Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 124/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 124
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 13 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -- BIROUL TERITORIAL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Biroul Teritorial Bacău, împotriva încheierii din data de 06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații - inculpați în stare de arest, inculpatul asistat de apărător ales - avocat, inculpatul asistat din oficiu de avocat și avocat ales, inculpata asistată de avocat, inculpatul G asistat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat pentru inculpații și
Avocat, solicită să se ia act că formulează cerere de recuzare în temeiul art. 47 al. 2 Cod procedură penală. Precizează că recuzarea vizează în egală măsură întreg completul de judecată pentru același temei de drept, dar situații de fapt diferite, întrucât este de necontestat că toți membrii completului de judecată s-au pronunțat într-o formă sau alta cu alte ocazii în cauză.
Instanța, precizează că prezenta cauză urmează să fie suspendată pentru soluționarea cererii de recuzare, urmând a se reveni asupra ei după deliberare.
Conform art. 52 al. 2 Cod procedură penală, recuzarea se soluționează de alt complet. Peste două ore, după ce va ajunge în I, va înainta cererea de recuzare și în scris, prin fax și solicită să fie citat după soluționarea recuzării pentru următorul termen, susținând că președintele completului de judecată după formularea cererii de recuzare nu mai poate dispune nici o măsură în dosar. Solicită să fie încunoștiințat cu privire la noul termen, în ideea că judecătorii care vor intra în dosar, probabil vor acorda termen pentru analizarea dosarului. Consideră că președintele completului s-a antepronunțat, atunci când precizat că se va relua dosarul imediat după soluționarea recuzării.
Avocat, lasă la apreciere soluția asupra procedurii de soluționare a cererii de recuzare pe care nu o susține și a cererii formulate.
Avocat, lasă la apreciere soluția asupra procedurii de soluționare a cererii de recuzare, pe care nu o susține.
Av., arată că nu susține cererea de recuzare.
Avocat declară că delegația d-lui, încetează sa urmare a mandatului său, de apărător ales.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzii de apreciere asupra cererii și a cauzei, în sensul dacă se impune disjungerea cauzei cu privire la ceilalți inculpați care nu au formulat cerere de recuzare.
Avocat și, se opun disjungerii cauzei.
Instanța, dispune suspendarea cauzei pentru soluționarea cererii de recuzare.
Avocat, susține că în maxim 2 ore când va ajunge în I va comunica prin fax motivele cererii de recuzare.
Instanța, dispune suspendarea cauzei, pentru soluționarea cererii de recuzare.
După reluarea ședinței de judecată, ora 14.00, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: intimații - inculpați în stare de arest, inculpatul asistat de apărător ales - avocat, inculpatul asistat de avocat ales, inculpata asistată de avocat și avocat, inculpatul G asistat de avocat cu delegație de substituire pentru avocat.
Avocat depune Ziarul de B apărut în data de 13.02.2009, ca probă în cauză și arată că nu are alte cereri de formulat.
Avocat depune la dosar un memoriu formulat de inculpatul G și arată că nu sunt alte cereri prealabile de formulat.
Avocaz și avocat arată că nu au alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Parchetului, față de motivele de recurs formulate în scris și pe care le susține oral în instanță, solicită în temeiul art. 38515al. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 6.02.2009 și în rejudecare menținerea arestării preventive a inculpaților din motivele expuse. Totodată, solicită a se avea în vedere că unul dintre inculpați - G este recidivist, fiind condamnat pentru infracțiuni de aceeași natură pentru care este arestat preventiv.
Avocat - apărător ales pentru inculpatul, a solicitat respingerea recursului, menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Bacău, întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru a fi admis recursul. Face trimitere la încheierea atacată, pe care o apreciază ca fiind legală, motivată și temeinică și la practica O în această materie, apreciind că atât motivele, termenul rezonabil și elementele celorlalți inculpați, au fost cercetate de instanță.
Aduce în discuție ca practică judiciară, pronunțată de CEDO în două cauze: o hotărâre pronunțată în 1968 - Wemhoff contra Germaniei și o altă hotărâre pronunțată în anul 2000 La împotriva Italiei, cu privire la termenul rezonabil al arestării preventive și durata procesului penal și susține că în Codul României cu privire la această durată, se face referire la termenul de 180 zile în care trebuie să se facă cercetarea penală. Susține că prevederile art. 202 nu au dispărut din Codul d e procedură penală, însă în cauză nu a fost aplicat.
O în art. 5 paragraf 3 și cele două hotărâri invocate definesc "termenul rezonabil", în sensul că perioada arestării începe din ziua arestării și se termină în ziua când se pronunță achitarea sau condamnarea persoanei respective, indiferent dacă hotărârea este sau nu definitivă.
Din motive neimputabile inculpatului nu s-a făcut în dosar nimic, nu datorită avocaților cauza a trebuit să fie înaintată Curții Constituționale pentru soluționarea excepției, ci datorită imposibilității aplicabilității practice a Codului d e procedură penală.
