Infractiuni silvice Spete. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 26/1996 -
MÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 87
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Samoilă Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com., sat, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 473 din 26 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s- amânat pentru astăzi, 11 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1 din 8 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, în dosarul nr. 1165/2006, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 32 al.3 din OG. nr.96/98, modificată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.c Cod pr.penală.
Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea civilă, iar cheltuielile de judecată au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 548/P/2006 din data de 15 iunie 2006, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 al. 3 din OG.nr.96/98, modificată prin Legea nr.183/2005.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că inculpatul s-a deplasat în cantonul silvic Dealu în locul numit "", VIII, 30 B ce aparține Ocolului Silvic V D și tăiat 107 arbori esență molid și brad nemarcați de pe picior, după care i- fasonat și a lăsat lemnul la fața locului.
La data de 3 mai 2006 inculpatul fost pus în posesie cu această parcelă în baza legilor fondului funciar.
În fața instanței, inculpatul a arătat că a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren de la locul numit "", procedând în luna mai 2005 la măsurarea și identificarea terenului.
În luna aprilie 2006 s- reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,70 ha. teren cu vegetație forestieră, față de cele 3 ha. solicitate.
Inculpatul a precizat că nu a tăiat cei 170 arbori, așa cum s-a reținut prin actul de sesizare al instanței, ci că a înțeles să recunoască săvârșirea faptei în timpul urmăririi penale pentru a beneficia de cantitatea de material lemnos tăiată de pe terenul său.
Din declarațiile martorilor G, instanța de fond a reținut faptul că de pe terenul cu vegetație forestieră la locul numit "", ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al inculpatului, au fost tăiați 107 arbori.
Aceeași martori au arătat că inculpatul nu fost surprins în timp ce tăia arborii respectivi și acesta are o afecțiune locomotorie care nu-i permite deplasarea, iar la locul numit "" nu se poate ajunge decât cu piciorul. De asemenea, de pe terenul învecinat cu cel al inculpatului, aparținând lui au fost tăiați 30-40 arbori.
Coroborând declarația inculpatului cu depozițiile martorilor audiați în cauză din care nu rezultă cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a procedat la achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. Cod pr.penală.
Având în vedere soluția dată, prima instanță a respins acțiunea civilă exercitată de Direcția Silvică S, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele motive:
Pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul a indicat fără dubiu faptul că el a doborât de pe picior cei 107 arbori.
Susținerea inculpatului cum că ar fi înțeles să recunoască fapta doar pentru a intra în posesia materialului lemnos nu poate fi luată în considerare, atâta vreme cât acesta a fost pus în posesie cu suprafața în litigiu la data de 3 mai 2006, procesul verbal s-a realizat la data de 27.05.2006, ocazie cu care acesta a recunoscut doborârea arborilor și totodată a indicat organelor silvice de față cu martorul asistent - care nu a fost audiat în faza cercetării judecătorești.
Având în vedere că prima declarație a fost luată inculpatului la data de 29.05.2006 (după data punerii în posesie) și ulterior a fost reaudiat la datele de 13.06.2006 și 15.06.2006, parchetul a apreciat că nu există nici un motiv plauzibil pentru care acesta să persiste în atitudinea de recunoaștere a faptei, putând oricând să revină asupra poziției inițiale.
Analizând modalitatea de administrare a probelor în faza cercetării judecătorești, a apreciat că soluția de achitare a avut la bază doar declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptei (contrar poziției de la urmărirea penală) și declarațiile martorilor propuși de acesta și fără a fi audiați martorii din lucrări, unul dintre el având calitatea de martor asistent la cercetarea la fața locului.
Față de cele mai sus arătate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dorneia solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 32 al. 2 din OG.96/98.
Prin decizia penală nr. 473 din data de 26.11.2007 pronunțată de către Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a desființat în totalitate sentința penală apelată și, în rejudecare, în baza art. 32 al. 3 din OG.96/1998, modificată, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 al. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit.a teza a II- și lit. Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s- suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat conform art. 81 Cod penal.
În baza art. 71 al. 5 Cod penal, s- suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea civilă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracțiunii, procesul verbal nr.2487/29.04.2006 întocmit de către Ocolul Silvic V D, carnetul de inventariere a cioatelor ilegale constatate în UP VIII, 30 B, nr. 2486 din data de 29.04.2006 întocmit de către Ocolul Silvic V D, calculul valorii pagubei produsă prin infracțiunea silvică nr. 3042/2.05.2006 întocmit de către Ocolul Silvic V D, procesul verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto anexă, declarațiile martorilor, și G și declarațiile inculpatului (atât cele date în cursul urmăririi penale cât și cele date în fața instanței de fond), rezultă în fapt că în cursul lunii aprilie 2006 inculpatul împrumutat de la martorul G un ferăstrău mecanic cu care s-a deplasat în pădure, pe raza comunei D în zona cantonului silvic Dealul, în locul numit "" ( VIII, 30 B), pădure aflată la acea dată în administrarea statului prin Ocolul Silvic VD( dar revendicată de către inculpat) și a tăiat fără drept un număr de 107 arbori de esență molid și brad, nemarcați cu ciocanul silvic, după care a fasonat arborii doborâți și i-a lăsat la fața locului tăierii; volumul arborilor tăiați ilegal de către inculpat a fost de 181.8363, iar valoarea acestora fost calculată la suma de 30.623,25 lei; ulterior la data de 3.05.2006 inculpatul a fost pus în posesie cu suprafața de teren împădurit de pe care tăiat ilegal un număr de 107 arbori.
