Infractiuni silvice Spete. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 80/
Ședința publică din 05 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Judecător: - G--
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, domiciliat în comuna, sat, județul A și, domiciliat în P, strada - B,.31,.C,.13, județul A, împotriva deciziei penale nr.157 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Dezbaterile în fond asupra recursurilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2008, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 15/15.01.2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în baza art. 25 Cod penal raportat la art. 97 alin. 3 din Legea nr.26/1996, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.09.1976 în comuna, județul A, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul P, strada - B, Bl. 31, se. C. 13, județul A, CNP--, la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 97 alin. 3 din Legea nr.26/1996, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05.08.1985 în localitatea C, județul A, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Rucăr,-, județul A, CNP--, la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 97 alin. 3 din Legea nr.26/1996, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 12.11.1984 în localitatea C, județul A, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP--, la pedeapsa închisorii de 2 ani.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Potrivit art. 359 Cod procedură pe3nală, s-a atras atenția inculpaților-condamnați asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că partea vătămată Direcția Silvică A pentru Ocolul Silvic nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin 1 și 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 270 lei, din care 200 lei onorariul pentru apărătorul din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că inculpații și, în baza dispoziției date, prin intermediul martorului, de inculpatul au intrat în pădure și au început să taie arborii de pe parcela situată în punctul UP 5 151 Izvorul. Inculpatul, care a avut o drujbă mai mică, a tăiat un număr de 9 arbori specie brad nemarcați, cu un volum de 9,529 cauzând un prejudiciu de 1551,35 lei (fără TVA) și de 1846,11 lei (cu TVA), conform adresei numărul 4790/15.12.2005 emisă de Ocolul Silvic, iar inculpatul, care a folosit o drujbă mai mare, a tăiat un număr de 24 arbori specie brad nemarcați, cu un volum de 19,237 cauzând un prejudiciu de 3193,10 lei (fără TVA) și de 3799,79 lei (cu TVA), conform adresei numărul 217/18.01.2006 a Ocolului Silvic.
S-a hotărât că, deși în declarațiile sale inculpatul nu a recunoscut fapta săvârșită, arătând, la început că nu a participat la această operațiune, după care a revenit spunând că atunci când el a venit la locul faptei arborii erau deja doborâți, aceste aspecte sunt contrazise atât de declarațiile celuilalt inculpat, cât și de cele ale martorului care au confirmat participarea inculpatului la săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. În sprijinul acestei afirmații în cauză au fost amintite și confruntările dintre inculpatul, martorul și inculpatul care cu acest prilej și-au menținut cele declarate anterior vis-a-vis de participarea inculpatului la comiterea faptei de maniera descrisă mai sus.
La scurt timp după consumarea faptei, cei doi inculpați au fost depistați de organele silvice la o cabană aflată în apropiere, iar aici aceștia le-a adus la cunoștință inculpaților că au tăiat arbori care nu au fost marcați.
In declarațiile sale, inculpatul a afirmat că a dat dispoziție să se taie arbori din punctul 5 151 Izvorul, deoarece a confundat parcela de teren respectivă cu o parcelă de teren învecinată și de pe care avea dreptul să exploateze materialul lemnos. De asemenea, cu prilejul dezbaterilor pe fond s-a susținut, de către inculpatul, că în momentul săvârșirii infracțiunii, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt a constat în aceea că ambele suprafețe aveau inscripționate cioplaje, erau de aceeași vârste și terenuri învecinate, cuprindeau de același soi - rășinoase, iar pe hartă ambele parcele erau hașurate la fel.
Pe baza materialului probator administrat în cauză, prima instanță a constatat că apărarea inculpatului care invocă în sprijinul său eroarea de fapt nu corespunde realității. In primul rând, s-a reținut că nu a respectat dispozițiile legale în materie în sensul că acesta a dat dispoziții să se taie arborii respectivi, deși nu obținuse nici o autorizație de exploatare (nici pentru parcela nr. 151, dar nici măcar pentru parcela nr. 147 în legătură cu care a afirmat că a existat confuzia ). Or, exploatarea masei lemnoase de pe o parcelă de pădure se face după eliberarea autorizației de exploatare, eliberarea actului de punere în valoare și marcarea arborilor pentru tăiere. Așadar, posibilitatea erorii de fapt este înlăturată prin însuși faptul că, nici pentru parcela nr. 147, presupus a fi fost confundată cu parcela nr. 151, inculpatul nu a respectat dispozițiile legale în materie așa cum a fost menționat mai sus.