Avocat - apărător ales pentru inculpata, susține că atunci când instanța de fond ia o măsură, aceasta are prioritate în ceea ce privește decizia pe care o ia, pentru că are cunoștință de cuprinsul dosarului și deasemeni de responsabilitatea pe care o ia. Judecătorul instanței de fond își încarcă conștiința cu întreaga responsabilitate, în sensul dacă măsura luată este corectă. Soluția se analizează separat pe fiecare caz, nu global ci pe fiecare inculpat în parte.
din întâmplare a aderat la grup, ca urmare a faptului că a fost concubina unui inculpat, nu a desfășurat activități care sunt fundamentale în acest dosar. La pronunțarea soluției, solicită să se aibă în vedere vârsta acesteia, faptul că nu posedă antecedente penale. Depune din Buletinul CEDO o hotărârea din 10.06.2008 pronunțată în cauza Tase împotriva României cu privire la cererea de prelungire a arestării preventive formulată de cinci ori pe aceleași motive și prin care s-a stabilit că prelungirea arestării preventive de cinci ori nu are temei legal.
În cauza de față, termenul de peste 1 an și 2 luni de când este arestată preventiv inculpata, este depășit, măsura luată de Tribunalul Bacău este corectă și legală.
În concluzie, justiția trebuie să-și spună cuvântul indiferent de influențele din afară, solicitând respingerea recursului cu privire la inculpata și menținerea încheierii Tribunalului Bacău.
Avocat având cuvântul pentru G, a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău care în mod corect a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Apreciază că termenul rezonabil al arestării preventive este depășit, inculpatul fiind arestat de 1 an și 4 luni. Face referire la o hotărâre pronunțată de CEDO în 2007 cu privire la menținerea stării de arest și la art. 5 paragraf 3 al, pe care Tribunalul Bacău le-a avut în vedere.
Inculpatul a fost obligat de instanța de fond să respecte unele restricții, să nu ia legătura cu părțile vătămate și consecințele ce decurg în cazul în care sunt încălcate. În concluzie, solicită respingerea recursului, menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Bacău.
Pentru inculpata, a pus concluzii de respingerea recursului, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău, termenul rezonabil al arestării preventive fiind cu mult depășit. Inculpata nu posedă antecedente penale, are un copil mic, a aderat la grup nu a participat la constituirea acestuia.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul, a solicitat respingerea recursului declarat de Parchet în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și în consecință păstrarea drept legală și temeinică încheierea din 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.
În combaterea motivelor de recurs formulate de Parchet, susține că instanța de fond, după ce Curtea de Apel nu a fost de acord cu soluția, a dat dovadă de tărie de caracter și a păstrat soluția, venind cu argumente în susținerea acestea.
Motivarea Parchetului în sensul că temeiurile avute în vedere la arestarea din 18.12.2007, susține că între această dată și martie 2008, s-a desfășurat cercetarea penală, dar începând cu data investirii instanței cu rechizitoriu, în cauză nu s-a făcut nimic, astfel încât în data de 19 iunie s-a invocat acea excepție de neconstituționalitate, admisă în principiu de judecătorul instanței de fond care a înaintat dosarul la B spre soluționare.
Cu privire la susținerea Parchetului în sensul că " subzistă temeiurile" care au fost avute în vedere la luarea măsurii, arată că de 11 luni în dosar nu s-a făcut nimic și își pune întrebarea de ce a fost mai bună menținerea măsurii arestării preventive, față de o altă măsură, decât aceea că i s-a îngrădit libertatea inculpatului, punând mai presus buna desfășurare a procesului penal. Distanța dintre data de 18 decembrie 2007 și până azi - nu a alterat motivarea care a stat la baza menținerii arestării preventive? Această măsură trebuie revocată și inculpatul trebuie pus în libertate potrivit dispozițiilor legale la care dă citire.
Consideră că nu se mai justifică menținerea arestării preventive, de aproximativ un an cercetarea judecătorească nu mai există, cererile formulate de avocați în sprijinul inculpaților sunt cenzurate de instanță, care trebuie să admită/respingă aceste cereri. Parchetul prin susținerile formulate jicnește instanța aducând acuzații la adresa avocaților în sensul că tergiversează cauza.
Nu există probe care să justifice menținerea inculpaților în arest preventiv, susținerile Parchetului nu pot fi primite, întrucât nu există probe în acest sens care să se coroboreze între ele. Această racolare trebuie făcută în scopul antrenării respective, părțile vătămate sunt " niște prostituate" așa cum a susținut și un magistrat într-o ședință publică și se întreabă ce probe există legat de aceste recrutări, au fost efectuate probe, cercetări, s-au folosit martori sub acoperire, ofițeri sub acoperire? Acea parte vătămată își desfășoară activitatea în baruri, Parchetul la astfel de persoane își susține apărarea? Părțile vătămate de trei ori și-au schimbat declarațiile, fiind "încurajate" să dea astfel de declarații.
este liber, acesta nu mai influențează pe nimeni,ce argumente sunt ca acesta să fie liber și nu? Nimeni nu are curajul deciziei, întreaga familie este arestată.
