Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 117/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.117/R/2008
Ședința publică din 13 februarie 2008
Instanța compusă:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și de Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva deciziei penale nr.348/A din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunile de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 pen. și vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.b pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj și partea civilă, asistată de apărător ales, av. R, din Baroul Cluj, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpatul, garantul și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.pen. cu respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile. Din expertizele efectuate în cauză rezultă fără dubiu nevinovăția inculpatului, cauza producerii accidentului fiind ruperea capului de bară al roții stânga față, datorat unei fisuri anterioare, ce nu putea fi depistată de inculpat - caz fortuit - fapt care a dus la pierderea controlului volanului și pătrunderea pe contrasens. S-a arătat că piesa s-a rupt în momentul impactului, însă nu există niciun argument în acest sens. Accidentul nu putea fi evitat, deoarece piesa s-a rupt ca urmare a defecțiunilor constatate. În principal, solicită achitarea inculpatului, iar în subsidiar, arată că latura civilă nu a fost corect soluționată. În ce privește daunele morale nu le contestă, însă în mod greșit s-a dispus o rentă lunară pentru. Din actele depuse la dosar, respectiv cuponul de pensie și adeverința de salarizare rezultă o sumă de 149 lei, așa că numai această sumă putea fi acordată. În constituirea de parte civilă se solicită o parte din veniturile aduse de victimă, însă nu există probe care să se refere la veniturile pe care le acorda victima părții civile, acesta fiind motivul pentru care apreciază că renta a fost acordată în mod greșit. Cu privire la recursul asigurătorului, arată că a încercat să găsească normele la care se face referire în motivele de recurs, dar nu le-a găsit. Se fare referire la o adresă a Ministerului Finanțelor, însă aceste norme nu pot fi invocate cu titlu de lege, nefiind publicate în Monitorul Oficial. Potrivit art.12, se acordă despăgubiri în cazul accidentelor din România produse de conducători neidentificați sau de autoturisme neasigurate. Sunt două situații distincte și nu condiții cumulative. S-a criticat poziția instanței care a făcut referire la normele în vigoare de aplicare a normelor de constituire, protejare a victimelor străzii. Acestea sunt singurele norme care există, și faptul că au fost adoptate ulterior publicării Legii 136 nu are relevanță. Depune un extras din aceste norme. Solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat.
Apărătorul părții civile arată că este vorba de două situații distincte, fie autori neidentificați, fie autoturism neasigurat. Aceste norme nu sunt izvor de drept, nu fac parte din legislație. Sub acest aspect, solicită respingerea recursului declarat de asigurator. În ce privește latura penală, arată că există cele două expertize întocmite în cauză. Este cert că acea piesă s-a rupt ca urmare a accidentului de circulație, deci este exclusă achitarea inculpatului. În ce privește latura civilă, arată că inculpatul a fost de acord cu daunele morale, iar în privința daunelor materiale acestea au fost just calculate. Cu privire la veniturile aduse de victimă, există la dosar adeverința privind salarul acestuia, astfel că despăgubirile civile au fost acordate raportat la documentele de la dosar. Pentru aceste motive, solicită respingerea ambelor recursuri și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare în recurs, reprezentând onorarul avocațial, conform chitanței de la dosar.
Reprezentanta Parchetului arată că în speță s-au efectuat mai multe expertize tehnice, care au fost înlăturate de instanță datorită multiplelor contradicții existente în conținutul acestora. Nu este vorba de o împrejurare care nu putea fi prevăzută de inculpat. În ultima expertiză se arată că ruptura piesei s-a produs ca urmare a accidentului, deci nu este o cauză, ci un efect. Accidentul s-a produs în curbă, carosabilul era umed, iar inculpatul nu a adaptat viteza de circulație, condițiilor de drum. Ca atare, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, fiind pronunțată o hotărâre de condamnare și nu se impune achitarea inculpatului. În ce privește latura civilă a cauzei, arată că despăgubirile au fost acordate raportat la prejudiciul suferit și dovedit. Din aceste puncte de vedere recursul inculpatului este nefondat, însă se impune admiterea lui din alte motive. Tribunalul Cluj nu a motivat de ce a respins apelul asiguratorului. Pentru lipsa de motivare, solicită admiterea ambelor recursuri, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Apărătorul inculpatului arată că Tribunalul Clujs -a pronunțat asupra apelului declarat de asigurator la finalul motivării hotărârii.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.458/21.03.2006 a Judecătoriei Cluj -N, s-a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 6.06.1955 în T, jud.C, cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, inginer, căsătorit, doi copii,. în T-,.A,.32, jud.C, CNP - pentru săvârșirea infracțiunilor de: ucidere din culpă prev. de art.178, al.1,2 pen. la 2 ani închisoare; vătămate corporală din culpă prev. de art.184 al.2,4 pen. la 7 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.b pen. rap. la art.34 lit.b pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani calculat potrivit art.82 pen.
