Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1171/
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 147/CC din 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales, prezent inculpatul-recurent în stare de arest, asistat de avocat ales în substituirea avocat.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, este reprezentat de procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se depun de către apărătorul ales al inculpatului motivele de recurs și de către apărătorul ales al inculpatului-recurent OG, împuternicire avocațială de substituire.
Se procedează la audierea inculpaților recurenți și OG, după ce le-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70.C.P.P. declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat OG, solicită admiterea recursului, desființarea încheierii penale atacate și punerea în libertate a inculpatului. Precizează că încheierea atacată este nelegală, nefiind îndeplinite condițiile art. 148.C.P.P. respectiv nu este îndeplinită condiția ce prevede ca pedeapsa să fie mai mare de 4 ani, fapta pentru care inculpatul este cercetat prevăzând o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Se mai arată că în ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică, trebuie analizată fiecare situație în parte, iar din materialul de urmărire penală rezultă că inculpatul a săvârșit o singură faptă, nu are antecedente penale, nu face parte dintr-o rețea organizată. De asemenea, se arată că scopul măsurii preventive este de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, ori inculpatul nu ar putea zădărnici aflarea adevărului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatului, cu obligarea de a nu părăsi țară. Arată că starea de arest nu poate fi justificată decât printr-o executare anticipată a pedepsei. De asemenea, arată că inculpatul nu ar putea influența bunul mers al procesului penal, dar și că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită a se observa că din probele aflate la dosar rezultă că este vorba de o acțiune provocată de către colaboratorii sub acoperire, iar colaboratorul nu a fost autorizat să procure droguri, ci doar să obține informații, acesta săvârșind o infracțiune prin faptele sale, dar și faptul că inculpatul este la prima abatere și scopul poate fi asigurat și prin alte măsuri neprivative de libertate.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, considerând încheierea pronunțată de tribunal legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere faptul că art. 148 lit. f a C.P.P. avut în vedere limita maximă a pedepsei. De asemenea, precizează că din probe rezultă faptul că există indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, iar prima instanță a motivat pericolul concret pe care-l reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, arătând că nu reprezintă pericol pentru ordinea publică, dar și faptul că are părinții bolnavi, el fiind singurul lor sprijin.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 147/CC din 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 23 al. 5 din Constituție rap. la art. 1491al. 9.C.P.P. a fost admisă propunerea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la data de 15.08.1973 în T, jud. T, CNP - -, domiciliat în comuna, sat, jud. T;
-, CNP - -, fiul lui și, născut la data de 16.01.1986 în T, jud. T, domiciliat în T,-,. 10, jud. T, pe o perioadă de 29 de zile, începând din data de 24.11.2009 și până în data de 22.12.2009 inclusiv.
A fost respinsă cererea de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere penală, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin referatul nr. 217/D/P/2009 din 24.11.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- din 24.11.2009, s-a solicitat arestarea preventivă a inculpaților și, pentru o perioadă de 29 zile.
În motivarea cererii s-a arătat că în seara zilei de 23.11.2009, în jurul orelor 19,3o, inculpatul a intermediat inculpatului, punerea în vânzare către colaboratorul acoperit, a cantității de 750 gr rezină de cannabis, contra sumei de 4900 Euro, fiind surprins în flagrant.
Prin ordonanța nr. 217/D/P/2009 din data de 24 noiembrie 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, faptă prev. și ped. de art. 2 al. 1 din Legea nr. 143/2000.
Prin ordonanța nr. 217/D/P/2009 din data de 23 noiembrie 2009 ora 19:3o, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, a luat față de inculpați măsura reținerii de la data de 23.11.2009 ora 22,3o până la data de 24.11.2009 ora 22:30.
Organele de urmărire penală au apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f în C.P.P. sensul că inculpații au comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, s-a apreciat că din materialul aflat până în acest moment la dosar, rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc, că în seara zilei de 23.11.2009, în jurul orelor 19,3o, inculpatul a intermediat inculpatului, punerea în vânzare către colaboratorul acoperit, a cantității de 750 gr rezină de cannabis, contra sumei de 4900 Euro, fiind surprins în flagrant, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut că inculpatul, a recunoscut săvârșirea faptei de care a fost acuzat, iar inculpatul, a arătat că s-a aflat împreună cu colaboratorul acoperit în mașina inculpatului, fiindcă a dorit să cumpere acea mașină cu bani de la colaboratorul acoperit.
Analizând însă înscrisurile de la dosarul cauzei, declarațiile inculpatului și ale colaboratorului acoperit, Tribunalul Timișa constatat că există probe pentru a susține acuzarea față de inculpatul .
În concret, s-a considerat că pericolul pentru ordinea publică pe care cercetarea în stare de libertate a inculpaților l-ar crea, rezultă din faptul că aceștia au săvârșit o infracțiune gravă, atingând în mod deosebit relațiile sociale referitoare la ordinea și sănătatea publică și chiar dacă fapta nu a fost săvârșită cu violență, acest pericol constă printre altele în reacția din rândul opiniei publice, care s-ar simți amenințată, dat fiind impactul de insecuritate socială creat prin asemenea infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul Timișa admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și a dispus arestarea preventivă a inculpaților și pe o perioadă de 29 de zile, începând din data de 24.11.2009 și până în data de 22.12.2009 inclusiv, respingând luarea unei alte măsuri preventive mai blânde.