În ceea ce privește judecătorul fondului, acesta a înțeles că soluția dată în urmă cu o lună este cea corectă, a analizat temeinic dosarul, are un caracter deosebit. a fost pusă în libertate a treia oară de acesta, care știe cel mai bine dosarul, fiind în contact permanent cu el. prin urmare, această menținere nejustificată poate fi privită ca o răzbunare, inculpatul nu este condamnat, nu s-a definitivat urmărirea penală printr-o decizie definitivă. Nu înțelege ce se previne prin șederea inculpatului în arest. Instanța, a motivat că prin timpul scurs, s-a diminuat pericolul social concret și dă citire acestei motivări, apreciind că judecătorul a găsit o soluție pentru a nu-l mai reține în continuare în arest pe inculpat, pentru buna desfășurare a procesului penal, impunându-i acestuia anumite condiții.
Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, s-au schimbat, iar măsura care se impune potrivit motivării instanței de fond, este obligarea de a nu părăsi țara. Nu știe care este diferența dintre și, privind pericolul social, a criteriilor legale prevăzute de art. 148 Cod procedură penală. în libertate vine în instanță ori de câte ori este chemat, ceea ce va face și care cunoaște consecințele încălcării obligației impuse de instanță.
Articolul apărut în ziar, face foarte rău justiției, pentru că face presiuni asupra psihicului. Precizează că a solicitat strămutarea dosarului - - dosarul de față, sens în care depune la dosar cererea formulată și confirmarea faxului înaintat, pentru celălalt -, dosar inițial, strămutarea solicitându-se de mult.
Inculpatul având cuvântul, solicită respingerea recursului și punerea în libertate, obligându-se să nu încalce nici o regulă și să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi chemat.
Inculpatul având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea încheierii Tribunalului Bacău, punerea în libertate, obligându-se să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi chemat.
Inculpata, având cuvântul, solicită respingerea recursului, punerea sa în libertate, urmând să se prezinte în instanță ori de câte ori va fi chemată. Arată că de trei ori s-a dispus punerea în libertate și are un copil de un an și șase lui în întreținere.
Inculpatul G având cuvântul, solicită a se avea în vedere memoriul depus, faptul că are 60 de ani, este nevinovat, depune răspunsul primit la sesizarea formulată la.O spre observare. Arată că de la vârsta de 19 ani a pierdut timp în Penitenciar, fără nici o speranță. Solicită să i se dea șansa de a fi pus în libertate, fiind nevinovat, nu are nimic cu grupul și nici cu părțile vătămate - reclamante în dosar și nu trebuie să fie acuzat pentru o greșeală pe care a făcut-o în tinerețe.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă J - DI.T - Biroul Teritorial Bacău împotriva încheierii din 6.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr- constată următoarele:
Prin încheierea mai sus arătată s-au dispus următoarele:
În temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestului preventiv luată împotriva inculpaților, G, și -A, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Supravegherea inculpaților, pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția Municipiului B, pentru inculpații, G și și de către Poliția orașului M pentru inculpata.
În temeiul art.1451alin.2 Cod procedură penală cu art.145 alin.11,alin.12Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se aproprie de persoanele vătămate, membru familiilor acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, martorii ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
f) să nu se afle în locuințele părților vătămate.
În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedură penală, art.145 alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților, G, și, că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În temeiul art.1451alin.2 Cod procedură penală cu art.145 alin.21Cod procedură penală s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: fiecărui inculpat, Poliției Mun. B, Poliției orașului M, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin inculpaților.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, G, și, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu obligarea de a nu prăsi localitatea, formulate de inculpații, și.
S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, G și, constată următoarele:
Analizând măsura arestării preventive, astfel cum a fost luată inițial, prelungită și menținută ulterior, precum și actele și lucrările din dosarul de urmărire penală și cel al instanței, efectuate până în prezent, tribunalul a rețineut că cei șapte inculpați, și G au fost trimiși în judecată, după cum urmează:
1. - fiul lui și, născut la data de 15-08-1965 în B, domiciliat în B-/E/1, posesor CI seria - nr. -, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003 modif. art.12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,2,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, începând cu anul 2003, pus bazele unei grupări infracționale organizate, structurată piramidal, în cadrul căreia se identifica ca și lider, din care făceau parte mai mulți membri, având reprezentarea neechivocă apartenenței sau sprijinirii grupului, respectiv, inculpaților, și inc. G (modalitatea sprijinirii grupării), a recrutat, transportat, cazat, în modalități incriminate penal - promisiuni mincinoase de muncă, constrângere fizică și/sau morală - partea vătămată majoră și părțile vătămate minore, ,. Probațiunea penală identifică că toate victimele menționate anterior au fost exploatate sexual.
