Furtul (art.208 cod penal). Decizia 651/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 651/
Ședința publică din 29 Octombrie 2009
Curtea constituită din:
Președinte: dr.- - - președinte secție penală
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
a
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul,deținut în Penitenciarul Colibași,împotriva deciziei penale nr.115 din 3 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, în baza delegației de substituire a avocatului din oficiu, lipsind intimata-parte civilă.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului din oficiu să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul din oficiu, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea deciziei și, pe fond, reducerea pedepsei aplicate inculpatului, avându-se în vedere că este unicul întreținător al familiei, are doi copii minori în întreținere, a recunoscut și regretat fapta și a avut un comportament corespunzător pe tot parcursul procesului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca fiind legală și temeinică decizia atacată în raport de atitudinea oscilantă a inculpatului pe tot parcursul procesului, precum și de faptul că nu a acoperit prejudiciul cauzat părții civile. Totodată, consideră că s-a aplicat pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, acesta ignorând disp.art.83 Cod penal, revocându-i-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului său.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.1253 din 23 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Pitești, în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 3 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, prin sentința penală nr. 1504/04.06.2007 a Judecătoriei Pitești.
În baza art. 83 alin.1 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, prin sentința penală nr. 1109/24.04.2007 a Judecătoriei Pitești.
În baza art.36 alin.2 și art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, coroborat cu art. 83 alin.1 Cod penal, -a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr.1504/04.06.2007 și nr.1109/24.04.2007 ale Judecătoriei Pitești, sunt concurente, s-au contopit cele două pedepse de 3 ani închisoare aplicate prin aceste sentințe și s-a dispus ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, în total urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, în condițiile art. 57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal, pe durata executării pedepsei, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art.160/8a alin.6 rap. la art.160/2 Cod pr.penală, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea conexă formulată de inculpat, având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar, iar în baza art.350 Cod pr.penală, a fost menținută măsura arestului preventiv față de inculpat.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 27.03.2009, la zi.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea șurubelniței în cruce cu lungimea de 14 cm și cu din plastic de culoare roșie, depusă la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Municipiului Pitești, cu dovada seria nr.- din data de 21.04.2009.
În baza art.14 și art.346 Cod pr.penală, corob. cu art.998-999 și art.1003 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă, și obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 8.000 lei reprezentând despăgubiri civile- daune materiale, iar în baza art.191 alin.1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2110/P/2007, emis la data de 21.04.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, s- dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208, art.209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, cu aplic. art.37 lit. Cod penal.
În actul de sesizare, s-a reținut, în esență, că în noaptea de 21/22.03.2009, inculpatul, împreună cu alte două persoane, prin efracție și pe timp de noapte, a sustras din apartamentul părții vătămate mai multe bunuri, în valoare de 8.000 lei.
La data de 16.07.2009 a fost înregistrată sub nr-, cererea formulată de inculpatul, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis în cursul urmăririi penale.
În ședința publică din data de 21 iulie 2009, instanța a dispus reunirea celor două cauze, respectiv dosarul nr-, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, la dosarul de fond nr.4752/-, în baza art.34 lit.d Cod pr.penală, având în vedere că în ambele dosare se discută măsura arestului preventiv luată față de inculpat, după cum pentru soluționarea ambelor cauze este necesar ca dosarul de urmărire penală să fie atașat la dosarul de fond odată cu emiterea rechizitoriului.
Din analiza ansamblului materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 21/22.03.2009, în jurul orelor 00,00, inculpatul și alte două persoane (, zis, și, zis, persoane care nu au fost depistate de organele de poliție) s-au deplasat în Pitești, str.- -,.1B,.A,.II, pentru a merge la mama unui prieten arestat, iar la etajul I s-au așezat pe o bancă. În acest timp, au văzut în ușa apartamentului nr.45 al părții civile o factură telefonică și s-au hotărât să pătrundă în acel apartament, dându-și seama că în acel moment nu era nimeni acasă.
Cu ajutorul unei șurubelnițe găsite anterior de inculpat, în formă de cruce, cu lungimea de 14 cm și cu din plastic de culoare roșie, a demontat plasa împotriva insectelor de la geamul de la B apartamentului părții civile și, ajutat de inculpat și de, a pătruns în locuință prin geamul menționat și a luat un parfum marca, o cutie cu cremă Nivea, mai multe bijuterii din aur aflate în două casete, precum și un din piele de culoare maro conținând monede.
Inculpatul și ceilalți doi s-au deplasat ulterior spre comuna, abandonând pe drum, în apropierea blocului părții civile, tocul din piele și casetele în care fuseseră bijuteriile, iar a doua zi inculpatul și au vândut o parte din bijuterii unei persoane rămase neidentificate, contra sumei de 1450 lei pe care au împărțit-o în mod egal.
