Infractiuni silvice Spete. Decizia 379/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr. 379
Ședința publică din data de 16 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut 26 ianuarie 1968, în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean B, împotriva sentinței penale nr.26/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat, împotriva sentinței penale nr.125/18.06.2007 pronunțată de Judecătoria P, sentință prin care în baza art. 97 alin.2 Cod silvic cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 83 alin.1 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 155/08.04.2004 a Judecătoriei P, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
Au fost aplicate disp. art. 71 - 64 lit.a,b,c, Cod penal.
A fost respinsă acțiunea civilă ca neîntemeiată.
În baza art. 191.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu apărător din oficiu au fost avansate din fondul Ministerului Justiției.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns, inculpatul, personal aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2979/09.04.2008(fila 16).
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul inculpatului, cu încuviințarea instanței i-a legătura cu acesta, arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
La solicitarea instanței recurentul precizează că mai este arestat într-o altă cauză pentru același motiv de tăiere de arbori.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul de asemenea arată că alte cereri nu are de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat din oficiul, având cuvântul pentru inculpat, învederează instanței că înțelege să susțină excepțiile invocate în motivele de recurs, sens în care solicită admiterea recursului, întrucât inculpatul nu se face vinovat de tăierea arborilor nemarcați, care de altfel s-au tăiat de pe proprietatea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul precizează că față de excepțiile invocate în motivele de recurs, urmează să se aibă în vedere că la data de 05.01.2006 rezoluție ce a fost confirmată la aceeași dată, rezoluție prin care s-a început urmărirea penală, referitor la respectarea dreptului la apărare, la dosar există un proces verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare care s-a început urmărirea penală, cu privire la dreptul la apărare, la acea dată învinuitul nu a solicitat apărător.
Prin urmare apreciază că urmărirea penală s-a efectuat cu îndeplinirea dispozițiilor legale, iar pe fondul cauzei apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.
Față de această situație, față de starea de recidivă a învinuitului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.
Inculpatul, personal având ultimul cuvânt precizează că arborii respectivi erau marcați, astfel că solicită admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.125/18.06.2007 pronunțată de Judecătoria P în dosarul nr-,în baza art.97 alin.2 Cod silvic cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art. 83 alin.1 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 155/8.04.2004 a Judecătoriei P, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 63 lit. a,b,c, Cod penal.
S-a respins acțiunea civilă ca neîntemeiată.În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei din care suma de 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu.
S-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile de acordare a cheltuielilor de judecată.
În fapt s- a reținut că inculpatul în luna martie 2005, după ce a tăiat un număr de 4 arbori marcați a tăiat și 2 arbori esență fag nemarcați de către organele silvice, arbori în valoare de 8.590.698 ROL, fără TVA.
În apelul declarat, inculpatul a susținut că este nevinovat întrucât a considerat ca cei doi arbori pe care i-a tăiat au fost marcați.
Pe de altă parte, inculpatul a arăt că nu poate exista infracțiunea pentru care a fost condamnat deoarece se consideră proprietarul terenului pe care se aflau cei doi arbori.
Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.125/18.06.2007 pronunțată de Judecătoria prin decizia penală nr. 26/5.02.2008.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că susținerile inculpatului apelant nu pot constitui suport probatoriu în favoarea sa, întrucât sunt infirmate de declarația martorului G care susține că acesta a tăiat 6 arbori, patru marcați și doi nemarcați.
Întrucât inculpatul avansase J din preț pentru suprafața de teren pe care se aflau arborii respectivi, la data când a tăiat cei doi arbori nemarcați și convenise cu partea vătămată să cumpere terenul, tribunalul a constatat că nu poate exista infracțiunea de furt de arbori tăiați ilegal.
Totodată a mai reținut că instanța de fond în mod just a reținut infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 97 alin.2 din Codul Silvic.
Împotriva celor două hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a arătat inițial inculpatul că solicită ca pedeapsa ce i-a fost aplicată de către judecătorie să-i fie contopită cu pedeapsa în executarea căreia se află în prezent, deoarece infracțiunile sunt concurente.
Ulterior prin intermediul apărătorului din oficiu s-a precizat că nu există latura obiectivă a infracțiunii pentru care a fost condamnat deoarece tăierea arborilor s-a executat de pe terenul proprietatea inculpatului iar cercetarea la fața locului a atestat existența numai a șase cioate și nu a patru arbori marcați și a doi nemarcați.
De asemenea s-a mai precizat că în prezent suferă de multiple boli care-l fac inapt pentru executarea unei sancțiuni în regim de detenție.
A mai precizat inculpatul prin apărător că pe parcursul urmăririi penale nu a fost întrebat dacă înțelege să î-și aleagă un avocat, motiv pentru care respectivele acte sunt lovite de nulitate absolută.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a criticilor invocate cât și conform art. 385/9 alin.3 pr.pen. curtea apreciază că această cale de atac este fondată pentru alte aspecte decât cele învederate de către recurent.
Astfel sub un prim aspect, inculpatul precizează că majoritatea actelor de urmărire penală sunt lovite de nulitate absolută deoarece nu i-a fost adus la cunoștință că are dreptul să-și angajeze un avocat.