Cu privire la partea vătămată se constată că inculpatul, având cooperarea infracțională a inculpatului și inculpatului în cadrul grupului infracțional organizat pe care-l conducea, a procedat la încercarea recrutării acesteia, prin inițierea unei tranzacții ilicite de cumpărare de la un alt traficant, din jud. B, exploatarea sexuală a acesteia nefiind materializată, întrucât victima a refuzat deplasarea în mun. B, având cunoștință de scopul ilicit de altfel emis, victimizarea sa fiind realizată prin acte de abuz sexual. Cu referire la această din urmă parte vătămată - minoră la momentul inițierii tentativei de recrutare prin constrângere de către inculpatul, împreună cu ceilalți membri - se constată sub aspectul încadrării juridice, că fapta este absorbită în contextul infracțional reținut în sarcina sa.
2. - fiul lui și, născut la data de 02-10-1961 în B, mun. B, cu același domiciliu,-, jud. B, posesor CI seria - nr.-, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003 modif. art.12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,2,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, începând din anul 2005 se identifică ca și membru al grupării și co-lider (în perioada în care inculpatul a fost plecat în străinătate) în cadrul căreia a recrutat, împreună cu alți membri, prin înșelăciune - promisiuni mincinoase privind oferte false de muncă la hanul "La balena" din com. - în scop de exploatare sexuală, pe părțile vătămate majore, și, față cea din urmă nematerializându-se victimizarea concretă.
Ulterior, în cadrul aceluiași grup infracțional organizat, împreună cu coinculpații și, a desfășurat activități concrete de recrutare de victime minore, prin mijloace de înșelăciune sau punerea în situația extremă profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința, a părților vătămate și;
În cazul primei victime, exploatarea sexuală a acesteia s-a concretizat urmare a administrării forțate de droguri de mare risc, aceasta practicând ulterior prostituția la dispoziția întregului grup infracțional, prin continuarea constrângerii și manipulării acesteia. Cu referire la partea vătămată minoră se identifică aceeași situație juridică menționată anterior.
3. zis "" - fiul lui și, născut la data de 16-07-1959 în B, domiciliat în B,-, CNP - -, posesor CI seria - nr. -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003 modif. art.12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,2,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, începând cu anul 2003, se identifică ca și membru al grupului infracțional organizat, cu atribuții concrete în cadrul acestui anturaj infracțional, la solicitarea liderului grupării inc.: a recrutat în diferite modalități incriminate penal și/sau a exploatat sexual, împreună cu alte persoane, pe părțile vătămate minore, Elisa și alte victime majore, identificate de probațiunea penală.
4. -A fostă - fiica lui și, născută la 30-11-1985 în mun. M, jud. B, cu domiciliul în M,-, jud. B, posesoare a CI seria - nr. -, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003 modif. art.12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, totul cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, începând cu toamna anului 2007, anterior identificându-se cu intermitențe, și alte asemenea conexiuni infracționale, a aderat la grupul infracțional organizat condus de inculpatul, a cărui membri erau inculpații, și în conexiune infracțională directă cu inculpatul G, care a sprijinit acest anturaj ilicit, s-a implicat în activități concrete de traficare și exploatare sexuală, asigurând prin atribuțiile sale concrete plasarea, cazarea și gestionarea directă a victimelor, realizând în acest mod produsul infracțional, pe care îl punea în principal la dispoziția a liderului grupării, rezultând date că aceleași acte ilicite a desfășurat și cu privire la alte părți vătămate majore, identificate intruziv.
Având în vedere actele de inițiere a activității infracționale de recrutare asupra părții vătămate minore, reținându-se tentativa la infracțiunea de trafic de minori, se constată situație de absorbție în contextul infracțional care se reține în sarcina sa.
5. - - fiul lui și, născut la data de 02-07-1986, născut la data de 02-07-1986 în B, cu același domiciliu,-/E/11, jud. B, posesor al CI seria - nr.-, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003 modif. art.12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal,constând în aceea că, de la începutul anului 2007 până în luna octombrie a aceluiași an, a aderat la grupul infracțional organizat condus de inculpatul, având reprezentarea evidentă a apartenenței la grup, a desfășurat împreună cu ceilalți membri activități de traficare și exploatare sexuală a părților vătămate Elisa, și a altor părți vătămate majore, identificate intruziv. Cu referire la partea vătămată se identifică aceeași situație juridică menționată anterior.
6. - fiul lui și, născut la data de 31-01-1987 în mun. B, jud. B, domiciliat în B,-/B/3, jud. B, posesor CI seria - nr. -, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003 modif. art.12 al.1,2 lit. și art. 13 al.1,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, începând cu luna septembrie 2007, s-a identificat ca membru al grupului infracțional organizat condus de inculpatul, având reprezentarea evidentă a apartenenței la grupare; împreună cu ceilalți membri, în principal având cooperarea inculpatului și inculpatei, a traficat și asigurat exploatarea sexuală a victimelor, precum și a altor victime majore, care deși aflate în situații de victimizare, au dat declarații de martor, respectiv numitele și.
