Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1172/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1172/
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T și inculpații intimați:, în stare de arest, asistat de avocat ales, în stare de arest, asistat de avocat ales în substituirea avocat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în stare de arest, asistat de avocat ales, în substiuirea avocat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în stare de arest, asistat de avocat ales, în stare de arest, asistat de avocat ales
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, depune la dosar motivele de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Procurorul solicită admiterea recursului, arătând că încheierea atacată este netemeinică, deoarece printr-o interpretare eronată a materialului probator, au fost admise cererile de înlocuire a măsurii preventive, precum și cererile de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților. Se mai arată că din materialul probator rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol real atât pentru ordinea publică, cât și pentru buna funcționare a statului de drept, iar analiza probelor nu lasă nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpaților. Se mai susține că lăsarea în libertate a celor cinci inculpați ar avea un impact negativ puternic în colectivitate și că aceștia vor zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a victimelor din dosar. Totodată, se arată că menținerea arestării preventive se impune, fiind în concordanță cu prevederile art. 148.
C.P.P.În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul, solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că instanța a motivat considerentele pentru care a respins cererea de liberare sub contor judiciar și a avut în vedere gradul de pericol social pe care-l reprezintă inculpatul.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT, întrucât judecătorul fondului este cel mai în măsură să aprecieze dacă inculpatul reprezintă pericol public. Mai arată că rechizitoriul are mari lacune, iar judecătorul cauzei a considerat că menținerea stării de arest preventiv a anumitor inculpați ar fi o măsură netemeinică și injustă, analizând pericolul social al fiecărui inculpat.
Apărătorul ales, pentru inculpații-intimați, și, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT, arătând că prima instanță a considerat că a trecut un interval suficient de timp ca să nu se mai justifice privarea de libertate și în acest timp nu au intervenit modificări probatorii în sensul că inculpații ar interfera cu legea penală. De asemenea, arată că termenul de 9 luni nu este fără importanță și este suficient de rezonabil ca să arate că după acesta lucrurile s-au schimbat. Precizează că inculpații și au fost trimiși în judecată reținându-se că există un grup organizat mai mic, iar în privința inculpatului s-a reținut art. 41 al. 2.Cod Penal, nerezultând faptul că acest mini grup este un grup infracțional în sensul legii, participarea fiind ocazională și inducând dubiul cu privire la grupul organizat. Depune concluzii scrise.
Apărătorul ales al inculpatului-intimat, avocat, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș, întrucât s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului, iar inculpatul nu mai prezintă pericol real pentru ordinea publică. Arată că din probe rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată pentru o faptă cu pericol redus și nu există probe că acesta s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească.
Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, arătând că criticile DIICOT nu își găsesc rezonanța în ceea ce îl privește pe inculpatul, iar judecătorul fondului este cel mai în măsură să aprecieze dacă se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT, arătând că nu există nici un fel de indicii că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar fi posibil să săvârșească alte infracțiuni, acesta fiind infractor primar. Se mai arată că motivele DIICOT sunt nesusținute, parchetul neputând cunoaște intențiile inculpatului, dar și faptul că sunt îndeplinite condițiile de formă și de fond pentru liberarea provizorie a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, arătând că încheierea tribunalului nu este motivată privind cererea de liberare provizorie. Se mai arată că există temeiuri pentru luarea unei măsuri preventive, dar scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea sub control judiciar, până la arestarea sa inculpatul bucurându-se de aprecierea oamenilor din comunitate, nu are antecedente penale, a ocupat o funcție de consilier local, are o familie și doi copii minori și ordinea publică nu ar fi influențată prin lăsarea în libertate a inculpatului. Se mai precizează că în 10 luni de la arestarea inculpatului și 5 luni de la sesizarea instanței nu se cunoaște pentru ce sunt judecați inculpații. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a inculpatului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, acuzațiile aduse sunt nereale și dacă ar fi pus în libertate nu ar zădărnici aflarea adevărului.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului formulat de DIICOT; arătând că este nevinovat.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul-intimat, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 18.XI.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au fost admise cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații arestați preventiv, și.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.139 alin.35Cpp coroborat cu art.145 Cpp a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților: -, fiul lui și, născut la data de 08.01.1982 în H, jud.H, CNP - -, domiciliat în T, str.- -.308B,.7, jud.T;, fiul lui și, născut la data de 28.06.1972 în T, jud.T, CNP - -, domiciliat în T,-, jud.T;, fiul lui și, născut la data de 15.11.1976 în O, jud.C-S, CNP - -, domiciliat în T, nr.3,.13,.12, jud.T; toți în prezent deținuți în penitenciarul Timișoara, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.139 alin.35Cpp coroborat cu art.145 Cpp a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 09.08.1972 în T, jud. G, domiciliat în L,-,.B,. 16, jud. T, CNP - -, deținut în prezent în penitenciarul Timișoara, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.139 alin.35Cpp coroborat cu art.145 Cpp a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 16.02.1983 în M, jud.G, CNP - -, domiciliat în sat, comuna, jud.T, în prezent deținut în penitenciarul Timișoara, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi comuna.
