Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 306/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIAPENALNR. 306
Ședința publică din data de 24 martie 2008
PREȘEDINTE: Teișanu Florentin
JUDECĂTORI: Teișanu Florentin, Tudoran Mihai Viorel Frățilescu
- - -
GREFIER -
Ministerul Public este reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul asigurător SC. SA- SUCURSALA B, împotriva deciziei penale nr.24/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul- inculpat personal și asistat din oficiu de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.1805/2008, intimata parte civilă, intimatul parte civilă prin reprezentant legal, lipsă fiind recurentul asigurător SC Reasigurare SA- Sucursala
Procedura legal îneplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul avocat din oficiu pentru intimatul -inculpat arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act de declarațile părților că alte cereri nu mai au de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Având cuvântul avocat din oficiu pentru intimatul-inculpat arată că în mod greșit instanța de apel a obligat asigurătorul în solidar cu inculpatul la plata unei sume de bani. În conformitate cu art. 22 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor coroborat cu prevederile Legii nr.136/1995, republicată și modificată, SC SA în calitate de asigurător, este exonerată de la plata cheltuielilor de judecată. Lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul formulat de recurentul asigurător.
Având cuvântul reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și obligarea la plata cheltuielilor de judecătă.
Având cuvântul intimata parte civilă în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al intimatului-parte civilă, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța.
Având ultimul cuvânt intimatul -inculpat arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la hotărârea ce se va lua.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr.24/ 04 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa admis apelul inculpatului fiul lui și, născut la 27.11.1983, domiciliat în comuna Mari, sat, nr.239, județul P, împotriva sentinței penale nr.2079/16.10.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești prin care:
A desființat în parte în latură penală și civilă sentința atacată și în consecință:
de la aplicarea disp.art.64 lit.a Cod penal privind dreptul inculpatului de a alege.
A obigat inculpatul în solidar cu asigurătorul AC SA Sucursala B, la plata prestației periodice lunare către, reprezentat legal de, după cum urmează:
- de la 16.02.2006 și până la 16.08.2006, în sumă de 272 lei RON;
-de la 17.08.2006 și până la 30.06.2007 în sumă de 121 lei;
-de la 01.07.2007 și până la majoratul minorului, în sumă de 84 lei.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
A respins ca nefondat, apelul asiguratorului AS SA -Sucursala
A obigat asigurătorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 90 lei, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța astfel Tribunalul Prahovaa reținut că:
Prin sentința penală nr. 2079/16.10.2007 Judecătoria Ploiești în baza art.178 alin.2 Cod penal cu aplic. Art.74 lit.a, c Cod penal, art.76 lit.d Cod penal a fost condamnat inculpatul, la 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracținii de ucidere din culpă, fapta din 16.02.2006.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, 64 lit.a, b, c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.4 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal privin revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în com. Mari, sat, nr.284, jud.P, în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului, împotriva inculpatului.
În baza art.14 rap.la art.346 alin.1 C.P.P. art.998 și urm. civ., Legea 136/1995 și Ordinul nr.3108/10.12.2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul SC Reasigurare - SA Sucursala B, cu sediul în B,-, jud. B, la plata următoarelor sume de bani către partea civilă:12.500 lei daune morale și 440 lei pensie de întreținere în favoarea minorului, născut la 15.07.1996 de la data de 16.02.2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani de către minor.
În baza art.191 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 160 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 16.02.2006 inculpatul conducea autoturismul 1300 cu numărul de înmatriculare PH.02. pe DN 1, din direcția B către P, iar în autoturism se afla pe bancheta din față dreapta numitul, iar pe bancheta din spate soția acestuia,.
Instanța de fond a mai reținut că, după ce inculpatul a alimentat autoturismul cu benzină a plecat spre P, a trecut râul P, iar la înscriere în curba de la intrarea în localitatea a intrat în derapaj necontrolat, pătrunzând pe contrasens, trecând de 2, apoi pe 1 pe sensul de mers P- În momentul în care a pătruns pe 1 s-a așezat perpendicular pe aceasta, lucru ce a determinat ca numitul, care circula regulamentar pe 1 de mers, să intre în partea dreptă a autoturismului, cu toate că a virat dreapta și a frânat. În raportul de expertiză nu s-a putut calcula viteza celor două autoturisme, dar s-a precizat că nu viteza a fost cauza producerii accidentului, ci intrarea în derapaj a autoturismului condus de inculpat.
În urma accidentului victima a decedat pe loc, din raportul medico-legal de autopsie efectuat în cauză reieșind că moartea acestuia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningoventriculare urmare a unui politraumatism cu fractura de boltă și bază craniană.
Accidentul de circulație putea fi evitat de inculpat, dacă nu ar fi pătruns cu autoturismul pe contrasens, acesta încălcând disp.art.258 pct.k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, în condițiile în care partea carosabilă a fost umedă și cu mârză, iar inculpatul nu a redus viteza pentru a se adapta condițiilor de trafic.