Totodată, s-a reținut că actele de punere în valoare și autorizațiile de exploatare, care au fost depuse de inculpat în dosar și pe care le-a invocat în apărarea sa, sunt eliberate pentru alte parcele decât pentru parcela de pe care s-au tăiat cei 33 de arbori specia brad nemarcați sau pentru parcela învecinată, despre care inculpatul afirmă că s-a confundat parcela de pe care s-au tăiat arborii nemarcați, aceste acte de punere în valoare și autorizații de exploatare fiind eliberate pentru diferite terenuri de pe care SC " Grup" SRL- exploatase materialul lemnos, anterior datei când s-au tăiat arborii nemarcați din pct. 5.UA.151 Izvorul.
Cât privește apărările formulate de ceilalți inculpați care au arătat că s-au aflat în eroare cu privire la existența mărcii pe arborii tăiați, convingere întărită de faptul că li s-a cerut să taie pădurea la ras, că pe arborii tăiați existau cioplaje la 1,2 de sol și că nu au mai putut verifica marca, deoarece în acea zi se așternuse o zăpadă groasă de circa 1. au fost de asemenea, înlăturate de instanța de fond.
Din declarațiile martorului coroborate cu concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară a rezultat că cei doi inculpați nu și-au îndeplinit obligația pe care o aveau de a identifica pe marca silvică care se aplică numai pe arborii destinați tăierii ( exploatării). Din declarațiile martorului menționat a mai rezultat faptul, că atunci când un tăietor vede un cioplaj acesta trebuie să cerceteze dacă există și o marcă, acest lucru fiind obligatoriu, iar pentru tipul de exploatare definitivă trebuiau tăiați doar arborii marcați indiferent de amplasamentul acestora în cadrul parcelei.
Având în vedere probatoriul administrat, prima instanță a constatat că acesta dovedește atât existența nfracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, respectiv cele prev.de art.25 Cod penal rap la art.97 alin.3 din Legea nr.26/1996, și art.97 al.3 din Legea nr.26/1996, cât și vinovăția inculpaților în comiterea acestora, textele de lege în baza cărora aceștia au fost condamnați.
Prin urmare, s-a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, în calitate de director al SC " Grup", pe data de 29.03.2005, a dat dispoziție să se exploateze materialul lemnos și să se taie arbori de pe picior din pădurea aflată în administrarea Ocolului Silvic, deși știa că nu erau îndeplinite condițiile legale și nimeni nu avea dreptul să taie arborii nemarcați din punctul respectiv și care în baza dispozițiilor sale a determinat tăierea arborilor aflați în acel punct, cauzând un prejudiciu de 4744,45 lei (fără TVA) ce depășește de 206,28 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25.Cod Penal raportat la art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, text de lege în baza căruia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, în condițiile art.81 Cod penal.
S-a notat, de asemenea că aptele inculpaților și care, în baza dispozițiilor date de inculpatul, au tăiat fără drept, din pădurea aflată în administrarea Ocolului Silvic, un număr de 9 arbori specie brad nemarcați, respectiv 24 arbori specie brad nemarcați, cauzând un prejudiciu părții civile Direcția Silvică A - P de 1364,11 lei (fără TVA) ce depășește de 67,45 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, respectiv de 3193,10 lei (fără TVA) ce depășește de 138,83 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 97 alin. 3 din Legea nr.26/1996, text de lege în baza cărora s-a pronunțat condamnarea celor doi inculpați la câte 2 ani închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat în baza art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de câte 4 ani închisoare pentru fiecare făptuitor.
La individualizarea pedepselor care au fost aplicate celor trei inculpați, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.Cod Penal, respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare; gradul de pericol social concret al faptelor comise reliefat de modul și mijloacele folosite, împrejurările în care au fost comise și urmările produse, respectiv valoarea mare a prejudiciului cauzat, dar și calitatea inferioară a arborilor doborâți conform concluziilor raportului de expertiză; persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și care au avut o bună comportare în societatea civilă înainte de săvârșirea infracțiunilor.
În fine, sub aspectul laturii civile s-a constatat că partea vătămată Direcția Silvică pentru Ocolul Silvic nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe inculpații au declarat apel, criticând-o ca nelegală și netemeinică, susținând că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea lor, astfel că au solicitat să se dispună achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap.la art.10 lit.e Cod penal.
În subsidiar, aceștia au solicitat să li se recunoască circumstanțele atenuante prev.de art.74, 76 Cod penal, iar pedepsele să fie reduse corespunzător.
Verificându-se sentința apelată, atât prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, în baza art.371 alin.2 Cod pr.penală, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate, dar pentru un alt motiv decât cel invocat de către apelanții inculpați.
Astfel, s-a reținut că trimiterea în judecată a apelanților inculpați s-a făcut în baza unei încadrări corecte în drept a faptelor, însă până la soluționarea în fond cauzei, a fost modificată Legea 26/1996 prin OG 96/1998, numai în ceea ce privește numerotarea textelor de lege fără a fi modificate și limitele pedepselor, fapt neobservat de către instanța fondului.