În temeiul art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.83 pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
În temeiul art.14, 346 pr.pen. rap. la art. 998 civ. s-a admis în parte constituirea de parte civilă și a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile, astfel: 38.144.616 lei despăgubiri materiale către părțile civile și (3814, 4616 RON); 1.635.087 lei (163,5087 RON) lunar reprezentând diferența dintre salariu și pensia de invaliditate către partea civilă începând cu data de 1.07.2003 și până la încetarea stării de invaliditate; 1.000.000 lei (100 RON) lunar reprezentând rentă lunară începând cu data de 5.01.2003 și până la încetarea stării de nevoie către partea civilă; 80.000.000 lei (8000 RON) daune morale către partea civilă; 180.000.000 lei (18.000 RON) daune morale către partea civilă.
S-au respins pretențiile civile formulate de partea civilă privind prestația periodică pentru întreținere.
În temeiul art.14, 346 pr.pen. rap. la art.998 civ. și art.106 din OUG 150/2002 a fost obligat inculpatul să plătească la CAS C suma de 51.886.330 lei (5188,6330 RON) despăgubiri civile cu dobânda legală începând cu data de 6.03.2003 și până la achitarea integrală a despăgubirilor.
Plata despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul este garantată de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România cu sediul în B Șos. - cel M nr.30, b1.26,.A,.6,.16, sector 2.
În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 9.150.000 lei (915 RON) cheltuieli judiciare.
În temeiul art.193 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 10.000.000 lei (1000 RON) cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 5.01.2003, în jurul orelor 17,30 inculpatul conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. - pe direcția T - C-N, pe DN l-E-60, având ca pasageri pe soția sa, care ocupa locul din dreapta față și pe fiul său, aflat pe bancheta din spate.
Între loc. și, la km 460+500, după podul de la, inculpatul a intrat într-o curbă la dreapta, pe un carosabil umed, însă a pierdut controlul direcției de deplasare a autoturismului, a trecut peste linia dublă continuă de separare a sensurilor de mers și s-a tamponat cu autoturismul marca cu nr. -, condus regulamentar dinspre C-N spre T de către. În autoturismul care rula din sens opus și cu care s-a produs coliziunea se mai afla și soția victimei, partea vătămată.
Victimele accidentului și au o fiică pe partea civilă născută la 19.07.1981 care la data producerii accidentului era studentă în anul III la Facultatea de Arte și C-
În urma impactului a decedat, conducătorul autoturismului iar soția acestuia, partea civilă, a suferit o vătămare corporală gravă. Din raportul de constatare medico-legală nr.14/III/l O din 31.01.2003 a IML C reiese că moartea numitului a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne prin ruptura inimii și aortei descendente. Leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul, în cursul unui accident rutier. Moartea poate data din 5.01.2003.
Conform concluziilor Raportului de constatare medico-legală nr.1127/II/b/57 din 20.03.2003 al C, partea civilă a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier ce necesită peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care pot data din 5.01.2003. Urmare a invalidității suferite partea civilă s-a pensionat așa cum rezultă din Decizia de pensie de invaliditate din 19.09.2003, beneficiind începând cu data de 1.07.2003 de o pensie în sumă de 2.244.239 lei.
Martorii și au arătat că nu își amintesc nimic despre accident observând doar că inculpatul a pierdut controlul direcției și că nu a mai reușit să redreseze autoturismul.
De asemenea partea civilă nu poate relata nimic în legătură cu accidentul suferind serioase leziuni corporale.
Deoarece inculpatul a susținut că accidentul s-a produs din cauza unor defecțiuni la sistemul de direcție, invocând așadar existența cazului fortuit s-a dispus inițial efectuarea unei expertize tehnice, de către expert tehnic judiciar, ing. -.