De asemenea se reține că inculpatul menționat a cooperat cu inculpatul G privind demersurile de recrutare a părților vătămate minore și, transportându-le pe acestea la domiciliul tatălui său, precum și la Barul Club din B, iar ulterior, la locația numitei, pentru scopul infracțional de exploatare sexuală.
7. fost - fiul și, născut la data de 25-02-1950 în com., jud. N, domiciliat în B,- A, jud. B, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 7 al.1-3 cu referire la art. 2 lit. a,b pct.12 din Legea 39/2003, art. 13 al.1,2,3 rap. la art. 12 al.2 lit. a din Legea 678/2001 modif. prin Legea 287/2005, o infracțiune prev de art.12 al.1 din Legea 678/2001 modif. și o infracțiune prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. art.197 al.1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit a Cod penal,constând în aceea că a sprijinit gruparea infracțională organizată condusă de inc., făcând demersuri de recrutare, împreună cu inc., a părților vătămate și, prin promisiuni de muncă mincinoase, în scop de exploatare sexuală, intenționând punerea lor la dispoziția liderului grupării menționat, iar asupra celei din urmă victime a materializat un act de abuz sexual, respectiv viol, în modalitatea tentativei.
De asemenea, în sarcina aceluiași inculpat se reține un act individual de recrutare prin înșelăciune, și ulterior prin constrângere fizică și morală, obligând-o pe partea vătămată, pentru o perioadă de 2 săptămâni, în cursul lunii august 2007, să întrețină raporturi sexuale contra cost, în zone stradale de pe raza mun. B, în folosul lui exclusiv.
Toți inculpații au fost arestați de Tribunalul Bacău, prin încheierile de ședință din 19.12.2007 și 23.12.2007, considerând că în cauză sunt întrunite prevederile art.148 lit. b,c,e,f, Cod procedură penală.
Ulterior, prin exercitarea căilor de atac, inculpaților, și, li s-au admis de către Curtea de Apel Bacău, recursurile formulate împotriva încheierii de menținere a arestării preventive, dispusă de Tribunalul Bacău, astfel că li s-a înlocuit măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fiind puși în libertate, prin încheierile de ședință din 17.11.2008 și 19.11.2008.
Astfel, la acest termen de judecată (06.02.2009) s-a pus în discuție starea de arest pentru inculpații care au rămas în stare de arest preventiv, respectiv, G și.
De fiecare dată, la fiecare termen de judecată, instanța a verificat dacă sunt sau nu întrunite condițiile cerute de dispozițiile art.143, 148 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al inculpatului a arătat că din data de 13.03.2008 nu s-a efectuat nici un act de cercetare judecătorească, cu excepția audierii a cinci părți vătămate. Nu poate fi ținut clientul său în această stare, până ce Curtea Constituțională va soluționa excepția de neconstituționalitate ridicată, arătând totodată că apoi urmează a fi soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de strămutare ce au formulat-o inculpații.
A solicitat revocarea acestei măsuri, având în vedere că de la termenul anterior 08.01.2009, nu au intervenit elemente noi, și că tot ceea ce a solicitat, concluziile puse la acel termen, rămân valabile și pentru termenul de astăzi, nedorind să le repete.
În opinia sa, nu există (de altfel, nu au existat niciodată) temeiul arestării fondat pe dispozițiile art.148 lit."f" cu referire la "pericolul concret" al lăsării inculpatului în libertate. În subsidiar a solicitat instanței, aplicarea oricărei măsuri prevăzute de art.136 Cod procedură penală.
Apărătorii desemnați din oficiu pentru cei trei inculpați, G și Ionul, au solicitat instanței, de asemenea revocarea măsurii arestării preventive și înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, având în vedere că nu există probe sau indicii care să confirme săvârșirea infracțiunii de către inculpați, în afara declarațiilor părților vătămate, că nu există probe că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, că nu au antecedente penale ( cu excepția inculpatului G), că inculpata are un copil minor în îngrijire.
Instanța, analizând hotărârea, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2 Cod procedură penală cu art.160 indice b Cod procedură penală a constatat că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru următoarele considerente:
Pentru menținerea arestării preventive este necesar să subzistecumulativprobe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 Cod procedură penală) și de asemenea, să existe probe din care să rezulte una din condițiile prev. de art.148 Cod procedură penală.
Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul ce s-a administrat până la această dată, deosebit de amplu, demonstrează că există probe și indicii temeinice că inculpații, G și, au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
În privința dispozițiilor art.148 lit.b,c,e, procedură penală, s-a aprecist că împrejurările arătate la aceste litere, pot fi împiedicate a se întâmpla și prin impunerea obligațiilor, așa cum sunt ele prev. de art.145 sau art.145 indice 1 Cod procedură penală, și că încălcarea lor cu rea-credință înlocuirea măsurii cu arestarea preventivă.