S-a dispus ca în baza art.145 alin.11Cpp pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații, să fie obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția Municipiului T, secția în a cărei rază teritorială se află domiciliile inculpaților, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.11Cpp, s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul să fie obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția Municipiului L, secția în a cărei rază teritorială se află domiciliul inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a dispus ca în baza art.145 alin.11Cpp pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul să fie obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția comunei, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.1 ind.2 Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoanele vătămate, A, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.145 alin.1 ind.2 Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoana vătămată Coasă a, de martorele:, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.145 alin.1 ind.2 Cpp impune inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoanele vătămate:, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.145 alin.1 ind.2 Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoanele vătămate:, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.145 alin.1 ind.2 Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoanele vătămate, de martorele, Coasă a, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.145 alin.22Cpp s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.21Cpp s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, câte o copie certificată de pe încheiere să se comunice inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.
În baza art.160 ind.8 Cpp a fost admisă în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, și.
În baza art.160 ind.8a alin.2 Cpp au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar și s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților și .
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.3 Cpp pe timpul liberării provizorii inculpații și au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului T;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția municipiului T - secția în a cărei rază teritorială se află domiciliile inculpaților, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.3 ind.1 Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoana vătămată Coasă a, de martorele:, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.160 ind.8a alin.3 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.3 ind.1 Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoanele vătămate, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.160 ind.2 alin.3 ind.2 Cpp s-a atras atenția inculpaților și că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art.160 ind.8a alin.4 Cpp s-a dispus ca după rămânerea definitivă a prezentei încheieri o copie a dispozitivului să se trimită administrației locului de deținere și organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc inculpații liberați provizoriu.
În baza art.160 ind.8a alin.4 Cpp raportat la art.160 ind.2 alin.4 Cpp și art.145 alin.2 ind.1 Cpp, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, câte o copie certificată de pe încheiere să se comunice inculpaților liberați provizoriu, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, precum și altor instituții, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul .
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
S-a constatat rămasă fără obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.139 alin.1 Cpp " măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
S-a reținut că măsura arestării preventive față de cei 6 inculpați a fost dispusă și menținută în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f
C.P.P.Din coroborarea celor două texte de lege s-au reținut condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică și anume: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Tribunalul a reținut că în speță, cu ocazia luării, prelungirii și menținerii arestării preventive a fost analizată atât de judecător, tribunal, cât și de Curtea de Apel, cerința existenței indiciilor temeinice referitoare la faptele de care sunt bănuiți inculpații și pentru care aceștia au fost trimiși în judecată. Cu aceste ocazii s-a stabilit că aceste indicii temeinice se regăsesc în prezenta cauză și în privința celor 6 inculpați menționați anterior.