Apreciind asupra disp. art. 171 alin.2 pr.pen care reglementează asistența juridică obligatorie și art. 197 alin.1 și 2.pr.pen. curtea constată că inculpatul nu s-a aflat în vreuna din situațiile în care se impunea să-i fie asigurată pe parcursul urmăririi penale o astfel de asistență juridică, motiv pentru care actele efectuate nu sunt lovite de nulitate absolută. Singura nulitate care poate fi invocată ar fi cea relativă dar care așa cum se cunoaște poate fi ridicată imediat după efectuarea actului sau primul termen de judecată cu procedura completă, momente care s-au scurs deja. Din acest punct de vedere curtea nu poate analiza în momentul de față existența sau inexistența unei asemenea nulități relative.
De altfel, conform procesului verbal aflat la fila 17 dosar i s-a adus la cunoștință inculpatului că poate fi asistat de către un apărător, acesta înscriind olograf că nu dorește să beneficieze în această fază procesuală de această facilitate.
O altă apărare a recurentului a fost cea conform căreia este inapt să execute o sancțiune în regim de detenție, apărare care în prezent nu poate fi considerată decât nefondată deoarece acesta nu se află arestat în prezenta cauză iar dacă se va emite un mandat de executare ar putea solicita instanței de executare amânarea, în temeiul art. 453 lit. a pr.pen.
Cu privire la situația de fapt curtea constată că, din probatoriile administrate rezultă că inculpatul se face vinovat pentru infracțiunea pentru acre a fost trimis în judecată și ulterior condamnat de instanța de fond. Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă că numitul (coproprietar cu inculpatul pe terenul de pe care s-au tăiat arborii ce fac obiectul prezentei cauze) a condus organele de cercetare la locul unde a tăiat un număr de 6 arbori constatându-se că două dintre cioate de esență fag erau nemarcate.
Simpla afirmație a inculpatului că a crezut că toți acei arbori erau marcați este răsturnată prin intermediul acestei probe.
A mai precizat inculpatul că nu se consideră vinovat deoarece ar fi tăiat arborii de pe terenul proprietatea sa.
Din actele de la dosarul cauzei rezultă că la momentul tăierii respectivilor arbori, inculpatul nu era singurul proprietar al pădurii respective pe de o parte, iar pe de altă parte a fost trimis în judecată numai pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori și nu aceea de sustragere.
Rezultă astfel că în mod justificat instanțele anterioare au apreciat că inculpatul se face vinovat pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, inculpat care de altfel anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni de același gen iar conform spuselor sale în prezent se află în executarea unei pedepse, de asemenea aplicată pentru comiterea unei infracțiuni din Legea nr. 26/1996 republicată.
Recurentul a mai solicitat contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu cea în executarea căreia se află în prezent, cerere care nu este considerată ca fiind întemeiată de către C, deoarece aflându-ne în calea de atac a inculpatului și existând posibilitatea ca în urma contopirii, instanța să acorde un spor de pedeapsă s-ar încălca astfel principiulnon reformatio in pejusimpus de disp. art. 385/8 pr.pen.
Analizând calea de atac formulată din punctul de vedere al prevederilor art 385/9 alin.3 pr.pen. coroborat cu 385/9 pct. 14.pr.pen, curtea constată că în mod nejustificat în baza art. 17.pr.pen, inculpatului i-a fost interzis dreptul de alege prev. de art. 64 lit. a teza I și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit acesta la comiterea infracțiunii.
În primul rând se constată că dreptul de a lege nu este incompatibil cu infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză, motiv pentru care ținând cont și de considerentele deciziei împotriva Marii Britanii pronunțată de CEDO, apreciază că poate beneficia pe parcursul executării pedepsei principale de acest drept.
Pe de altă parte inculpatul în momentul comiterii infracțiunii pentru care este cercetat în prezenta cauză nu ocupa o anume funcție, nu exercita o anume profesie și nu-și desfășura activitatea în calitate de liber profesionist sau angajat ca și tăietor de lemne pentru a i se interzice dreptul prev. de art. 64 lit. c pr.pen.
Ca ultim aspect se constată că interzicerea acestor drepturi nu a fost în nici un mod motivată de către instanțele anterioare.
Pentru considerentele mai sus expuse,curtea în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. va admite recursul formulat și rejudecând cauza va casa hotărârile judecătorești recurate numai în sensul interzicerii în temeiul art. 71.penal a drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a și lit. b penal.
Văzând și disp. art. 192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 26.01.1968 în prezent aflat în Arestul B,.
Casează sentința penală nr. 125/2007 a Judecătoriei P, și decizia penală nr.26/5.02.2008 a Tribunalului Buzău în sensul interzicerii inculpatului, drepturilor prev. de art. 71. penal rap. la art. 64 lit. a teza a II și lit. b penal.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia,onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei urmând a fi înaintate din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 16 aprilie 2008.
Președinte Judecători
- - - - - - -
Grefier
Red. T/
2 ex./24.04.2008
f- -Judecătoria
-
- - - Tribunalul Buzău
- /
operator de date cu caracter personal
notificare numărul 3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