În această situație, prin decizia penală nr.157/18.09.2007 Tribunalul Argeș a admis apelurile declarate de inculpați și desființat în parte sentința în sensul că a înlăturat condamnarea acestora pentru infracțiunile prev.de art.25 Cod penal rap.la art.97 alin.3 din Legea 26/1996 și respectiv art.97 alin.3 din Legea 26/1996.
Totodată, în baza art.334 Cod pr.penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de apelantul-inculpat din infracțiunea prev. de art.25 Cod penal rap.la art.97 al.3 din Lg.26/1996 în infracțiunea prev. de art.25 Cod penal rap. la art.32 alin.1,3 din OG 96/1998, precum și a faptelor săvârșite de de apelanții-inculpați și din infracțiunea prev. de art.97 alin.3 Lg.26/1996 în aceea prev. de art.32 alin.1,3 din OG 96/1998.
Având în vedere poziția sinceră adoptată de apelanții inculpați, care au recunoscut în parte săvârșirea infracțiunilor și că anterior aceștia nu au mai fost condamnați, iar prejudiciile au fost acoperite, tribunalul a apreciat că în favoarea acestora trebuie reținute circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a, b cod penal și art.76 lit.d Cod penal, motiv pentru care le-a aplicat pedepse coborâte sub minimul special prevăzut de textele incriminatorii.
Pentru considerentele expuse anterior în baza art. 25 Cod penal rap.la art.32 alin.1,3 OG 96/1998 cu aplic. art.74 lit.a, b Cod penal și art.76 lit.d Cod penal tribunalul a dispus condamnarea apelantului inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art.32 alin.1, 3 din OG 96/1998 cu aplic. art.74 lit.a,b Cod penal și art.76 lit.d Cod penal a dispus condamnarea apelanților-inculpați și la câte 6 luni închisoare.
Totodată, tribunalul a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepselor prev.de art.52 Cod penal, poate fi atins și fără executare, astfel că în baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pentru toți apelanții inculpați.
În baza art.82 Cod penal a fixat termene de încercare pe timp de câte 2 ani și 6 luni pentru fiecare apelant inculpat și a atras atenția acestora asupra consecințelor nerespectării disp.art.83 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile ce vor fi expuse:
Astfel, s-a arătat că faptele reținute în sarcina lor au fost săvârșite în condițiile unei erori de fapt. Prin urmare, inculpatul a arătat, că la momentul când a dat dispoziție de tăiere a arborilor de pe parcela în litigiu, nu cunoștea de existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei sale. Fiind de bună-credință, considerat că dispoziția de tăiere vizează o altă parcelă, învecinată cu cea din punctul 5.UA.151 Izvorul, iar eroarea de fapt constă tocmai în această confuzie.
În fine, s-a susținut că eroarea de fapt a constat în aceea că ambele suprafețe aveau inscripționate cioplaje, arborii erau de aceeași vârstă și esență (rășinoase), iar pe hartă ambele erau învecinate și hașurate identic.
În același context, inculpații și au arătat că au fost în eroare când au purces la tăierea arborilor nemarcați întrucât s-au bazat pe asigurarea pe care le-o dăduse inculpatul în sensul că firma pentru care se taie arborii are aprobările și actele necesare pentru exploatarea materialului lemnos respectiv. Au susținut, în continuare, că nu au observat că arborii tăiați erau nemarcați datorită zăpezii care îi acopereau pe o înălțime de 1
În subsidiar, inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art.18/1 din Codul penal, invocând că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Într-un alt subsidiar s-a cerut reindividualizarea pedepsei aplicată față de ei prin hotărârea apelată, în sensul reducerii.
Curtea va examina cauza pentru temeiul invocat, respectiv art.385/9 pct.18 Cod procedură penală și din oficiu, în limitele celorlalte motive de casare prevăzute de art.385/9 al.3 din Codul d e procedură penală.
Reținând că infracțiunile de tăiere și sustragere de arbori s-au comis, în mod corect, instanțele de fond au constatat săvârșirea cu vinovăție a infracțiunilor de către cei trei inculpați. Atât instanța de fond cât și cea de apel au perceput în mod real conținutul probelor în reținerea situației de fapt, soluțiile pronunțate fiind concordante considerentelor hotărârilor.
Tot în latura penală a cauzei, s-a solicitat de către inculpați să se constate incidența în cauză a prevederilor art.51 din Codul penal.
S-a invocat astfel, de către inculpatul că a dat dispoziție să se taie arbori din punctul UP 5, UA.151 Izvorul deoarece a confundat parcela de teren respectivă cu o parcelă de teren învecinată, de pe care avea dreptul să exploateze materialul lemnos. Potrivit art.51 din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală săvârșită în eroare de fapt cu privire la o stare, situație sau împrejurare care sunt prevăzute de lege ca elemente constitutive ale infracțiunii, nu este infracțiune și pe cale de consecință nu atrage răspunderea penală.