Analizând acest raport de expertiză tehnică instanța a constatat că acesta conține serioase contradicții nestabilind cu certitudine dinamica și cauza producerii accidentului, la întocmirea lui expertul nereușind să facă dovada citării părții civile.
Astfel expertul susține că la capul de bară al roții față stânga a autoturismului marca Peugeot, condus de inculpat, a constatat o fisură mai veche cu o adâncime de cca 35 mm, așa încât ruperea acestei piese s-a datorat fisurii. În concluzie se arată că accidentul s-a produs datorită ruperii capului de bară al roții față stânga.
Ulterior expertul - ing. - - revine și arată că autoturismul în cauză nu a avut defecțiuni la sistemul de direcție anterior producerii accidentului, pentru ca apoi să revină din nou și să arate că defecțiunea, respectiv existența unei fisuri mai vechi la axul capului de bară din partea nu putea fi prevăzută sau depistată de către inculpat și nici la un atelier auto.
În aceste condiții, neputându-se formula o concluzie pertinentă și concretă asupra dinamicii accidentului, într-un sens sau altul, prin conținutul ei expertiza efectuată de expert - fiind contradictorie, instanța de fond a înlăturat-o din ansamblul materialului probator.
Pentru elucidarea acestor aspecte, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice de către experți oficiali, conform art.119 pr.pen.
Analizând raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C se desprinde concluzia că ruperea capului de bară nu a avut loc în momentele premergătoare pierderii controlului asupra direcției de deplasare, ci a survenit în urma impactului celor două autovehicule. Cu alte cuvinte, ruperea capului de bară este o consecință a producerii evenimentului rutier și nu cauză a acesteia. Ca atare, accidentul s-a datorat pătrunderii pe contrasens a autoturismului Peugeot cu nr. -, în condițiile în care inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la conditiile de drum.
Față de toate acestea instanța de fond a apreciat că este exclusă existența cazului fortuit, așa cum a susținut inculpatul în apărarea sa.
Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că fapta inculpatului care în data de 5 ianuarie 2003 orele 17,30, conducând autoturismul Peugeot cu nr. - din T spre C-N, pe DN l-E-60, între localitățile și, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.25 al.1 și art.48 al.1, al.2 lit.c din Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966 privind obligația de adaptare a vitezei la condițiile de trafic și interdicția de a trece peste linia continuă a marcajului de separare a sensurilor de mers a pătruns cu autoturismul pe contrasens unde s-a tamponat cu autoturismul cu nr.-, cauzând din culpă decesul victimei (șoferul autoturismului) și vătămarea corporală gravă a părții vătămate (pasagera autoturismului ) cu peste 60 de zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. și ped. de art.178 al.1,2 din pen. și alte infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 al.2,4 din pen. în concurs ideal cu aplic.art.33 lit.b pen.
Reținând vinovăția inculpatului și aplicând criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru ucidere din culpă și o pedeapsă de 7 luni închisoare pentru vătămare corporală din culpă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul, părțile civile, - și Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Asociatia Fondul de Protectie a Victimelor Străzii.
În motivele de apel, inculpatul a solicitat în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în urma rejudecării, să se dispună achitarea inculpatul în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.e pr.pen. cu respingerea pretențiilor civile formulate de părțile civile; în subsidiar, solicită admiterea apelului doar pe latură civilă în sensul înlăturării obligării inculpatului la 1.000.000 ROL (100 RON) rentă lunară în favoarea părții civile și reducerea sumei acordate aceleași părți civile cu titlu de diferență între salariu și pensie la - ROL (148 RON), arătând în motivare că din expertizele efectuate în cauză reiese fără dubii nevinovăția inculpatului, cauza producerii accidentului fiind ruperea capului de bară al roții stânga față, datorat existenței unei fisuri anterioare, ce nu putea fi depistată de inculpat - caz fortuit-, fapt care a dus la pierderea controlului volanului și pătrunderea pe contrasens; totodată, pe latură civilă, partea civilă nu a solicitat rentă viageră motivată de starea de invaliditate, astfel că instanța nu putea să acorde ceea ce nu s-a cerut, iar cu privire la sumele aduse de victimă în familie, solicitate de aceeași parte civilă, acestea n-au fost dovedite.