Tribunalul Timișa apreciat că, în privința inculpaților, și, următorii factori au suferit modificări pe parcursul procesului penal, modificări de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive: intervalul de timp scurs de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive; lipsa datelor din analiza cărora să se poată trage concluzia că inculpații ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
S-a constatat de către prima instanță că, întrucât inculpații sunt bănuiți de săvârșirea în mod organizat a unor infracțiuni, precum șantaj și lipsire de libertate, l-a momentul luării măsurii arestării preventive se putea justifica pericolul social pe ideea că aceștia au posibilitatea, fie direct, fie prin persoane care acționează la solicitarea acestora, să influențeze poziția și declarațiile persoanelor care urmau să apară în fața magistraților (martori, victime). Totodată, s-a apreciat că de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive și până în prezent (un interval de 9 luni de zile) nu au apărut date noi în raport de care concluzia inițială să poată fi susținută în continuare. În esență, s-a considerat că nu rezultă că până în momentul de față vreunul dintre cei 5 inculpați să fi încercat influențarea bunei desfășurări a procesului penal în sensul menționat anterior.
Din acest punct de vedere tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii s-au schimbat, cu consecința diminuării pericolului social concret pe care îl reprezintă inculpații. Prin urmare, s-a considerat că această modificare impune și o adaptare a măsurilor preventive, corespunzătoare situației actuale a pericolului social.
Prima instanță a reținut că o situație aparte există în cazul inculpatului, în raport de care tribunalul a apreciat că pericolul social concret nu s-a redus, astfel încât nu s-au modificat temeiurile care să justifice înlocuirea măsurii. În acest sens prima instanță a avut în vedere două aspecte: datele ce rezultă din dosar referitoare la presupusele acțiuni de natură penală ale inculpatului; trecutul infracțional al acestuia. În legătură cu primul aspect, tribunalul a observat că numitul a fost inculpat pentru o serie de fapte de natură penală (un număr de aproximativ 9 infracțiuni), în majoritate acțiuni de natură violentă, inclusiv tentativă la infracțiunea de omor calificat. S-a remarcat în cazul acestui inculpat este imprevizibilitatea comportamentului. Astfel, s-a reținut că în cazul faptei de care este bănuit inculpatul că ar fi săvârșit-o față de partea vătămată, motivul aparent care l-a determinat pe inculpat să acționeze cu violență era cearta pe care partea vătămată o avea cu o femeie. În ce privește antecedentele penale ale inculpatului se reține că acesta a fost condamnat definitiv de 3 ori (fila 10, vol.4 UP) pentru infracțiuni de furt și distrugere, fiind liberat condiționat la data de 03.04.2007 cu un rest rămas de executat de 666 de zile.
Coroborând aceste elemente tribunalul a apreciat că în prezent subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, astfel că în cazul acestui inculpat a respins cererea de înlocuire.
În privința cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații arestați preventiv, și, Tribunalul Timișa reținut cu titlu preliminar împrejurarea că cele două măsuri preventive, respectiv arestarea preventivă și liberarea provizorie sub control judiciar, nu se exclud, ci între ele există un raport de complementaritate. Prin urmare, s-a apreciat că, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile luării măsurii arestării preventive, posibilitatea de liberare sub control judiciar nu este înlăturată.
S-a reținut faptul că, din punct de vedere al condițiilor ce trebuie îndeplinite, legea procesual penală (art.160 ind.6 Cpp, art.160 ind.2 alin.1 Cpp) face distincție între elementele de admisibilitate (referitoare la titularul cererii, conținutul cererii; natura infracțiunii și cuantumul pedepsei prevăzută de lege) și cerințele referitoare la temeinicia acesteia (prevăzute de art.160 ind.2 alin.2 Cpp).
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate s-a reținut că fiecare din cele patru cereri analizate (cererea formulată de inculpatul devenind lipsită de obiect ca urmare a admiterii cererii de înlocuire a arestării preventive) îndeplinește aceste condiții: cererile au fost formulate fie de titulari sau însușite de aceștia; au conținutul prevăzut de lege; infracțiunile pentru care au fost trimiși cei patru inculpați în judecată sunt infracțiuni intenționate iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni nu depășește 18 ani.
