Infractiuni silvice Spete. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 658/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22 septembrie 1964, împotriva deciziei penale nr.62 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 29 octombrie 2009, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.213/14.11.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art.31 al. 1 Cod penal, rap. la art. 32 al. 3 și 4 lit. a din nr.OG 96/1998, cu aplic. art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare.
În baza art. 31 al. 1 Cod penal rap. la art.98 al. 3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplic. art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
In baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 7 ani, conform art. 86/ 2 Cod penal.
În baza art.86/ 3 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri:
-să se prezinte la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Argeș la datele fixate de acesta;
-să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
-să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.86/ 4 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.14 și 346 Cod pr.penală rap. la art.998 - 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.148, 91 lei către partea civilă
S-a respins cererea privind acordarea de daune morale a părții civile
În baza art.191 al. 1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 730 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.190 al.4 din Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând diferență onorariu expertiză în favoarea d-lui expert.
Pentru a ronunța această sentință, instanța de fond a arătat că, în data de 31 martie 2007, inculpatul a solicitat angajaților săi, respectiv martorii, și să taie de pe picior un număr de 7 arbori de esență molid, fără ca acești arbori să fie marcați și fără aprobarea organelor silvice.
Arborii se aflau în III, 158 și 158 B, zonă împădurită, ce este cuprinsă în anexa titlului de proprietate nr.9002 din 24.11.2006, pe numele lui.
După ce a fost doborât materialul lemnos, acesta a fost fasonat și debitat în mai multe lobde și încărcat în autoutilitara specială pentru transport forestier, înmatriculată sub nr.-, aparținând martorului. Au sosit la locul săvârșirii infracțiunilor lucrătorii de poliție, organele silvice, partea vătămată și membrii familiei acestuia.
S-a solicitat inculpatului să predea materialul lemnos însă acesta a refuzat, susținând că i-ar aparține.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut că a tăiat materialul lemnos aparținând părții vătămate, în acest sens, invocând că materialul găsit la fața locului și încărcat în camion nu ar fi fost tăiat de pe terenul părții vătămate.
Aspectul susținut de inculpat a fost apreciat de instanța de fond ca nereal, deoarece lucrătorii silvici și cei de poliție au verificat și au măsurat dimensiunile cioatelor tăiate de pe terenul părții vătămate, acestea corespunzând cu cele ale arborilor găsiți la fața locului, fiind consemnate în procesele verbale încheiate la data respectivă și care se regăsesc în dosar la filele 15, 48, 53.
De altfel, a reținut prima instanță, inculpatul a invocat în cursul urmăririi penale aceleași aspecte însă nu a putut să indice prin deplasarea în teren arborilor tăiați.
Materialul lemnos aparținea părții vătămate, acest aspect reieșind din adresa nr.5333/23 august 2007 Primăriei comunei Rucăr și contractul nr.35/28.02.2007, prin care partea vătămată a cumpărat masa lemnoasă de la, proprietara terenului, aceste aspecte reieșind și din expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză.
Inculpatul a încercat să-și ascundă faptele prin invocarea aspectelor mai sus arătate și nu s-a prezentat decât o singură dată la instanță, cu toate că procesul s-a desfășurat pe parcurs de aproximativ un an.
Din declarația inculpatului rezultă că acesta se ocupă în mod obișnuit cu tăierea de material lemnos, având o societate în acest sens, cunoscând foarte bine reglementările legale.
Împotriva sentinței au formulat, în termen legal, apel, atât inculpatul, cât și partea vătămată
Apelantul inculpat a considerat, în motivele invocate, că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că materialul lemnos ar fi fost tăiat de pe proprietatea părții vătămate și, în consecință, condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.98 alin.3 și 4 din Legea nr. 26/1996 este nelegală:
Apelantul parte vătămată Gac riticat soluția instanței de fond pentru că aceasta nu l-a obligat pe inculpat și la plata sumei de 400 lei reprezentând onorariu pentru expert.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.62 din 2 aprilie 2009, respins apelul declarat de inculpatul ca nefondat.
A admis apelul declarat de partea civilă G, a desființat în parte sentința, în sensul că a obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare suportate de aceasta, onorariu expert, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat desemnat din oficiu, conform împuternicirii avocațiale nr. 52 din 06.01.2009.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, că inculpatul a sustras arborii tăiați de pe proprietatea numitei. Cercetările efectuate au evidențiat faptul că terenul situat în pct. " Largă" UP III, a 158 și 158 B în suprafață de 8,29 ha. de pe care s-au tăiat arborii, aparține numitei, după cum a rezultat din adresa nr.5533/23.8.2007, emisă de Primăria comunei Rucăr, aspecte confirmate și de procesul verbal de cercetare la fața locului, dar și de actele de proprietate depuse la dosar, constând în titlul de proprietate nr.9002/24.11.2006, eliberat de Comisia Județeană A pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, împreună cu schițele aferente.
În cauză, a reținut tribunalul, a mai fost efectuată și o expertiză tehnică, din care a reieșit că terenul de pe care s-au tăiat arborii făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pentru mai multe persoane, între care și numita. Cu toate acestea, același raport de expertiză a mai învederat faptul că inculpatul nu deține nici o suprafață de teren în locațiile de pe care s-au tăiat arborii, terenurile părților fiind situate în subparcele distincte.
Așa fiind, tribunalul a considerat că situația premisă și elementul material al laturii obiective ale infracțiunii prev. de art.31 alin.1 rap la art.98 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996, constând în determinarea la sustragerea unor arbori tăiați de pe proprietatea altuia, a fost corect stabilită de instanța de fond. Nu este vorba de nici un dubiu care ar fi profitat inculpatului, din moment ce, după cum a rezultat din procesul verbal de cercetare la fața locului, s-a constatat, în urma operațiunii de comparare a capetelor groase găsite în rampa aparținând inculpatului cu dimensiunea cioatelor, că acestea din urmă coincid cu diametrele arborilor găsiți și care erau încărcați în autospecială cu număr de înmatriculare -.
În declarațiile sale, martorul, care conducea această autospecială, a arătat că materialul lemnos depistat a fost încărcat la rugămintea inculpatului, iar un alt martor, în persoana numitului, a arătat, în declarațiile sale, că el a fost cel care a tăiat arborii depistați tot la îndemnul inculpatului, ceea ce a creat convingerea tribunalului că instanța de fond a reținut în mod corect, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului față de ambele infracțiuni imputate.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, tribunalul a considerat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare, aplicând în mod judicios atât disp.art.13 Cod pr.penală, față de noile reglementări în materie silvică, cât și pe cele ale art.86/1 Cod pr.penală, față de cantitatea de material lemnos sustrasă și față de atitudinea șicanatoare a inculpatului pe tot parcursul procesului.
Cât privește apelul părții civile, tribunalul l-a considerat fondat, în raport de chitanța seria - nr. - eliberată de SC SA -Agenția Câmpulung, din care rezultă că J din onorariu expertului desemnat de instanță, respectiv suma de 400 lei a fost achitată de partea vătămată. Cum prin condamnarea inculpatului s-a reținut implicit și culpa procesuală a acestuia, în raport de disp.art.193 alin.1 și 6 Cod pr.penală, s-a apreciat de tribunal că instanța de fond a omis în mod neîntemeiat obligarea inculpatului la plata întregii sume reprezentând cheltuieli judiciare suportate de partea vătămată, ceea ce a atras desființarea sentinței atacate pe acest aspect.
Față de cele mai sus, tribunalul, în baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b cod pr. penală, a respins apelul declarat de inculpatul, ca nefondat; în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a cod pr.penală, a admis apelul declarat de partea civilă G, a desființat în parte sentința penală atacată, în sensul că l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 400 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare suportate de aceasta, onorariu expert și menținut în rest dispozițiile sentinței atacate.
Impotriva acestei decizii și, implicit, împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs inculpatul, criticând soluțiile atacate ca fiind netemeinice și nelegale și a solicitat casarea acestora și achitarea, întrucât raportul de expertiză nu a răspuns obiectivelor fixate și nu a făcut o delimitare clară a terenurilor forestiere învecinate, iar dubiul creat nu poate profita decât inculpatului. In subsidiar, a solicitat casarea hotărârilor cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare sau reținerii spre rejudecare.
In motivarea recursului a mai arătat că s-a dispus condamnarea sa doar pe baza probelor produse de partea civilă în faza de urmărire penală și, deși a insistat în efectuarea unei probe constând în expertiza tehnică de identificare și delimitare a terenurilor cu vegetație forestieră, această cerere nu a fost luată efectiv în considerație, întrucât expertul nu a efectuat practic lucrarea de specialitate.
Procedând la soluționarea recursului, prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, curtea constată următoarele:
Conform art.1 Cod pr.penală, scopul procesului penal constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul la apărare garantat de stat inculpatului și celorlalte părți în procesul penal.
Pe de altă parte, orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă, iar inculpatul, beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței de judecată.