Părțile civile și au solicitat admiterea apelului declarat doar pe latură civilă și numai în privința daunelor morale în sensul de a fi acordate în cuantumul solicitat la fond, arătând în motivare că sumele stabilite de prima instanță sunt prea mici raportat la prejudiciile reale suferite de acestea; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în apel.
Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii - prin reprezentant legal - a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond sub aspectul laturii civile și pronunțând o nouă hotărâre să se dispună înlăturarea obligației -ului de a garanta plata despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.
În motivare a arătat că din Fondul de Protectie a Victimelor Străzii se acordă despăgubiri doar în cazul în care autorul, cât și autovehiculul implicate în accident rămân neidentificate ori, în speță, autorul fiind identificat, nu poate fi obligat nici măcar la garantarea plății obligațiilor civile impuse inculpatului.
Prin decizia civilă nr.348 din 29 octombrie 2007 Tribunalului Cluj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, părțile civile, și -, precum și BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA FONDUL DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII.
Inculpatul, părțile civile, -, precum și - Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii au fost obligați să plătească în favoarea statului suma de 100 lei, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.
S-a respins cererea formulată de părțile civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată (onorariul avocațial) ocazionate cu soluționarea apelului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a probelor administrate în cauză.
Cu privire la apelul inculpatului, tribunalul a apreciat că este nefondat, întrucât din actele dosarului, respectiv raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul de Expertize Criminalistice C, ce se coroborează cu cea întocmită de Institutul Național de Expertize Criminalistice B (cerere încuviințată de instanța de apel la solicitarea inculpatului -prin avocat ales-, după punerea acesteia în discuția părților la termenul din data de 20.11.2006), reiese că ruperea capului de bară este consecința impactului celor două autoturisme și nu cauza acestuia; nu a condus la pierderea controlului inculpatului asupra direcției de deplasare a autoturismului marca Peugeot 405, cu nr. de înmatriculare -, condus de acesta; ca atare, impactul s-a datorat pătrunderii pe contrasens a autoturismului mai sus-amintit; în condițiile date, victima nu putea evita impactul, indiferent de valoarea vitezei de deplasare a autoturismului pe care îl conducea.
În mod corect instanța de fond a înlăturat expertiza întocmită de expert tehnician judiciar, ing. -, în cuprinsul raportului existând serioase contradicții, necoroborându-se cu restul probelor administrate în cauză.
În concluzie, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită, instanța de fond a procedat la o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina acestuia, iar pedepsele aplicate au fost just individualizate, răspunzând criteriilor stabilite prin art.72
Cod PenalConstatând concurența infracțiunilor deduse judecății, prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp. art. 33 lit.b rap.la art.34 lit.b Cod Penal, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante, s-a apreciat ca si instanța de fond ca scopul preventiv al pedepsei prev. de art.52 poate Cod Penal fi realizat și prin simpla pronunțare a condamnării inculpatului, ceea ce constituie un real avertisment pentru acesta, ținând seama și de persoana acestuia în vârstă de 55 ani, căsătorit, având doi copii, studii superioare, aflat la prima confruntare cu legea penală.
Cu privire la sumele periodice solicitate de partea civilă contestate de inculpat, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod corect a stabilit suma de 1.635.000 ROL, cu titlu de diferență între salariul pe care îl realiza la momentul accidentului (4.156.087 ROL-81-dos.6036/2004 a Jud. C-N) și pensia de invaliditate (2.521.000 ROL-22) acordată începând cu data de 1.07.2003 (20). și până la încetarea stării de invaliditate.
De asemenea, din constituirea de parte civilă formulată (13-dos. 6036/2004), partea civilă a mai solicitat cu titlu de sumă periodică și diferența, respectiv o cotă parte din salariul pe care soțul său decedat o aloca în casă pentru întreținerea sus-numitei.
Chiar dacă instanța de fond a motivat renta lunară stabilită în cuantum de 1.000.000 ROL începând cu data de 5.01.2003 (data producerii accidentului) și până la încetarea stării de nevoie, pe starea de invaliditate survenită în urma accidentării părții vătămate, tribunalul a menținut această obligație în sarcina inculpatului, considerând ca fiind justificată raportat la cererea părții civile mai sus-amintită; astfel, din salariul pe care victima îl avea la data producerii accidentului (2.800.000 Rol-30-dos.6036/04), tribunalul a apreciat că suma de 100 lei (1.000.000 ROL- reprezentând cca 35% din salariu) o aloca întreținerii soției.