În cursul urmăririi penale inculpatul recunoscut fapta săvârșită însă în fața instanței de fond acesta și-a schimbat radical poziția, declarând că a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată deoarece îi era frică să nu piardă lemnul tăiat ilegal din pădurea sa, declarație înlăturată de tribunal, deoarece aceasta nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Reținând vinovăția inculpatului, tribunalul procedat la condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată la o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal și constatând îndeplinite celelalte condiții prev. de art. 81 Cod penal dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, având în vedere faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori (nu și pentru furtul acestora), pădurea din care aceștia au fost tăiați fiind proprietatea inculpatului, tribunalul constatat că partea civilă Direcția Silvică S prin Ocolul Silvic V D nu a suferit practic nici un prejudiciu în urma infracțiunii ce a făcut obiectul prezentei cauze, în consecință acțiunea civilă fiind respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, inculpatul arată că este nevinovat, în mod greșit fiind condamnat de instanța de apel. Susține că era imposibil să săvârșească fapta reținută în sarcina sa având în vedere că are un handicap locomotor, precum și locul unde au fost tăiați arborii unde nu se poate ajunge cu vreun mijloc de transport.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin.1 pct. 18 Cod pr.penală, precum și cauza în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei nr. 548/P/2006 din data de 15.06.2006 s- dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 al.3 din OG.96/98 modificată, constând în aceea că la sfârșitul lunii aprilie 2006 a tăiat dintr- parcelă aparținând Ocolului Silvic V D, care ulterior i- fost retrocedată, un număr de 107 arbori esență molid și brad nemarcați în volum de 181,8363și o valoare de 30.623,25 lei.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la data de27.05.2006(15 ) rezultă că a fost găsit lemn rezultat din tăierea ilegală celor 107 arbori. La fața locului, inculpatul, a declarat faptul că tăiat acești arbori în cursul luniiaprilie,respectiv în zilele de24-26,folosind un ferăstrău mecanic împrumutat.
În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul recunoscut săvârșirea faptei, pentru ca ulterior, în fața instanței să revină asupra declarației, susținând că a recunoscut fapta doar pentru a primi în custodie materialul lemnos.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu reiese cu certitudine căinculpatul este autorul faptei.
Acesta nu a fost surprins în timp ce tăia arbori, iar mai mult, inculpatul are o afecțiune locomotorie care nu-i permite deplasarea decât cu un mijloc de transport. Or, la locul unde au fost găsiți arborii se poate ajunge doar cu piciorul.
Potrivit art. 52Cod pr.penală, care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică și principiul în dubio pro reo, îndoiala profitând inculpatului.
În speță, faptul că inculpatul revenit asupra declarației date în cursul urmăririi penale, este irelevant, întrucât conform art. 66 al. 1 Cod pr.penală "inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Conform art. 69 Cod pr.penală, declarația inculpatului poate servi la aflarea adevărului numai în măsura în care este coroborată cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probator existent în cauză.
Împrejurarea că inculpatul a împrumutat de la martorul G un ferăstrău mecanic nu reprezintă probă care să conducă la vinovăția acestuia, în condițiile în care nu a fost surprins de vreo persoană în timp ce tăia arbori.
Din ansamblul probator nu se poate reține vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei ce a făcut obiectul trimiterii în judecată și cel al condamnării la instanța de apel. nu au fost înlăturate, persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea unei hotărâri de condamnare penală.
Față de considerentele mai sus menționate, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod pr.penală va admite recursul declarat de inculpat, va casa în tot atât decizia atacată, cât și încheierea din data de 6.12.2007 pronunțate de Tribunalul Suceava (prin care s- înlăturat omisiunea vădită strecurată în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 473/07 Tribunalului Suceava, acordându-se onorariul avocatului din oficiu) și va menține sentința penală nr. 1/2007 Judecătoriei Vatra Dornei.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod pr.penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.05.1945 în com., jud. S, domiciliat în sat, com., jud. S, CNP. -, împotriva deciziei penale nr.473 din data de 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus-menționată cât și încheierea din data de 06.12.2007 pronunțate de Tribunalul Suceava și menține sentința penală nr.1 din data de 08.01.2007 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr.1161/2006.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./18.02.2008
Jud. fond
Jud. apel
Președinte:Andrieș MariaJudecători:Andrieș Maria, Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica
