Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 119/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.119/
Ședința publică din 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean
JUDECĂTORI: Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, împotriva încheierii penale fără număr din data de 11 februarie 2008, privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215 alin.2,3,5 penal cu aplic.art.41 alin.2 penal și art.291 penal cu art.41 alin.2 penal și art.33 lit.a penal ( cu aplic.art.40 penal în ceea ce-l privește pe inculpatul ).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av. și N, cu delegații avocațiale depuse la dosar și inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av., cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea încheierii penale din data de 12 februarie 2008 și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea arestului preventiv luat față de inculpați întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în prezent. Astfel, raportat la declarațiile și probele administrate în fața instanței trebuie remarcat că nu s-a produs nici o schimbare în starea de fapt și nici cu privire la considerentele pentru care s-a dispus arestarea inculpaților. Părțile vătămate și martorii audiați și-au menținut declarațiile și poziția adoptată în faza de urmărire penală, la fel și inculpații care în timpul desfășurării urmăririi penale au negat comiterea faptelor, susținând că nu au cunoscut că autorizația de construire este falsă și că de fapt singurul vinovat pentru cele întâmplate este inculpatul. Consideră că nu se poate pune semn de egalitate între activitatea infracțională a acestuia și activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați. Inculpatul a falsificat un act esențial pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune dar inculpații sunt cei care s-au folosit de actul fals și au indus în eroare părțile vătămate. Nu se poate trece cu vederea încercările inculpaților de a acoperi o parte din prejudiciile cauzate, acest aspect trebuind să se reflecte în operațiunea de individualizarea pedepselor. Consideră că modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, continuarea acestei activități infracționale și după ce s-a cunoscut că autorizația este falsă conturează și în prezent existența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv.
Apărătorul inculpatului, av.N, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică, legală, corectă și judicios motivată. Judecătorul fondului a apreciat corect că prezenta cauză se circumscrie unei diminuări a pericolului social, acest pericol social nemaiavând intensitatea de la luarea măsurii arestării preventive. Consideră că măsura luată de instanța de fond, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este una benefică pentru desfășurarea procesului penal cât și pentru părțile vătămate, în acest fel inculpații putând să mai recupereze din prejudiciu. În cauză au fost audiați atât inculpații, cu excepția inculpatului, cât și o parte din părțile vătămate și martori, însă din declarațiile acestora se poate desprinde doar eventuala inducere în eroare a inculpatului nefiind evidentă intenția acestuia de inducere în eroare a părților vătămate.
Apărătorul inculpatului, av., achiesează concluziilor puse de av.N. În completarea acestora arată că disp.art.136 pr.pen. arată scopul pentru care se iau măsurile preventive. La termenul anterior s-au audiat doi martori care nuanțează starea de fapt și relevă faptul că inculpatul nu a avut reprezentarea că autorizația de construire era falsă până în luna august.mai mult inculpatul nu avea cum să facă legătura între nevalabillitatea autorizației de construcție și procesul verbal de sancțiune al Primăriei deoarece acestea au obiecte diferite. La data când inculpatul a încheiat contractele cu părțile vătămate exista o aparență de validitate a autorizației pentru toate persoanele implicate în acest proiect. Consideră că măcar din echitate socială față de celălalt inculpat, respectiv inculpatul, care este cercetat în stare de libertate și față de care nu s-a luat nici o măsură procesuală deși poate fi considerat autorul moral al infracțiunii, se impune cercetarea și a inculpatului în libertate, în acest fel inculpatul putând să mai recupereze din prejudiciu.
Apărătorul inculpatului, av., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Arată că recursul parchetului se bazează prin a se invoca că inculpații ar fi procedat la vânzarea apartamentelor către părțile vătămate după ce au cunoscut că autorizația de construire este falsă, însă, la acest moment nu se poate discuta fondul cauzei ci dacă temeiurile arestării subzistă sau nu. Susține că la data la care s-au început cercetările era necesară o reacție promtă din partea autorităților însă la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest, motivele care au impus luarea măsurii arestării preventive schimbându-se după audierea părților vătămate. Consideră că măcar din echitate se impune aplicarea aceluiași tratament juridic pentru toți inculpații.