În drept, fapta inculpatului s-a apreciat că întrunește condițiile constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia instanța a dispus condamnarea inculpatului.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, însă cuantumul daunelor morale solicitate de către partea civilă este exagerat și totodată împovărător în raport de posibilitățile materiale ale inculpatului, considerând că suma de 12.500 RON este suficientă pentru acoperirea prejudiciului la care a fost obligat în solidar cu societatea de asigurare.
A mai reținut că partea civilă în numele minorului pe care îl reprezintă în proces, a solicitat obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile pe care le obținea în mod lunar victima până la majoratul minorului.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al victimei, înainte de producerea accidentului și decesul acestuia, obținea venituri în sumă de 816 lei, astfel încât 25% din această sumă reprezintă 204 lei, sumă insuficientă pentru creșterea minorului, fiind evident faptul că victima contribuia cu o sumă mai mare fiind singurul întreținător al familiei.
În cauză, s-a arătat că nu sunt aplicabile dispozițile Codului familiei, referitoare la stabilirea pensiei de întreținere, astfel că instanța potrivit disp.art. 17 C.P.P. poate acorda o sumă mai mare decât cea solicitată de către partea civilă, sens în care a obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei lunar, începând de la 16.02.2006 și până la majoratul minorului.
Împotriva acestei hotârâri a declarat apel inculpatul și asigurătorul SC SA Sucursala
Apelul declarat de către inculpatul a vizat numai latura civilă a cauzei și se referă la netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate cu privire la stabilirea cuantumului prestației periodice pe care o apreciază ca fiind incorect stabilită de către prima instanță.
Apelul declarat de asigurător nu a fost motivat,neprezentându-se în instanță pentru a susține oral motivele pe care și- întemeiat calea de atac.
În fața instanței de apel, partea civilă a depus două înscrisuri, respectiv două decizii emise de către Casa Județeană de Pensii P din 29.08.2006 și 28.12.2007, prin care s-a stabilit pensia de urmaș de care beneficiază minorul.
Tribunalul, examinând hotărârea apelată în raport cu criticile formulate de către inculpat dar și din oficiu, potrivit disp.art.371 alin.2 p Cod Penal, a constatat că apelul declarat de către inculpat este fondat, iar apelul declarat de către asigurătorul SC SA Sucursala B este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din materialul probator administart în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin.2 Cod penal, întrucât la data de 16.02.2006, a condul autoturismul 1300 cu nr.PH. 02. pe direcția B-P, iar pe raza localității Mari, nu a adaptat viteza de circulație condițiilor improprii de drum, producând un eveniment rutier în urma căruia a intervenit decesul numitului.
Inculpatului îi revine culpa exclusivă în producerea accidentului rutier, deoarece a încălcat dispozițiile art.258 lit.k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, conducând autoturismul fără a ține seama că partea carosabilă este umedă.
Apelul declarat de către inculpat a vizat numai latura civilă a cauzei, și s-a referit la stabilirea cuantumului prestației periodice pe care o datorează minorului.
Într-adevăr din actele dosarului s-a reținut că victima era tatăl minorului și unicul întreținător al familiei din care făcea parte minorul și soția acestuia.
În cazul decesului susținătorului legal al minorului, ca urmare a producerii unui eveniment rutier, inculpatului îi revenea obligația de a suporta întrutotul toate cheltuielile pe care le făcea cu creșterea și întreținerea minorului.
Cheltuielile pe care le suporta victima cu întreținerea minorului se efectuau în mod lunar, ceea ce înseamnă că inculpatul va trebui să suporte aceste cheltuieli în același mod, în sensul de a plăti o prestație periodică lunară al cărui cuantum va fi stabilit de către instanță însă nu după criteriile prevăzute în disp.art.86 și următoarele Codul familiei, care nu sunt aplicabile în cauză.
Pentru stabilirea prestației periodice, instanța trebuie să aibă în vedere disp.art.998 civ, ce reglementează răspunderea civilă delictuală.
Astfel, instanța trebuie să țină seama de veniturile pe care le obținea victima înaintea decesului acestuia, cu caracter de permanență, precum și de cuantumul sumelor pe care victima le suporta lunar din totalul veniturilor pentru creșterea și întreținerea minorului.
Victima era singurul întreținător al familiei, ceea ce înseamnă că venitul salarial în sumă de 816 lei pe care îl obținea înainte de a deceda, trebuie împărțit în mod egal la cei 3 membrii ai familiei, rezultând astfel suma de 272 RON, pentru fiecare persoană.
La plata acestei sume ar trebui obligat inculpatul începând cu data decesului victimei, respectiv 16.02.2006 și până la majoratul minorului în condițiile în care minorul nu beneficiază și de alte drepturi achitate de către stat din fondul de asigurări sociale.