Din punct de vedere al temeiniciei cererilor s-a reținut de către tribunal, că potrivit art.160 ind.2 alin.2 "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Prin urmare, s-a apreciat că, dacă nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, instanța poate să acorde liberarea provizorie, apreciind în concret oportunitatea acestei măsuri în raport de persoana inculpatului și de măsura în care o atare dispoziție ar afecta buna desfășurare a procesului penal.
Întrucât prima instanță a reținut că inculpații sunt bănuiți de săvârșirea în mod organizat a unor infracțiuni, precum șantaj și lipsire de libertate,s-a considerat că l-a momentul luării măsurii arestării preventive existența datelor referitoare la încercarea de zădărnicire a adevărului prin influențarea unor părți sau martori putea fi dedusă din examinarea împrejurărilor în care se presupune că au fost săvârșite faptele. S-a mai reținut că în cazul infracțiunilor de șantaj sau lipsire de libertate, constrângerea victimei, psihică sau fizică, este un element definitoriu al faptei, astfel încât s-a considerat că se putea presupune în mod rezonabil că buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată dacă inculpaților li s-ar da posibilitatea să interacționeze, direct sau indirect, cu victimele sau martorii din cauză.
În prezent s-a apreciat de către tribunal că aceste temeri nu mai subzistă întrucât, de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive și până în prezent (un interval de 9 luni de zile) nu au apărut date noi în raport de care concluzia inițială să poată fi susținută în continuare. În esență, s-a reținut că nu rezultă că până în momentul de față vreunul dintre cei 4 inculpați să fi încercat influențarea bunei desfășurări a procesului penal în sensul menționat anterior.
În consecință, Tribunalul Timișa apreciat că ipoteza prevăzută de art.160 ind.2 alin.2 Cpp nu se regăsește în cauza de față în acest moment procesual.
Referitor la oportunitatea acordării liberării provizorii au fost avute în vedere, în principal, elementele care se desprind din analiza faptelor de care sunt suspectați inculpații.
În privința inculpatului, elementul în raport de care instanța de fond a apreciat că nu se impune liberarea provizorie este împrejurarea că acesta este suspectat de a fi coordonatorul activităților ilicite ale celorlalți inculpați, aspect care urmează a fi cercetat și verificat cu ocazia cercetării judecătorești, însă raportat la acest moment procesual este de natură să determine, în opinia tribunalului, respingerea cererii de liberare provizorie.
În privința inculpatului, împrejurarea că este suspectat de săvârșirea mai multor fapte de natură violentă (inclusiv tentativă la infracțiunea de omor calificat) coroborată cu elemente ce țin de antecedența penală a inculpatului (condamnat pentru infracțiunea de viol și lipsire de libertate - liberat condiționat la data de 01.08.2006 cu un rest rămas neexecutat de 842) a determinat, în opinia tribunalului, respingerea cererii de liberare provizorie.
În privința inculpatului s-a reținut de prima instanță că acesta nu are antecedente penale din analiza cărora să se poate trage concluzia existenței vreunui pericol în ipoteza punerii în libertate (fila 27, vol.4 UP). Totodată, din verificarea împrejurărilor în care se presupune că a săvârșit faptele de care este suspectat (constituirea de grup infracțional organizat și proxenetism) s-a apreciat că nu rezultă indicii în sensul că buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată în ipoteza punerii în libertate a acestuia.
În privința inculpatului s-a reținut de către tribunal că acesta nu are antecedente penale din analiza cărora să se poate trage concluzia existenței vreunui pericol în ipoteza punerii în libertate (fila 34, vol.4 UP). Totodată, din verificarea împrejurărilor în care se presupune că a săvârșit faptele de care este suspectat s-a apreciat că nu rezultă indicii în sensul că buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată în ipoteza punerii în libertate a acestuia.