Tocul in piele a fost găsit de organele de poliție, în urma indicațiilor date de inculpat, iar celelalte bunuri sustrase nu au fost recuperate, contravaloarea lor ridicându-se la suma de 8.000 lei.
Situația de fapt a fost reținută de instanță din analiza procesului-verbal de cercetare la fața locului cu planșă fotografică încheiat de organele de poliție (filele 7-24 ), din care rezultă: modul de pătrundere în locuința părții civile, astfel cum a fost prezentat anterior, faptul că la fața locului organele de poliție au găsit o șurubelniță în formă de cruce, cu de culoare roșie, ridicată în vederea cercetărilor, bunurile reclamate lipsă de partea civilă și locurile în care acestea se găseau, starea locuinței părții civile, faptul că s-au ridicat mai multe urma papilare atât de pe suprafața exterioară a plasei de insecte de la geamul băii locuinței, cât și de pe suprafața exterioară, dar și de pe cea interioară a ramei ferestrei de la baie.
Aceste mențiuni se coroborează cu declarațiile părții civile, în care a arătat ce bunuri i-au fost sustrase cu ocazia furtului din noaptea respectivă, precum și faptul că tocul din piele maro i-a fost restituit în cursul cercetărilor de către organele de poliție, precum și cu declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, în cadrul cărora a arătat că recunoaște și regretă fapta și a relatat pe larg modul în care, după ce în aceeași seară în jurul orelor 20,00 mersese în vizită la fratele său, ulterior, în jurul orelor 00,30, împreună cu celelalte două persoane, a sustras bunurile din locuința părții vătămate, apoi le-au vândut a doua zi, abandonând tocul din piele și casetele de bijuterii, inculpatul arătând însă că este posibil ca o parte din bijuteriile sustrase să fi fost ascunse și să fi rămas la, care nu a mai venit a doua zi la întâlnirea planificată pentru valorificarea lor ( 88-90 ).
Instanța a constatat că, inițial, în cadrul primei declarații date în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârșirea faptei, arătând că nu are nicio legătură cu spargerea apartamentului părții civile și cu furtul bunurilor acesteia, această declarație nefiind reținută de instanță, deoarece nu se coroborează cu restul probelor administrate, spre deosebire de declarațiile ulterioare de recunoaștere, care sunt sincere.
În acest sens, s-a aratat că, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.42708/13.04.2009, întocmit de IPJ A - Serviciul Criminalistic, o parte din urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului de organele de poliție, găsite pe rama plasei contra insectelor și pe suprafețele exterioară, respectiv interioară a ramei ferestrei de la B apartamentului părții civile, au fost create de inculpatul.
Instanța de fond a mai reținut că, susținerile inculpatului în sensul recunoașterii săvârșirii faptei, cu ajutorul șurubelniței tip cruce cu de culoare roșie, se coroborează și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, în care s-a menționat găsirea la fața locului, sub un calorifer, a acestei șurubelnițe ridicate de organele de poliție.
De altfel, în cauză s-a efectuat și conducerea în teren, din procesul-verbal și planșa fotografică încheiate cu această ocazie rezultând că tocul din piele maro sustras din locuința părții civile a fost găsit abandonat chiar în locul în care inculpatul relatase că îl aruncase împreună cu ceilalți doi participanți, respectiv la circa 50 de metri distanță în spatele blocului părții civile, tocul respectiv fiind recunoscut de partea civilă ca fiind cel sustras în noaptea de 21/22.03.2009 și restituit acesteia.
Declarațiile martorei -, concubina inculpatului, conform căreia la data de 21.03.2009 inculpatul a stat în casă de la orele 18,00, s-a uitat la televizor și nu a mai ieșit din casă până a doua zi în jurul orelor 12,00, nu au fost reținute de instanță, nefiind sincere, ele necoroborându-se cu declarațiile inculpatului, în sensul participării la acțiunea de sustragere din noaptea de 21/22.03.2009 a bunurilor părții civile, după ce în aceeași seară în jurul orelor 20,00 mersese în vizită la fratele său, precum și cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică din care rezultă prezența inculpatului la locul săvârșirii faptei din acea noapte.
De altfel, în declarația dată în fața instanței, martora - a arătat, contrar susținerilor din faza urmăririi penale, că în seara de 21.03.2009 a fost împreună cu inculpatul în vizită la fratele acestuia, după care martora s-a întors acasă, nemaiștiind ce a făcut inculpatul, această ultimă declarație fiind reținută de instanță, deoarece se coroborează cu restul materialului probatoriu administrat în cauză.