Ultimul temei reținut la arestare, respectiv litera f al art.148 Cod procedură penală, cel privind pericolul concret pentru ordinea publică ce l-ar reprezenta lăsarea celor patru inculpați în libertate, s-a considerat că timpul scurs de la arestarea lor și până în prezent, a diminuat rezonanța socială negativă ce exista la momentul arestării, securitatea socială de care s-a făcut vorbire și care a fost menționată la arestare, la prelungiri și menținerile de până acum, nu mai este tot atât de mult afectată. Pericolul concret care,într-adevăr mai poate plana, este cel asupra părților vătămate, însă așa cum s-a menționat, prin impunerea obligațiilor de a nu se apropia de acestea, de familiile lor, de locuințele lor, și nerespectarea lor atrage "ope legis" înlocuirea cu măsura arestării preventive.
De asemenea, potrivit art.136 alin.8 Cod procedură penală la alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se ține cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. A fost invocat, la un termen anterior, pentru egalitate de tratament, punerea în libertate și a fratelui, așa cum a obținut inculpatul, printr-o decizie a Curții de Apel Bacău, la data de 19.11.2008, apreciindu-se că, încă aproximativ trei luni de arest preventiv pentru inculpatul, au fost de natură a justifica diferența în ceea ce privește activitatea infracțională, a fiecăruia dintre ei.
Așadar, în baza art.139 Cod procedură penală, instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive pentru toți cei patru inculpați s-au schimbat, și că măsura potrivită la această dată și pentru împrejurările existente, cu referire aici la soluțiile ce se vor da de Curtea Constituțională față de excepția de neconstituționalitate invocată (art.77 indice 1.pr.pen), și a cererii de strămutare formulată de inculpatul existentă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru aceste considerente, s-a apreciat că se impune respingerea cererilor de înlocuire a acesteia măsuri, cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpații, și.
De asemenea, a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, formulată de inculpatul, pentru motivele expuse mai sus.
Din considerentele arătate, tribunalul, aplicând dispozițiile art.136 Cod procedură penală, art.139 Cod procedură penală a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților, G și, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, respingând cererea apărătorului inculpatului de revocare a arestării preventive.
Supravegherea inculpaților, pe durata măsurii de obligare de a nu părăsi țara, va fi exercitată de Poliția Municipiului B, pentru inculpații, G și și de către Poliția orașului M pentru inculpata.
În temeiul art.1451alin.2 Cod procedură penală cu art.145 alin.11,alin.12Cod procedură penală, au fost obligați inculpații să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, de instanța de judecată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă;
e) să nu se aproprie de persoanele vătămate, membru familiilor acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, martorii ori alte persoane și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
f) să nu se afle în locuințele părților vătămate.
În temeiul art.1451alin.2 Cod procedură penală, art.145 alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților, G, și, că în cazul încălcării cu rea-credință a măsurii a obligării de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În temeiul art.145/1 alin.2 Cod procedură penală, cu art.145 alin.2/1 Cod procedură penală s-a dispus comunicarea copiei certificate a prezentei încheieri: fiecărui inculpat, Poliției Mun.B, Poliției orașului M, Direcției Generale de Pașapoarte, Jandarmeriei, Poliției Comunitare și Inspectoratului General de Poliție de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care le revin inculpaților.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, G, și, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpatul.
Împotriva încheierii pronunțate a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Bacău.
În motivarea recursului a arătat următoarele:
Invocă netemeinicia măsurii dispuse de instanță prin încheierea din data de 06.02.2009, întrucât temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, având în vedere faptul că subzistă condițiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege fiind mai mari de 4 ani și pericolul social concret, rezultat din gravitatea faptelor comise, la care se adaugă și prevederile art.148 lit. b, e Cod procedură penală constând în existența datelor că inculpații vor încerca să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin exercitarea de presiuni asupra persoanelor vătămate și materializarea de înțelegeri frauduloase cu acestea și martori audiați în cauză.
Mai mult, conform monitorizărilor intruzive autorizate în cauza penală conexă instrumentată de DIICOT Serviciul Teritorial Bacău sub nr. 16D/P/2008, dosarul aflându-se pe rolul instanței de fond - Tribunalul Bacău, se atestă că sunt suplimentate condițiile de incidență, cu referire la prevederile art. 148 al. 1 lit. a Cod procedură penală, rezultând fără nici un dubiu intenția inc. și a acoliților săi, de a se sustrage cercetărilor penale, prin fuga în afara țării, în ipostaza în care autoritățile judiciare s-ar lăsa manipulate printr-o situație de clemență procedurală, în condițiile dispunerii punerii acestora în libertate.