Apelurile părților civile și - sunt de asemenea neîntemeiate raportat la daunele morale solicitate; tribunalul a apreciat că sumele acordate de instanța de fond cu acest titlu sunt echitabile, având în vedere și faptul că acestea nu trebuie să reprezinte sancțiuni penalizatoare drastice pentru inculpat și nici îmbogățire fără justă cauză pentru părțile civile.
În privința apelului declarat de în calitate de administrator al Fondului de Protecție a Victimelor Străzii- prin reprezentant legal-, tribunalul a constatat că este nefondat.
Astfel, disp.art.l din Normele privind constituirea, administrarea și utilizarea Fondului, prevăd ca una din cele două condiții menționate de în motivele de apel să fie îndeplinite, dovadă existența în textul de lege a conjuncției "sau", nu conjuncția "și"; totodată, rațiunea emiterii unor norme de aplicare a unei legi este tocmai aceea de a stabili cui și condițiile în care se aplică acea lege.
În speță, deși autorul este identificat, nu avea încheiată la data producerii accidentului asigurare de răspundere civilă obligatorie RCA, condiție îndeplinită pentru garantarea de către în calitate de administrator al fondului, a despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea acestuia, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.pen. cu respingerea pretențiilor civile.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia, a arătat că din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă fără dubiu nevinovăția inculpatului, întrucât cauza producerii accidentului a fost ruperea capului de bară al roții stânga față, datorită unei fisuri anterioare, care nu putea fi depistată de acesta "caz fortuit" care a determinat pierderea controlului volanului și pătrunderea pe contrasens, iar accidentul nu putea fi evitat.
Cu privire la latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că nu contestă daunele morale, însă în mod greșit s-a stabilit o rentă lunară în favoarea părții civile întrucât din cuponul de pensie și adeverința de salarizare rezultă o sumă de 149 lei, sens în care doar această sumă putea fi acordată.
Fondul de protecție a victimelor străzii a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza pe latură civilă să fie înlăturată obligația sa de a garanta plata despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.
În motivele de recurs, fondul de protecție a victimelor străzii a arătat că normele privind constituirea, administrarea și utilizarea fondului în vigoare la data producerii accidentului, prevedeau că pentru angajarea obligației de garantare a fondului era necesar ca atât autorul accidentului, cât și autovehiculul prin intermediul căruia a fost provocat accidentul să rămână neidentificați, întrucât dispozițiile legale în materie folosesc conjuncția "și" nu "sau".
În cauză autorul accidentului a fost identificat în persoana inculpatului, însă autovehiculul nu era asigurat, sens în care nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative iar obligarea sa de a garanta plata despăgubirilor civile este ilegală.
Recursurile formulate de inculpat și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii urmează să fie respinse.
Cu privire la recursul formulat de inculpat se reține următoarele:
Din expertizele tehnice efectuate la instanța de fond și în apel d e Laboratorul de Expertiză Criminalistice C și Institutul Național de Expertize Criminalistice B, la această din urmă expertiză a participat și expertul desemnat de inculpat, rezultă că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentul accidentului a fost de circa 78 km/
Capul de bară a fost supus la o solicitare de încovoiere, ca urmare a unei acțiuni de compresiune pe o direcție paralelă cu axa longitudinală a mecanismului de direcție, iar datorită parametrilor constructivi ai piesei respective s-a produs flambarea sa, aceasta cedând la atingerea unei valori critice a efortului la care a fost supusă.
Deformarea porțiunii filetate nu este caracteristică unei solicitări normale survenită în exploatarea autoturismului, ruperea capului de bară survenind ca urmare a coleziunii dintre cele două autoturisme.
În condițiile în care ruperea capului de bară stânga nu a condus la pierderea controlului inculpatului asupra direcției de deplasare a autoturismului pe care acesta îl conducea, fiind un efect al energiilor dezvoltate de impact, nu s-a putut stabili cauza pătrunderii autovehiculului pe contrasens și prin urmare nici cauza producerii evenimentului rutier.
Victima nu putea evita producerea accidentului rutier indiferent de valoarea vitezei de deplasare a autoturismului pe care acesta îl conducea.