Apărătorul inculpatului, av.N, depune la dosar o soluție de speță în opinarea unei alte măsuri.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său cu completarea că nu se consideră mai vinovat decât inculpații care sunt cercetați în stare de libertate. Solicită a se ține seama de faptul că a colaborat cu organele de cercetare, nu are antecedente penale, nu a influențat părțile vătămate, nu a împiedicat desfășurarea procesului iar în cazul în care va fi cercetat în stare de libertate se obligă să se conformeze dispozițiilor luate de instanță.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 11 fenruarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.139 al.1 C,pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv față de inculpații (fiul lui și, născut la 15.06.1976) și (fiul lui și, născ.la 19.07.1982) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, mun.C-
În temeiul art.145 ind.1/1 pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații sunt obligați să respecte următoarele condiții:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărei competență teritorială se află domiciliile lor, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Încheierea s-a transmis organelor de poliție în a căror rază teritorială se află domiciliul celor doi inculpați, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus trimiterea în judecată penală a inculpaților și ambii pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev.și ped.de art.215 alin.2,3 și 5.penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal și uz de fals, prev.și ped.de art.291 penal, cu aplicarea art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 penal și art.40 penal în ceea ce îl privește pe inculpatul.
Față de acești doi inculpați s-a dispus trimiterea în judecată pentru aceste infracțiuni în stare de arest preventiv iar prin actul de sesizare al instanței a fost trimis în judecată în stare de libertate și inculpatul, pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev.și ped.de art.288 al.1 cod penal.
Ca stare de fapt s-a reținut în concret că inc. și, în perioada mai-august 2007, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale, prin folosirea de mijloace frauduloase, adică în prezentarea autorizației de construire nr.1713 din 26.04.2007, înscris oficial contrafăcut, prin desfășurarea de manopere dolosive, de natură a crea o falsă reprezentare a realității, cu prilejul încheierii și pe parcursul executării de contracte de rezervare și antecontracte de vânzare-cumpărare, având ca obiect vânzarea de apartamente în imobilul ce se promitea a fi edificat pe- A, au indus în eroare nouă părți vătămate pentru obținerea de foloase materiale injuste producând acestora o pagubă totală de 258.500 euro, echivalent În RON 853.050 lei, folosind, așa cum s-a spus, aceea autorizație, ca înscris oficial, cunoscând că este fals.
La data de 11 octombrie 2007 respectiv 12 octombrie 2007, prin încheieri ale Tribunalului Cluj, față de inculpații și s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în temeiul art.148 litf pr.pen.
În ședința de judecată din 11 februarie 2008 s-au pus în discuție prev.art.300 al.2 pr.pen. referitoare la menținerea măsurii arestului preventiv față de acești doi inculpați și din partea inculpați lor, prin apărătorii lor s-au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea, adică mun. C-
Analizând în concret probele administrate până în acest moment, în faza de cercetare judecătorească, în concret văzând și temeiul prev.de art.148 litf, pr.pen. instanța a apreciat că cererile formulate de cei doi inculpați, prin avocții lor, sunt pertinente și temeinice pentru motivele ce vor fi detaliate mai jos.
În cauză, concret, fiind încă în desfășurare cercetarea judecătorească, impunându-se audierea tuturor părților vătămate, a martorilor propuși de către organul de urmărire penală și în apărare de către inculpați, nu se pune problema a înlătura total prev.art.143 pr.pen. adică nu intră în discuție că nu sunt indicii și probe temeinice care să conducă la ideea că cei doi inculpați sunt vinovați de faptele reținute în sarcina lor. Este prematur, deoarece probatoriul nu a fost în întregime administrat, ca instanța să emită opinia că inculpații sunt sau nu vinovați de faptele reținute prin actul de sesizare, acest lucru se va întâmpla numai la finalul cercetării judecătorești, prin pronunțarea unei sentințe.