Luarea în considerație în mod adecvat a dezideratelor de exigență statuate de lege plenar în conținutul prevederilor art. 148 al. 1 lit. b și e Cod procedură penală, prin constatarea evidentă a pericolului denaturării adevărului judiciar impun cu precădere menținerea stării de arest cu referire la persoanele inculpate, în condițiile în carenu există numaidatecă inculpații vor exercita presiuni sau înțelegeri frauduloase cu persoanele, care au mis conduite procesuale în cauză,ci probe concludente, decisive si coroborate, care demonstrează că inc. și alți membri ai grupului infracțional sau sprijinitori ai acestui anturaj de conivență, au desfășurat acte ilicite de natură a obstacula aflarea adevărului judiciar în prezenta cauză.
Astfel, în mod concret se reține că au fost trimiși în judecată inc. și fiind cercetați, printre alte fapte penale, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea 39/2003 și art. 264 Cod penal, cu aplic, art.33 lit. a Cod penal, care expun faptic că aceștia la solicitarea expresă a liderului acestui grup, căruia i-a pus a dispoziție în Penitenciar cât și în Arestul JBm ijloace tehnice de comunicare, au procedat la contactarea părților vătămate audiate în cauza penală 21D/P/2007 pe care le-a intimidat, amenințat în vederea determinării acestora să-și schimbe depozițiile inițiale, conforme cu realitatea, în scopul denaturării adevărului judiciar, înlăturării răspunderii penale a persoanelor cercetate pentru trafic de persoane și minori, cât și a îngreunării judecării cauzei.
Mai mult decât atât, în cadrul procedurilor judiciare se reține că inc., având emis un mandat de arestare în lipsă pe numele său, s-a sustras cercetării penale o perioadă îndelungată de timp. Aceasta în prezent, prin efortul organelor de poliție cu atribuții specifice, a fost identificată și se află în executarea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul Bacău, activ și în prezent prin menținerea acestei măsuri restrictive de libertate.
Decursul de instrumentare al prezentei cauze penale constată la momentul actual că cercetarea judecătorească este în fază incipientă, determinată de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale de către toți inculpații, care au vizat tergiversarea acesteia prin formularea a nenumărate cereri de amânare, ridicarea de excepții neîntemeiate, cu efect de imposibilitate de administrare probatorii pe fond.
In faza de urmărire penală se reține că inculpații au abordat o atitudine de nerecunoaștere a faptelor penale ce li se impută în baza probelor concludente de incriminare penală, iar pe parcursul cercetării judecătorești au refuzat să dea curs audierii în cadrul procedurilor inițiale, sub motivația că vor să ia mai întâi act de susținerile de inculpare ale victimelor, prin percepția directă a declarațiilor acestora, constatându-se astfel că se urmărește construirea ulterioară de apărări insidioase, în funcție de rezultatul verificărilor penale.
-se pericolul traumatizării victimelor cu rezultat iminent de
influențare a depozițiilor acestora, în sensul prejudicierii demersurilor de aflare
adevărului în cadrul procedurilor judiciare, s-a apreciat ca oportună aplicarea instituției prev. de art. 771Cod procedură penală, cu referire la modalitatea de audiere a persoanelor vătămate, având în vedere structura specifică a infracțiunilor de trafic de persoane și minori, care expune încălcări serioase a drepturilor fundamentale ale omului și a demnității umane, totodată luându-se în considerație și necesitatea acceptării juste a tezei vulnerabilității părților vătămate, în condițiile în care s-au profilat date certe, care subliniază existența unor reacții de intimidare și manipulare a lor, materializate de însăși inculpați sau acoliți ai grupului infracțional.
Cu privire la solicitarea emisă de acuzare privind necesitatea aplicării prevederilor art. 771 Cod procedură penală, inculpații prin apărător au ridicat excepția de neconstituționalitate, astfel vizând și prin acest demers tergiversarea cercetării judecătorești. De precizat că la termenul din data de 13.01.2009 Curtea Constituțională a respins excepția invocată de inculpații.
Se preciază ca fiind necesară menținerea stării de arest preventiv față de inc., fostă, și G, în vederea efectuării în bune condiții a cercetării judecătorești, pentru evitarea influențării prin presiuni sau înțelegeri frauduloase, a părților vătămate și a martorilor care nu au fost încă audiați, dat fiind și faptul că această manieră neconformă legii nu este străină grupului infracțional obiect de cercetare în cauză.
Pentru a se proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive, trebuie ca temeiurile care au determinat arestarea să nu mai impună în continuare privarea de libertate, ceea ce nu este cazul în speță, cu atât mai mult cu cât temeiurile care atrag aplicarea acestei măsuri au fost suplimentate și în condițiile incidenței prevederilor art. 148 al. l lit. a Cod procedură penală.
Inculpații au desfășurat activități specifice de trafic de persoane pe o perioadă îndelungată, speculând semnificativ situațiile de dificultate financiară, disfunctionalitătile de educație a victimelor, absenta sau controlul diminuat în mediul familial, precum și împrejurările de vulnerabilitate afectivă a acestora, datorată vârstei.