În raport de situația de fapt expusă, instanța a apreciat că fapta inculpatului, care în noaptea de 21/22.03.2009, împreună cu alte două persoane, prin efracție și escaladare, a sustras din locuința părții vătămate mai multe bunuri, în valoare de 8.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. 1 lit. a, g, Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia; gradul de pericol social al faptei, apreciat ca fiind destul de ridicat, față de împrejurările săvârșirii ei, si anume pe timp de noapte si de către inculpat împreună cu alte două persoane, după demontarea cu ajutorul unei șurubelnițe a plasei de la geam și prin escaladare, dar și de faptul că paguba produsă părții vătămate-civile este mare, conform celor anterior reținute; persoana inculpatului, care, conform fișei de cazier judiciar, este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist la data săvârșirii infracțiunii de furt calificat deduse judecații, dar are un copil minor, conform propriilor susțineri și declarației martorului în circumstanțiere, lipsa împrejurărilor de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului, precum și săvârșirea faptei deduse judecății în stare de recidivă mare postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Referitor la acest ultim aspect, s-a constatat că prin sentinta penala nr. 1504/04.06.2007 a Judecatoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 719/R/13.12.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, precum și prin sentinta penala nr. 1109/24.04.2007 a Judecatoriei Pitești, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare, fiecare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
Pentru fiecare din cele două pedepse menționate, s-a dispus suspendarea condiționată a executării conform art. 81 Cod penal, iar infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză a fost săvârșită înăuntrul ambelor termene de încercare, astfel încât cele două pedepse nu pot fi considerate ca executate, fiind incidente prevederile art.37 lit.a Cod penal.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante ale răspunderii penale a inculpatului, chiar dacă martorul, audiat în circumstanțiere a arătat faptul că inculpatul este cuminte, muncitor, are familie, iar înainte de a fi arestat muncea ca zilier, întrucât acest lucru nu se justifică pe fondul împrejurărilor în care a fost săvârșită infracțiunea, dar și al circumstanțelor care țin de persoana inculpatului, în speță antecedentele penale ale acestuia, care dovedesc contrariul afirmațiilor martorului audiat în circumstanțiere.
De altfel, nici dispozițiile art. 74 lit. c Cod penal, nu au putut fi reținute, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului, nefiind aplicabilă în cauză circumstanța atenuantă referitoare la sinceritatea inculpatului și cooperarea cu organele judiciare după săvârșirea faptei, deoarece inculpatul a negat inițial săvârșirea faptei, în cursul urmăririi penale, recunoscând abia ulterior săvârșirea acesteia, astfel că atitudinea sa a fost oscilantă pe parcursul procesului penal.
Analizând cererea conexă formulată de inculpat, având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că inculpatul a fost reținut la data de 27.03.2009 pentru 24 de ore, după care s-a dispus arestarea sa preventiva în cursul urmăririi penale pentru 29 de zile, începând cu data de 28.03.2009 și până la data de 25.04.2009 inclusiv, prin încheierea pronunțată la data de 28.03.2009 în dosarul nr- al Judecătoriei Pitești.
La primirea dosarului în instanță după emiterea rechizitoriului, măsura arestării preventive a fost menținuta de instanță prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2009, în baza art. 300/1 Cod pr.penală, iar în cursul judecății s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului în baza art. 300/2 Cod pr.penală, prin încheierea din 09 iunie 2009, constatându-se că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și impun în continuare privarea de libertatea inculpatului și cercetarea lui în stare de arest preventiv.
Instanța a constatat că cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile de admisibilitate prev. de art. 160/2 alin. 1 Cod pr.penală, referitoare la natura infracțiunilor pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar, dar cererea sa este neîntemeiată.
Astfel, repetabilitatea faptelor de furt calificat săvârșite de inculpat (cele două infracțiuni pentru care a fost deja condamnat definitiv, respectiv infracțiunea cercetată în prezenta cauză) și împrejurările săvârșirii infracțiunii deduse judecății, prezentate anterior, dovedesc riscul comiterii de către inculpat a altor infracțiuni de aceeași natură sau chiar mult mai grave, în ipoteza în care proprietarii locuințelor l-ar surprinde pe acesta în locuințe în vederea sustragerii bunurilor.
Toate împrejurările legate de fapta dedusă judecății, ușurința cu care a fost luată și pusă în practică hotărârea de a sparge locuința părții civile și de a sustrage bunuri din această locuință, precum și circumstanțele privitoare la persoana inculpatului (în speță faptul că a fost condamnat anterior în mod repetat pentru infracțiuni de aceeași natură) constituie date care conduc la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte asemenea infracțiuni, existând acest pericol indiferent de locul in care inculpatul s-ar afla, daca ar fi in libertate.