Prin urmare, în situația acestor doi inculpați Tribunalul Timișa apreciat ca fiind îndeplinite condițiile pentru admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, și au fost admise cererile formulate de inculpații și având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva aceleiași încheieri penale a declarat recurs inculpatul, criticâmd-o pentru netemeinicie, întrucât în mod greșit cererea sa având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar a fost respinsă.
Recursul declarat de procuror este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admis.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1.C.P.P. - temei de drept procesual penal în baza căruia a fost dispusă înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, - măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Prin încheierea penală de ședință din 22.10.2009, pronunțată de aceeași instanță în același dosar, au fost admise cererile formulate de inculpații, iar în baza prevederilor art. 3002p, rap. la prevederile art. 160 C.P.P. a fost menținută ca temeinică și legală măsura arestării preventive a inculpaților, prima instanță concluzionând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, și se mențin în continuare, situația fiind aceeași în cazul inculpatului, pentru care s-a menținut măsura arestării preventive.
De la data pronunțării acestei încheieri penale, până la data pronunțării încheierii penale din 18 noiembrie 2009, prima instanță nu a administrat probe din care să se tragă concluzia că temeiurile arestării inițiale nu se mai mențin.
De la precedenta încheiere până la pronunțarea încheierii penale recurată au fost audiați inculpații, care și-au menținut declarațiile anterioare, deci nu au modificat cu nimic starea de fapt și de drept care a dus la arestarea lor.
De la precedenta încheiere până la pronunțarea încheierii penală recurată au fost audiate părțile civile, I, care au declarat că nu înțeleg să mai participe la proces ca părți vătămate sau părți civile, fără a-și motiva renunțarea la calitatea procesuală, deci aceste declarații nu modifică temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Tot de la precedenta încheiere penală, până la pronunțarea încheierii penale recurată au fost depuse la dosar declarații extrajudiciare semnate de nouă persoane, în fapt caracterizări personale ale inculpatului, deci fără importanță cu privire la soluția pronunțată de prima instanță.
Așadar, în ședința de judecată în care a fost pronunțată încheierea penală recurată nu s- administrat nici o probă concludentă pe care să se întemeieze soluția primei instanțe de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive.
Prin încheierea penală din 22.10.2009, pronunțată de prima instanță au fost admise cererile formulate de inculpații, și având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, însă această încheiere penală cu privire la liberarea provizorie sub control judiciar, a fost casată prin decizia penală nr. 1057/R/29.10.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-.
De asemenea, prin încheierea penală din 22.10.2009 a fost admisă și cererea formulată de inculpatul, încheiere penală casată și sub aspect prin decizia penală nr. 1057/R/29.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, astfel că nemodificându-se starea de fapt și de drept de la data de 22.10.2009 până la data pronunțării încheierii penale recurată (18.11.2009), admiterea din nou a unei cereri având același obiect, nu este întemeiată.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 2, lit. d C.P.P. recursul declarat de procuror va fi admis, încheierea penală recurată va fi casată în parte și rejudecându-se cauza, vor fi respinse ca nefondate cererile formulate de inculpații, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive și cererile formulate de inculpații și, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul declarat de inculpatul împotriva aceleiași încheieri penale prin care a fost respinsă cererea sa având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar va fi respins ca nefondat.
Așa cum a reținut prima instanță, în cazul acestui inculpat, la luarea măsurii arestării preventive puteau fi deduse date referitoare la încercarea de a zădărnici aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, menținerea inculpatului în stare de arest fiind oportună pentru buna desfășurare a procesului penal.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 38515alin. 1, pct. 1, lit. b C.P.P. recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza prevederilor art. 192 alin. 2.pș.Cod Penal, inculpatul-recurent va fi obligat la plata sumei de 80 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în baza prevederilor art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de procuror vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar -.
În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva aceleiași încheieri penale pe care o casează și rejudecând:
Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
Respinge cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale inculpaților și.
Menține în rest dispozițiile încheierii penale recurate care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs iar în temeiul art. 192 al. 3.pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.-07.12.2009
Tehnored. -09.12.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Anca Nacu, Ion