În considerarea textului legal, împrejurarea invocată nu constituie eroare de fapt, deoarece inculpatul nu avea dreptul să taie și să exploateze materialul lemnos nici de pe parcela nr.147 A despre care se susține că a fost confundată cu parcela în litigiu din punctul 5, UA 151 Izvorul și nici de pe aceasta din urmă. Din probele dosarului, rezultă că la momentul când acest inculpat a dispus tăierea arborilor nemarcați nu existau contracte de vânzare-cumpărare a materialului lemnos încheiate între Direcția Silvică P și Grup SRL având ca obiect parcela nr.147 A, nu exista nici autorizație de exploatare a acestei parcele și nu se marcaseră pentru tăiere arborii de pe terenul respectiv.
În fine, s-a demonstrat că, la data tăierii arborilor nemarcați din punctul în litigiu, nici o persoană fizică sau juridică nu avea dreptul să taie și să exploateze materialul lemnos nici de pe parcela de pe care s-au tăiat arborii nemarcați și nici de pe parcela învecinată, la care face referire inculpatul.
În doctrina penală s-a conturat ideea că dacă făptuitorul acționează din grabă și neatenție, fără să cunoască existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, eroarea este imputabilă acestuia care trebuia să acționeze mai diligent.
Drept urmare, în cazul de speță eroarea de fapt invocată de inculpatul nu este de natură a înlătura caracterul penal al faptei săvârșite întrucât ea însăși este imputabilă acestuia.
Nici apărările inculpaților și, în sensul că s-au aflat în eroare cu privire la existența marcajului pe arborii tăiați atâta vreme cât aveau confirmarea inculpatului că există aprobări pentru exploatarea materialului lemnos, nu poate fi primită.
Chiar dacă inculpatul, în calitate de director al SC " Grup" a afirmat că există aprobare pentru exploatarea materialului lemnos, obligația celor doi inculpați de a verifica actele și marca subzistă cu atât mai mult cu cât au recunoscut că au observat că arborii nu au marcaj, deși nu au mai trecut la verificări, lăsând în mod ușuratic această chestiune pe seama zăpezii, care presupuneau ei au acoperit marcajul.
Întrucât inculpații, în pofida acestei îndoieli au trecut la executarea acțiunii, respectiv tăierea arborilor, ei vor răspunde pentru fapta comisă, întrucât au acceptat producerea unui rezultat socialmente periculos și au acționat cu vinovăție - forma intenției fiind indirectă.
Ca urmare, faptele inculpaților și de tăiere fără drept a unui număr de 9, respectiv 24 de arbori de esență brad nemarcați cauzând un prejudiciu părții vătămate Ocolul Silvic constituie infracțiunile prev.și ped. de art.32 al.1,3 din nr.OG96/1998, astfel încât se justifică soluția de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev.de art.97 al.3 din Legea nr.26/1996, ca urmare a modificărilor legislative intervenite pe parcursul derulării procesului.
De asemenea, fapta inculpatului care în calitate de director al SC " Grup", pe data de 29.03.2005, a dat dispoziție să se exploateze materialul lemnos și să se taie arbori de pe picior din pădurea aflată în administrarea Ocolului Silvic, deși știa că nu erau îndeplinite condițiile legale și nu avea dreptul să taie arborii nemarcați din punctul respectiv și care în baza dispozițiilor sale a determinat tăierea arborilor aflați în acel punct, cauzând un prejudiciu de 4744,45 lei (fără TVA) ce depășește de 206,28 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 25.Cod Penal raportat la art. 97 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, text de lege în baza căreia a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani în condițiile art.81 Cod penal, constituie infracțiunea prev.de art.25 rap.la art.32 al.1, 3 din nr.OG96/1998, așa cum corect a reținut instanța de apel prin schimbarea de încadrare juridică a faptei din infr.prev.de art.25 rap.la art.97 al.3 din Legea nr.26/1996.
În raport de cele menționate, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.385/9 pct.18 din Codul d e procedură penală, apărările inculpaților fiind infirmate, ambele instanțe pronunțând soluții legale și temeinice privind stabilirea vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de care aceștia au fost învinuiți.
De asemenea, tribunalul a făcut o justă reapreciere a criteriilor generale prevăzute de art.72 din Codul penal în contextul speței, prin reținerea circumstanțelor atenuante și implicit reducerea pedepselor sub minimul lor special, avându-se în vedere că aceștia sunt la prima confruntare cu legea penală, iar prejudiciul a fost acoperit integral.
Față de aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții, obligând pe recurenții-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.157 din data de 18 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:,
25.02.2008.
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Elena Minodora Rusu