Pentru aceste motive, instanța, în baza art. 160/8a alin. 6 rap. la art. 160/2 Cod pr.penală, a respins ca neîntemeiată cererea conexă formulată de inculpat, având ca obiect liberarea provizorie sub control judiciar și, în baza art. 350 Cod pr.penală, a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat.
Cât privește latura civilă, instanța a reținut că cererea formulată de partea civilă este întemeiată, deoarece prin infracțiunea săvârșită de inculpat a fost cauzat acesteia un prejudiciu constând în contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate, respectiv prejudiciul în cuantum de 8.000 lei, fiind îndeplinite în cauză toate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 -999 Cod civil.
Instanța a mai reținut că nu are relevanță faptul că o parte din bunurile în cauză ar fi fost oprite de un singur participant la săvârșirea infracțiunii, astfel cum a declarat inculpatul, deoarece dispozițiile art. 1003 Cod civil, prevăd că răspunderea civilă delictuală este solidară, astfel încât fiecare persoană răspunzătoare de producerea pagubei poate fi trasă la răspundere civilă pentru întreg prejudiciul neacoperit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, motivat oral în fața instanței de control judiciar de apărătorul acestuia, care a solicitat modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul reducerii pedepsei aplicate, având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și circumstanțele personale ale inculpatului.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.115 din 3 septembrie 2009, respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, iar în baza dispozițiilor art.350 Cod pr.penală, a menținut starea de arest a apelantului - inculpat, și în baza dispozițiilor art. 88 Cod penal a dedus prevenția la zi.
A fost obligat apelantul - inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, atribuind faptei săvârșite o încadrare juridică corectă, aspect necontestat de către apelantul inculpat, care a recunoscut cu ocazia cercetării judecătorești săvârșirea faptei în modalitatea descrisă în actul de trimitere în judecată.
Tribunalul a apreciat că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și pentru care s-a reținut vinovăția acestuia, s-a făcut corespunzător față de criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, în sensul că s-a ținut cont de pericolul social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost comisă ( pe timp de noapte, în loc public, împreună cu alte două persoane, prin efracție și escaladare, din locuința părții vătămate, cu ignorarea posibilității ca aceasta să îi descopere pe timpul desfășurării activității infracționale), de persoana inculpatului care posedă antecedente penale, așa cum reiese din fișa de cazier judiciar.
Împrejurarea că inculpatul are la activ două condamnări pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, prin sentința penală nr. 1504/04.06.2007 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia penală nr. 719/R/13.12.2007 a Curții de APEL PITEȘTI, precum și prin sentința penala nr. 1109/24.04.2007 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin neapelare, relevă, a reținut tribunalul, perseverența pe cale infracțională a acestuia, lipsa de respect față de valorile sociale ocrotite de legea penală, valori pe care le încalcă în mod constant.
Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, în contextul în care este recidivist, a mai beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei în două rânduri dar nu a înțeles să valorifice în sens pozitiv această șansă, săvârșind din nou același tip de infracțiuni, nu poate fi valorificată, în opinia instanței de apel, ca o circumstanță atenuantă care să conducă la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, în baza art 379pct 1 lit b cod pr pen, tribunalul a respins apelul ca nefondat. În baza art 350 Cod pr. penală, a menținut starea de arest a apelantului - inculpat, iar în baza dispozițiilor art. 88 Cod penal, a dedus prevenția la zi.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate acestuia.
Examinând recursul declarat în cauză, curtea reține că acesta este neîntemeiat.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârșirii acestora (pe timp de noapte, în loc public, prin efracție și escaladare), numărul persoane participante la activitatea infracțională, prejudiciul creat, dar și starea de recidivă postcondamnatorie în care se află inculpatul în cauză.
de individualizare a pedepselor este atributul exclusiv al instanțelor de judecată care ar trebui să țină seama de perseverența inculpatului pe calea infracțională și de lipsa de respect a acestuia față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
In condițiile în care a mai beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei și este recidivist, este clar că acesta nu a înțeles rațiunea pentru care, anterior, a primit clemență din partea instanței, și se impune ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție.
Față de toate acestea, pedeapsa aplicată în speță inculpatului și modalitatea de executare aleasă, prev. de art.57, 71 Cod penal, sunt obligatorii și în măsură să-și atingă scopul educativ și preventiv, prev. de art.52 Cod penal.
Neexistând alte motive care să fie luate în considerare din oficiu, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
In baza art.385/16 Cod pr.penală se va deduce detenția preventivă, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 13.07.1982 în Pitești, județul A, domiciliat în comuna, sat, nr. 60, fără forme legale în comuna,-,.1,. A, parter, județul A, CNP - -, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva deciziei penale nr.115 din 3 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Deduce în continuare detenția.
Obligă recurentul-inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/11 noiembrie 2009
Jud.fond
Jud.apel
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