Împotriva încheierii penale nr. 147/CC/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, solicitând cercetarea în stare de libertate.
Recursul inculpatului nu a fost motivat în scris, iar aspectele invocate cu ocazia susținerii concluziilor orale au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
În motivarea recursului declarat de inculpatul au fost învederate circumstanțele personale ale inculpatului și anume faptul că nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, recunoscând fapta săvârșită și mai ales, faptul că activitatea sa infracțională s-a rezumat la un singur act material, fiind prima și singura dată când a deținut și vândut o cantitate de droguri, consideră că urmărirea penală se poate desfășura și cu aplicarea unei alte măsuri preventive, cum ar fi cele prevăzute de art. 145 și 1451.pr.pen. Totodată, a învederat că măsura arestării preventive trebuie aplicată când o altă măsură preventivă nu ar fi eficientă pentru desfășurarea în siguranță a procesului penal; respectiv că ar fi greșită susținerea instanței de fond în sensul că există suficiente indicii cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penal, sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, având în vedere limita minimă de pedeapsă prevăzută în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 și anume 3 ani. În acest sens, s-a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 148 lit. f rezultă C.P.P. fără urmă de echivoc faptul că legiuitorul a avut în vedere limita minimă de pedeapsă, iar nu cea maximă întrucât intenția acestuia a fost de a sancționa săvârșirea unor infracțiuni de o anumită gravitate materializată într-un minim de pedeapsă, opinie îmbrățișată de o bună parte a literaturii de specialitate, această interpretare regăsindu-se și în practica judiciară. Inculpatul recurent a mai invocat faptul că inclusiv îndrumarul / pentru judecători și procurori 2007, menționează în mod expres în capitolul 2.2.2. "cazurile de privare de libertate prevăzute de art. 148.C.P.P.", că legea română prevede că infracțiunea trebuie să prezinte o anumite gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani. De asemenea, s-a arătat că teza a II-a a art. 148 lit. f C.P.P. se referă la aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, iar acest pericol concret se apreciază pentru fiecare caz în parte.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 143 alin. 1 C.P.P. și 148.C.P.P. precum și art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recursurile fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul d e procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală. Odată cu ratificarea de către România în 1994 Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art.5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
Dispozițiile Convenției fac trimitere, în primul rând, în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive, la legislația națională, consacrând obligația de a fi respectate atât normele de fond, cât și cele de procedură prevăzute de către aceasta; dar, cu toate acestea, Curtea a subliniat că orice măsură preventivă trebuie să fie conformă cu scopul urmărit de art. 5 al Convenției, scop care constă în protejarea individului împotriva privărilor arbitrare de libertate. Astfel, se impune nu numai ca privarea de libertate să aibă loc cu respectarea dispozițiilor dreptului intern, ci, este necesar ca acesta din urmă să fie, la rândul său, în acord cu prevederile Convenției, inclusiv cu principiile generale pe care aceasta, deși nu le enunță expres, le conține în mod implicit.
În mod corect prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 al. 1 și art. 148 lit. f C.P.P. respectiv că sunt indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracțiunea de "trafic de droguri de risc" prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând înîn aceea că inculpatul a intermediat inculpatului punerea în vânzare către colaboratorul acoperit a cantității de 750 grame rezină de cannabis, contra sumei de 4900 euro. temeinice privind comiterea faptelor rezultă din declarațiile inculpaților și colaboratorul sub acoperire, procesul verbal de prindere în flagrant din 23.11.2009.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f) din codul d e procedură penală, acuzele ce planează asupra acestora vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptei, natura acesteia și rezonanța publică. Instanța constată că susținerile apărătorului inculpatului în sensul că legiuitorul ar fi impus ca minimul special de pedeapsă să fie mai mare de 4 ani sunt nefondate, principiile de interpretare logice și gramaticale ale normei juridice conducând la concluzia că s-a avut în vedere maximul special al pedepsei pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunile de trafic de droguri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătății persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează sănătatea personală și chiar viața, neputând fi omis nici caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp, nici cantitatea mare de droguri și suma mare ce urma a fi obținută din vânzarea acesteia.
În ce privește lipsa antecedentelor penale, această împrejurare nu poate conduce la o diminuare a pericolului pentru ordinea publică la un asemenea nivel încât o altă măsură preventivă să fie suficientă, în condițiile în care tocmai o persoană cu o aparență de seriozitate și integrată în societate are un potențial mai mare de a atrage în rândul consumatorilor de droguri persoanele din mediul său social.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b instanța C.P.P. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 147/CC/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. văzând culpa procesuală a inculpaților în declararea unei căi de atac nefondate, îi va obliga pe aceștia la plata a câte 80 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b pr.pen. respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale nr. 147/CC/24.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 80 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - - - -
Grefier,
Red.-04.12.2009
Tehnored. -07.12.2009
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Anca Nacu, Ion