În cazul de față, prin decizia nr.-/29.08.2006, minorul beneficiază de o pensie de urmaș de 151 lei începând cu data de 16.08.2006.
Această decizie a fost revizuită de către Casa Județeană de Pensii P la 28.12.2007, astfel că, cuantumul pensiei de urmaș a fost majorat la suma de 188 lei lunar, începând cu 01.07.2007.
Prin urmare, prestația periodică se va stabili în mod diferențiat în funcție de perioadele în care minorul beneficiază de pensie de urmaș, deoarece din suma pe care ar fi trebuit să beneficieze minorul de 272 lei se scade cuantumul pensiei de urmaș și astfel rezultă suma pe care va trebui să o achite cu acest titlu inculpatul.
După cum a observat instanța de apel d e la 16.02.2006 și până la 16.08.2006, minorul nu a beneficiat de pensie de urmaș, astfel că inculpatul va suporta prestația periodică suma de 272 lei, de la 17.08.2006 beneficiază de pensie astfel că până la 30.06.2007 cuantumul prestației va fi de 121 lei, prin scăderea din suma de 272 pensiei de 151 lei, iar de la 01.07.2007 și până la majoratul minorului de 84 de lei prin scăderea din suma de 272 lei a sumei de 188 lei.
S-a arătat că instanța de fond a stabilit cuantumul prestației periodice la suma de 440 lei lunar în favoarea minorului, fără a arăta în mod corect criteriile pe baza cărora a stabilit acest cuantum.
Totodată, instanța de apel din oficiu a constatat că prima instanță a aplicat în mod greșit dispozițiile art.64 lit.a Cod penal referitoare la aplicarea pedepsei accesorii, interzicând inculpatului și dreptul de a alege.
Tribunalul a apreciat că exercitarea acestui drept nu este incompatibilă cu natura faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, nefiind nedemn de a-și exercita acest drept politic, mai ales datorită faptului că infracțiunea a fost săvârșită din culpă.
În acest sens, s-a ivocat practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că nu se poate interzice în mod automat dreptul de a alege al inculaptului și trebuie să se țină seama de natura și gravitatea faptei săvârșite.
În ceea ce privește apelul declarat de către asigurătorul de răspundere civilă tribunalul a constatat că în procesul penal asigurătorul răspunde numai din punct de vedere civil, având dreptul de a-și face apărările numai sub acest aspect, inclusiv de a dovedi că faptele imputate inculpatului nu există, întrucât această constatare are relevanță cu privire la modul de soluționare al acțiunii civile.
Celelalte dispoziții ale hotărârii au fost menținute.
Împotiva aceste decizii a formulat recurs în termenul legal asigurătorul SC SA Sucursala B, cu sediul în B,-, jud.
În motivarea acestei căi de atac asiguratorul a precizat că nu ar fi trebuit să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, deoarece art.22 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.3108/10.12.2004 ( valabil pentru asigurările RCA 2005-2006) se prevede că este exonerat de la plata unor astfel de cheltuieli.
Analizând calea de atac formulată în prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și conform art.3859alin.3 C.P.P. Curtea apreciază că recursul este nefondat astfel cum se va arăta în continuare.
În motivarea recursului recureanta invocă dispozițiile unui ordin dat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea Legii 136/1995. Acest ordin nu are rolul de a modifica această lege ci doar de a detalia anumite dispoziții ale acesteia.
Pe dea altă parte se poate menționa că prin intermediul unui ordin nu se poate modifica dispozițiile unei legi ( așa cum este și Codul d e procedură penală),emisă de către Parlamentul României.
Sub acest aspect Curtea consideră că disp.din ordinul respectiv invocate de către recurentă nu pot și nu au modificat prevederile art.192 din Codul d e procedură penală.
În altă ordine de idei aceste prevederi au fost inserate ca în momentul în care persoana vinovată de producerea unui eveniment rutier este condamnată să nu fie obligată la cheltuieli judiciare către stat și asigurătorul alături de acea persoană, situație care se regăsește în cazul obligării respectivului la despăgubiri civile către eventuala(e) persoane vătămate.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea, apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins cu acestă motivație în temeiul art.38515pct.1 lit.b
C.P.P.Văzând și disp.art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC SA - SUCURSALA B, cu sediul în B, B-dul -,.19, parter, jud.B, împotriva deciziei penale nr. 24/2008 a Tribunalului Prahova.
Obligă recurenta la 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Teișanu Florentin, Tudoran Mihai Viorel Frățilescu
Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/01.04.2008
f-- Judecătoria Ploiești
f
a--Tribunal
- /
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Teișanu FlorentinJudecători:Teișanu Florentin, Tudoran Mihai Viorel Frățilescu