Totodată, din economia textului art.345 Cod pr.penală, rezultă, cu claritate, că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale și verificate în cursul cercetării judecătorești, dovedesc în mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță în ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu. Numai după verificarea efectuată în aceste condiții, instanța poate reține, motivat, că exprimă adevărul fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere penală a unei persoane trimise în judecată, aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil. In speță, soluția de condamnare a inculpatului nu se fundamentează pe o cercetare judecătorească efectivă, completă și, nerăspunzând apărărilor formulate, au fost încălcate reguli de bază ale procesului penal, ceea ce face să existe îndoiala faptei și vinovăției.
Din analiza probelor, astfel cum au fost administrate în cauză, rezultă că la data de 31 martie 2007, inculpatul, împreună cu o echipă de muncitori, au tăiat și sustras o cantitate de material lemnos din proprietatea părții vătămate, situată în pct." Largă", III, a 158 și 158
Inculpatul în cauză a negat, însă, în mod constant, săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, apărându-se că arborii găsiți la fața locului de organele silvice și de poliție sunt de pe proprietatea sa, teren care se învecinează cu cel al părții vătămate
Totodată, în urma s-a stabilit că arborii tăiați provin din proprietatea lui G și, în urma deplasării în proprietatea lui nu s-au constatat arbori tăiați de aceeași dimensiune cu arborii din proprietatea petentului.
Avându-se în vedere disputa dintre părți cu privire la întinderea și delimitarea proprietăților lor învecinate, cât și incertitudinea cu privire la numărul și valoarea materialului lemnos presupus a fi tăiat la data reclamată (31 martie 2007), instanța fondului a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, pentru lămurirea aspectelor sesizate, obiectivele fiind precizate în practicaua încheierii de ședință din 31 martie 2008.
Acest raport de expertiză tehnică nu s-a efectuat, însă.
Expertul a arătat în cadrul lucrării că părțile litigante nu au înțeles să-i pună la dispoziție actele emise de ocolul silvic în baza cărora aveau dreptul să exploateze materialul lemnos și care îi erau necesare pentru determinarea numărului și dimensiunilor arborilor tăiați de pe terenurile forestiere învecinate.
Mai mult, în expertiză s-a arătat că nu s-a putut realiza lucrarea din motive independente de voința expertului (lipsa de comunicare cu părțile) sau probleme legate de mijlocul de transport, întrucât expertul depindea de autoturismul uneia dintre părți care nu a mai dorit să participe la efectuarea expertizei; se citează: "au spus să mergem mai repede la mașină că au și alte treburi de rezolvat. Dacă prezentau actele de punere în valoare se putea determina din înscrisuri numărul arborilor inventariați, dar așa nu s-a putut"_ . "Au plecat din teren, rămânând singur și a trebuit să plec după ei pentru că rămâneam fără mijloc de transport".
Se observă, lesne, că expertul nu a realizat expertiza, deși avea obligație în acest sens, iar motivele invocate nu reprezintă o justificare, întrucât acesta și-a încasat onorariul pentru efectuarea lucrării și, în plus, avea posibilitatea să se adreseze Ocolului Silvic, cât și altor instituții abilitate pentru a intra în posesia înscrisurilor reclamate și în scopul obținerii datelor informative necesare.
Neadministrarea, în mod efectiv, de către instanțele de fond și apel a probei cu expertiză tehnică de specialitate, probă esențială pentru aflarea adevărului, echivalează cu încălcarea în mod flagrant a dreptului la apărare de care beneficiază inculpatul, acesta neavând posibilitate să aducă alte probe prin care să-și dovedească nevinovăția, iar instanța nefăcând suficiente demersuri pentru a determina expertul să-și execute lucrarea, pentru care, de altfel, s-a plătit integral onorariul cerut.
In aceste condiții, inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, iar pentru a fi corectate aceste deficiențe constatate în cursul judecării la prima instanță, singura soluție este casarea deciziei și a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Câmpulung, care va dispune efectuarea efectivă și nu în mod formal a probei științifice a expertizei solicitate de părți, și va administra orice altă probă care va fi necesară pentru aflarea adevărului. Totodată, în drept, se regăsește cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.10 Cod pr.penală, care este interpretat, referitor la teza privind nepronunțarea asupra unei probe administrate, în sensul că, deși instanța a încuviințat expertiza tehnică, nu a procedat la evaluarea ei în nici un mod.
Față de aceste considerente, curtea, în baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală, va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată precum și sentința instanței de fond și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Câmpulung.
In baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.09.1964 în Rucăr, județul A, domiciliat în Rucăr,-, județul A, CNP--, împotriva deciziei penale nr.62 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr.213 din 14 noiembrie 2008 și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Judecătoria Câmpulung.
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariu parțial pentru avocat din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
Jud.apel
16 noiembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