Concret, în etapa procesuală actuală, corespunde adevărului că prima cerință a art.148 litf că C.P.P. faptele pentru care sunt cercetați sunt pedepsite de legea penală cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită. Problema care se pune și care trebuie analizată la momentul actual este cea cerută de a doua parte a textului de lege menționat si anume dacă lăsarea în libertate a celor doi inculpați reprezintă concret un pericol public pentru ordinea publică.
Legat de acest aspect, trebuie avut în vedere declarațiile inculpaților, ale părților vătămate, ale martorilor audiați de către instanță în mod direct de unde se desprinde concluzia că impactul social al faptei inculpaților, după trecerea intervalului de timp scurs de la demararea urmăririi penale și până în prezent s-a diminuat considerabil. În sprijinul acestei aprecieri sunt, așa cum s-a menționat, declarațiile și probele administrate, încercările reușite ale inculpaților de a acoperi parte din prejudiciile cauzate, dovadă fiind scriptele de la dosar. La momentul când urmărirea penală a fost începută și s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpați presa locală a reflectat activitatea inculpaților pe moment dându-se amploare evenimentului respectiv. Nu în ultimul rând, și pentru un regim juridic achitabil și ne referim aici la faptul că inculpatul a fost cercetat de organele de urmărire penală și de către instanță în stare de libertate, trebuie reconsiderată măsura preventivă luată asupra celor doi inculpați aflați în stare de arest preventiv. Cu alte cuvinte, se impune a fi menționat faptul că în prezent nu ne mai aflăm în prezența unui pericol social iminent prin lăsarea în libertate a celor doi inculpați, văzând și reușita lor în acoperirea unei părți din prejudiciul creat în cauză.
Având în vedere că în cauză urmează a fi audiate și restul părților vătămate, constituite părți civile în dosar, a martorilor propuși de către organul de urmărire penală, în apărare de către inculpați, în dovedirea pretențiilor civile de către părțile vătămate, instanța apreciază că la momentul actual s-au schimbat temeiurile care au stat la baza măsurii preventive inițiale. Concret, faza procesuală a cercetării judecătorești se poate realiza și fără privarea de libertate a inculpaților și nu va impieta bunei derulării a procesului penal prin lăsarea lor în libertate respectiv prin aplicarea art.139 p Cod Penal și 145/1/1 C.P.P. adică obligarea lor de a nu părăsi localitatea, în speță municipiul C-
Astfel, pe durata acestei măsuri preventive inculpații au fost obligați să respecte următoarele condiții: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție în a cărei competență teritorială se află domiciliile lor, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Încheierea s-a transmis organelor de poliție în a căror rază teritorială se află domiciliul celor doi inculpați, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea arestului preventiv față de cei doi inculpați, deoarece temeiurile avute în vedere la baza luării acestei măsuri subzistă în continuare și impun menținerea privării de libertate.
Recurentul a amai arătat că nu s-a produs nici o schimbare în starea de fapt și cu privire la considerentele pentru care în faza de urmărire penală s-a dispus arestarea celor doi inculpați și că între situația inculpatului și activitatea acelor doi inculpați arestați nu se poate pune semn de egalitate.
Analizând recursul celor doi inculpați prin prisma materialului probator administrat până în acest moment și raportat și la dispozițiile art.385/6 C.P.P. Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod legal și temeinic a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-N impunând inculpaților și să respecte condițiile prev.ăzute de art.145 alin.1/1 constatând C.P.P. că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestării celor doi inculpați au suferit modificări și ca atare sunt aplicabile dispozițiile art.139 alin.1
C.P.P.Potrivit art.300/2 în C.P.P. cauzele în care inculpatul este arestat instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive procedând potrivit art.160/c Art.C.P.P.160/b alin.2 învederează faptul că dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri au încetat sau nu mai există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate va dispune prin încheiere motivată revocarea arestării preventive și punerea de îndată a inculpatului. În caz contrar starea de arest a inculpatului va fi menținută.