În condițiile în care pătrunderea autoturismului condus de inculpat pe contrasens nu s-a datorat unor probleme de natură tehnică, se apreciază prin cele două expertize efectuate în cauză, că inculpatul putea preveni producerea accidentului dacă și-ar fi menținut în permanență controlul asupra traiectoriei autovehiculului, rulând pe una din benzile sensului său de mers (191-199 dosar apel).
Aceste două expertize se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, sens în care în mod întemeiat a fost înlăturată expertiza efectuată de expertul tehnic -, care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Având în vedere că accidentul s-a produs ca urmare a pătrunderii autoturismului condus de inculpat pe contrasens și nu datorită ruperii capului de bară stânga, (caz fortuit), care s-a rupt doar în momentul impactului dintre cele două autoturisme așa cum rezultă cu certitudine din cele două expertize tehnice prezentate mai sus, solicitarea inculpatului de a fi achitat pe motiv că nu putea să evite accidentul este neîntemeiată, iar vinovăția acestuia a fost corect stabilită de către instanța de fond și cea de apel.
În mod legal inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile, suma de 1.635.000 lei, cu titlu de diferență de salariu, pe care aceasta îl realiza în momentul producerii accidentului (4.156.087 lei) și pensia de invaliditate, (2.521.000 lei), acordată acesteia începând cu data de 1.07.2003 și până la încetarea stării de invaliditate.
Tot în mod întemeiat inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei, față de partea civilă reprezentând un procent de 35% din veniturile pe care le realiza victima pentru întreținerea soției sale, întrucât prin decesul victimei ca urmare a accidentului produs de inculpat, partea civilă a suferit și un prejudiciu material cert prin lipsa contribuției soțului său la întreținerea părții civile după data producerii accidentului.
Referitor la recursul formulat de fondul de protecție a victimelor străzii se rețin următoarele:
Potrivit Ordinului nr.3108 din 14.06.2005 pentru punerea în aplicare a normelor privind constituirea, administrarea și utilizarea fondului de protecție a victimelor străzii, publicat în nr.537/24.06.2005, care prevede la art.1 Fondul de Protecție a Victimelor Străzii se constituie în vederea protejării cetățenilor români și a rezidenților în România, persoane păgubite prin accidente produse pe teritoriul României, de autovehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat "sau" autovehiculul respectiv nu este asigurat printr-o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
Aceste norme sunt de imediată aplicare întrucât precizează în concret modalitatea de asigurare a garantării răspunderii în favoarea victimelor străzii.
Ca urmare, normelor de aplicare a disp.art.61 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România prevăd în mod expres că se instituie garantarea răspunderii fondului în oricare dintre cele două situații respectiv autorul a rămas neidentificat sau autovehiculul nu a fost asigurat, folosindu-se conjuncția "sau" nu "și" cum în mod neîntemeiat susține recurentul, norme care sunt de imediată aplicare.
În cauză deși autorul accidentului a fost identificat în persoana inculpatului, acesta nu avea încheiată polița de asigurare obligatorie a autovehiculului implicat în accident, condiție îndeplinită pentru garantarea răspunderii de către Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, cu privire la plata despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.
Având în vedere că în mod legal a fost stabilită vinovăția inculpatului, că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a acestuia și nu datorită unui caz fortuit, cum în mod neîntemeiat susține inculpatul, că în mod legal inculpatul a fost obligat la plata unei despăgubiri periodice lunare față de partea civilă, soția victimei, și că în mod întemeiat s-a instituit garanția Fondului de Protecție a Victimelor Străzii pentru achitarea de către inculpat a despăgubirilor civile față de partea civilă, fond care are posibilitatea de a-și recupera pe cale civilă despăgubirile plătite părții civile de la inculpat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. recursurile formulate de inculpatul și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii împotriva deciziei penale nr.348 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefiind întemeiate.
În baza art.193 pr.pen. inculpatul și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii urmează să plătească părții civile suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Potrivit art.192 al.2 pr.pen. inculpatul și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii urmează să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul . în T-,.A,.32, jud.C,și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii cu sediul în B--40bis.5 sector 2 B, împotriva deciziei penale nr. 348 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii să plătească părții civile suma de câte 250 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul și Asociația Fondul de Protecție a Victimelor Străzii să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR/21.02.08/2 EX.
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Ana Covrig
