât nu are nici un fel de venituri, are un copil de 2 ani, locuința familiei este degradată, iar soția sa este însărcinată.
Tribunalul, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.371 alin.2 C.P.P. constată că apelul declarat este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat.
Astfel, tribunalul constată că situația de fapt a fost reținută corect de prima instanță, așa cum s-a arătat mai sus, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv adresa nr.1448/16.02.2006 a Ocolului Silvic V de M, copiile celor 5 procese verbale de constatare contravenției, procesul verbal de cercetare la fața locului, fișa de calcul a volumului și valorii prejudiciului și chiar declarațiile inculpatului prin care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, motivând că nu are venituri. Susținerea inculpatului potrivit căreia arborii au fost tăiați de fratele său minor și că nu știa că nu are voie să taie arbori nemarcați nu poate fi reținută, având în vedere declarațiile sale de recunoaștere a faptelor și faptul că a mai fost sancționat, atât contravențional, cât și penal pentru fapte de aceeași natură.
De asemenea, și pedeapsa aplicată inculpatului este legală, având în vedere faptul că acesta a săvârșit fapta în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.378/09.09.2003 a Judecătoriei Vălenii d e
Tribunalul a reținut că sentința instanței de fond este nelegală însă, în ceea ce privește interzicerea dreptului prevăzut de art.64 lit.c Cod penal și a dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a teza I Cod penal, având în vedere, pe de o parte, natura infracțiunii săvârșite și pe de altă parte, considerentele din decizia pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Marii Britanii.
Împotiva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și învederând că trebuia luată în considerație declarația fratelui său, care a arătat concret tăierea de către el a arborilor nemarcați, la cererea tatălui său care era proprietarul acestora, mai mult că i-a solicitat a doua zi inculpatului să-l ajute la transportarea acestora. Această declarație nu poate fi subiectivă, deoarece se coroborează cu declarația tatălui celor doi frați-, dată la organul de poliție, care a arătat că inculpatul s-a dus o singură dată să taie lemne.
Chiar dacă s-ar reține că inculpatul este cel care a tăiat toți arborii, nu poate răspunde penal, deoarece arborii de pe acel teren sunt proprietatea tatălui său, că, deci acesta poate răspunde penal, inculpatul fiind un simplu executant, chiar tatăl lui recunoscând în declarația dată că i-a dat toporul pentru tăierea acestora.
Oricum inculpatul nu era capabil să-și dea seama că prin fapta sa comite o infracțiune, deoarece în urmă cu doi ani a fost lovit la cap de un, fiind internat la secția neurochirurgie pentru tratament, în acest sens biletul de ieșire din spital depus la instanța de apel.
Drept urmare a solicitat admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri ale instanțelor inferioare și pe fondul cauzei achitarea și pentru infracțiunea prev. de art.97 alin.1 teza a II-a Cod Silvic.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art.385/14 p Cod Penal pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate prin limita cazurilor de casare prev. de art.385/9 constată C.P.P. că recursul este nefondat.
Astfel, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost coret reținute de cele două instanțe de judecată, după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele și lucrările dosarului, culminând cu declarațiile de recunoaștere a comiterii faptei de către inculpat.
Primul motiv de recurs învederat de inculpatul acela că nu el este autorul tăierii în mod repetat a arborilor nemarcați de pe terenul aflat în proprietatea tatălui său, motiv care se încadrează formal în acela prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 C.P.P. nu poate fi luat în considerare atâta timp cât chiar inculpatul a recunoscut comiterea faptei, până în fața instanței de de apel unde și-a schimbat parțial punctul de vedere, că toate probele administrate în cauză ( adresa nr.1237/08.02.2006 a Ocolului Silvic V de M, procesele verbale de constatare a contravenției silvice, procesul verbal de cercetare la fața locului, adresa nr.561/21.02.2006 a Primăriei, adresa nr.1448/16.02.2006 a Ocolului Silvic V de M, declarația martorului ), conduc la concluzia certă a vinovăției acestei persoane.
Nici cel dea-al doilea motiv de recurs, acela că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, motiv ce se încadrează în acele prev. de art.385/9 alin.1 pct.13.nu C.P.P. poate fi reținut, neavând nici un fel de relevanță pentru încadrarea juridică a faptei că inculpatul nu este proprietarul terenului de pe care a tăiat arbori, ceea ce contează fiind aspectul că acesta a tăiat un număr de 12 arbori nemarcați într-o perioadă de aproximativ 2 ani și 9 luni, volumul de masă lemnoasă fiind de 2.277 metrii cubi în valoare de 2.139.000 lei vechi, preț ce depășește de 9,3 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Inculpatul nu avea dreptul, întrucât legea nu îi permitea, să taie arbori nemarcați indifereant de consimțământul acordat de proprietarul terenului pe care se aflau arborii respectivi, iar invocarea necunoașterii legii penale de acesta nu îl absolvă de răspundere penală întrucât nu reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs, acela că există și o altă cauză care înlătură caracterul penal al faptei - iresponsabilitatea, motiv care se încadrează în acele prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 p Cod Penal, nu poate fi reținut. Inculpatul invocă împrejurarea că în urmă cu doi ani a fost lovit la cap de un, fiind internat la secția de neurochirurgie pentru tratament.Nici un act ulterior care ar fi trebuit produs de inculpat nu relevă faptul că datorită acelei lovituri acesta nu ar fi putut să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale în comiterea faptelor ori că nu ar mai fi putut fi stăpân pe ele. De altfel se constată că începerea activității infracționale a inculpatului este anterioară (mai 2004) loviturii primite (mai 2005), iar pe de altă parte acest inculpat și anterior a mai fost condamnat tot pentru infracțiuni silvice.
În altă ordine de idei, instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, iar Tribunalul Prahovaa menținut justificat respectiva individualizare, făcându-se o aplicare corectă a disp.art.72 Cod penal, în luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, aîmprejurărilor concrete de comitere a acestora, precum și a persoanei inculpatului care a comis infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie.
Așadar, față de cele astfel învederate constată că decizia Tribunalului Prahova este legală și temeinică și că în cauză nu sunt incidente nici vreunul dintre motivele de casare care se iau în considerare din oficiu conform art.385/9 alin.3 p, Curtea, urmează să respingă recursul ca nefundat.
Având în vedere și disp.art.192 alin.2 pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29 iulie 1983, domiciliat în com. sat, nr.715, jud.P, împotriva deciziei penale nr. 18/2008 a Tribunalului Prahova.
Obligă recurentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Teișanu Florentin, Tudoran Mihai Viorel Frățilescu
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/03.04.2008
f-- Judecătoria Vălenii d Munte
a--Tribunal
/
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Teișanu FlorentinJudecători:Teișanu Florentin, Tudoran Mihai Viorel Frățilescu