În situația în care temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării s-au schimbat instanța va înlocui această măsură cu o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute la art.136 alin.1 lit.b și
Analizând aceste texte legale, Curtea constată că inculpații și au fost arestați prin încheierile din 11 și respectiv 12 octombrie 2007 ca temei al arestării reținându-se dispozițiile art.148 lit.f
C.P.P.Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și cu ocazia cercetării judecătorești desfășurată până în acest moment se constată că există probe și indicii temeinice care sunt de natură a convinge un observator obiectiv că inculpații ar putea fi autorii faptelor reținute în sarcina lor și pentru care au fost trimiși în judecată.
În sarcina celor doi inculpați s-a reținut faptul că în perioada mai august 2007 în baza aceleiași rezoluții infracționale prin prezentarea ca adevărată a unui înscris oficial contrafăcut respectiv autorizația de construire nr.1713/26 aprilie 2007 indus în eroare 9 părți vătămate în scopul obținerii de foloase materiale injuste provocându-le o pagubă totală de 258.500 Euro.
În sprijinul acestei acuzații au fost declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților arestați și ale coinculpatului, anunțurile de la publicitate, antecontractele de vânzare cumpărare încheiate cu părțile vătămate, depozițiile martorilor, escu, și alții. Aceste probe îndeplinesc condițiile impuse de art.143
C.P.P.Așa cum am mai menționat și anterior temeiul avut în vedere de instanță care a soluționat propunerea de arestare preventivă a celor doi inculpați și apoi de instanțele care au menținut această măsură a fost lit-f a art.148 C.P.P. respectiv că fapta comisă de cei doi este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Considerăm că în mod judicios instanța de fond a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat simțitor ca urmare a trecerii inevitabile a timpului scurs de la începerea urmăririi penale.
Având în vedere că noțiunea de pericol concret pentru ordinea publică nu are o definiție clară și lipsită de echivoc rămâne la aprecierea instanțelor investite cu soluționarea unor astfel de cauze să aprecieze raportat la particularitățile fiecărui caz în parte dacă o astfel de stare de pericol există și impune privare de libertate a unor persoane.
În speța dedusă judecății trebuie avut în vedere la evaluarea acestei stări în primul rând reacția părților vătămate. Unele dintre acestea au fost deja despăgubite de către inculpatul în timp ce altele au arătat că ar fi în continuare interesate de cumpărarea apartamentelor în situația în care inculpații vor reuși să obțină o autorizație de construire.
Rtaportat la această atitudine psihică a părților direct impicate în presupusa activitate infracțională a inculpaților, având în vedere și timpul scurs de la declanșarea procesului penal, Curtea constată că pericolul concret pentru ordinea publică ivit ca urmare a activitpății infracționale a celor doi inculpați s-a diminuat simțitor. În plus apreciem că lăsarea în libertate a celor doi inculpați ca urmare a înlocuirii măsurii arestului preventiv nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal în condițiile în care o mare parte din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a fost readministrat în mod direct și nemijlocit de către instanța de judecată investită cu soluționarea fondului. În plus din actele existente până în acest moment la dosarul cauzei nu există indicii care să îndreătățească instanța să creadă că inculpații ar urmări să se sustragă de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Având în vedere atitudinea relativ sinceră pe care aceștia au avut-o și împrejurarea că urmărirea penală a fost declanșată în cursul lunii august iar arestarea lor preventivă a avut loc doar în cursului lunii octombrie 2007.
Singurele critici care pot fi aduse încheierii pronunțate de instanța de fond sunt acelea că pronunțând o soluție de înlocuire a măsrurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu s-a pronunțat și nu a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților și nu le-a atras atenția asupra dispozițiilor art.154 alin.3
C.P.P.Pentru aceste considerente în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d a C.P.P. fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct. 2 lit.d pr.pen. admite recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale din 11.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj pe care o casează doar cu privire la omiterea mențiunilor de punere în libertate a inculpaților și aplicării art.145 alin.3 pr.pen. și în consecință:
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților fiul lui și, născut la 15.06.1976 și, fiul lui și, născut la 19.07.1982, în prezent ambii deținuți în Penitenciarul Gherla.
În caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Menține restul dispozițiilor încheierii recurate.
Conform art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestora.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
3 ex./18.02.2008
Jud.fond.
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Săndel Macavei Monica Șortan