Se cuvine a se menționa și aspectul că în raport cu unele victime, prioritar cele minore, asupra cărora inculpații au materializat control o perioadă îndelungată de timp, prin manipulare sau acte de constrângere morală, s-au identificat ipostaze specifice conturării unei situații de dezorientare accentuală în esență destabilizantă, privind valorile socio-morale, ceea ce atestă că inculpații sunt responsabili și de imposibilitatea reinserției victimelor în societate.
Această concluzie rezultă din datele de verificare penală, din dosarul conex amintit, constatându-se evident puterea discreționară pe care inculpații o au asupra victimelor, în sensul obținerii denaturării adevărului judiciar, în condițiile în care s-a constatat că au fost manipulate prin prezentarea la un termen de judecată fără a fi citate, iar ulterior le-au determinat să completeze declarații olografe într-un ambient propice lor, prin disponibilitatea ilicită a unor complici, care atestă fără nici un dubiu intenția influențării victimelor în scopul evitării atragerii răspunderii penale.
Lăsarea în libertate a inculpaților ar avea un impact puternic asupra victimelor, cu valențe de prejudiciu privind exprimarea adevărului necesar cauzei, în condițiile în care, de la sine înțeles, victimele sau martorii nu ar constata decât vulnerabilitatea lor prin lipsa de protecție, care ar trebui să le fie asigurată prin proceduri judiciare, percepând starea de libertate a inculpaților ca o surmontare și sfidare a legii.
In sarcina inculpaților s-a reținut comiterea unor infracțiuni deosebit de grave pentru care legea prevede pedeapsa închisori mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Este adevărat că legiuitorul nu a stabilit niște criterii de orientare pentru aprecierea realizării celei de-a doua condiții prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că trebuie să existe probe că lăsarea în libertate a inculpaților trebuie să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică -în condițiile în care însășiinstanța reține cu privire la prima condiție, că probatoriul administrat în cauză până în prezent demonstrează că inculpații au săvârșit faptele ce li se rețin în sarcină- însă literatura juridică și practica judiciară au arătat în mod unitar că întrunirea condițiilor potrivit cărora lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, trebuie apreciată de la caz la caz și analizată prin prisma naturii faptei, a modalităților de săvârșire a acesteia, a valorii ocrotite de legea penală, căreia i s-a adus atingere prin săvârșirea faptei, scopul urmărit de infractor, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și a persoanei infractorilor.
In cauza pendinte condiția că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică este pe deplin dovedită pe baza probatoriului administrat în cauză și rezultă din însăși natura faptelor penale și a modalităților de săvârșire - prin înșelăciune, aservire sentimentală și financiară, crearea aparenței evidente că vor desfășura activitățile de prostituție sub "protecția legitimă" a unui clan de tip mafiot, dată fiind structura și ierarhizarea grupării, modul însăși de selectare a clientelei.
Având în vedere că practica judiciară a stabilit permanent, după modificarea Codului d e procedură penală, faptul că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului se analizează în raport de toate circumstanțele și împrejurările privitoare la fapta reținută în sarcina acestuia, cât și la circumstanțele personale și atitudinea adoptată în cursul procesului penal, consideră că în prezenta cauză, în privința inc., fostă, și G, toate aceste criterii sunt îndeplinite, justificând menținerea măsurii arestării preventive.
Urmare a probatoriului administrat în cauză se conturează evident convingerea că există indicii că inc., fostă, și G au săvârșit infracțiunile imputate, care prin natura lor au un pericol social major, expus prin faptul că activitățile de traficare de părți vătămate minore și majore au fost comise în cadrul unui grup infracțional organizat, care a acționat o perioadă îndelungată de timp, dobândind la nivel zonal valențe de fenomen infracțional.
Mai mult, modalitatea în care au fost comise faptele și natura relațiilor socio-umane afectate - încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului și a demnității umane - impun concluzia că lăsarea acestora în libertate generează o stare de insecuritate socială, reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, iar interesul general al protejării societății primează interesului personal al inculpaților.
Având în vedere și faptul că în jurisprudența s-a statuat permanent că aprecierea limitelor rezonabile ale arestării preventive se realizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, luând în considerare elemente cum ar fi complexitatea cauzei, gradul de pericol social al faptelor și al autorilor acestora, existența datelor și indiciilor temeinice că ar putea să influențeze cursul cercetării judecătorești, în sensul zădărnicirii în mod direct sau indirect a aflării adevărului, precum și comportamentul părților vis a vis de realizarea actului de justiție, se consideră că măsura arestării preventive a inc., fostă, și G nu apare ca fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât întârzierea efectuării cercetării judecătorești nu este imputabilă organelor judiciare.
de persoane este o infracțiune cu un pericol social deosebit de ridicat, deoarece reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism social și una dintre cele mai josnice, cinice și abjecte manifestări ale conștiinței înapoiate. Pericolul social deosebit al acestor fapte, constă în împrejurarea că face din exploatarea sexuală a unei alte persoane o sursă ilicită de câștig și de procurare a mijloacelor de trai, dar în același timp, provoacă o gravă tulburare în desfășurarea relațiilor de conviețuire socială și constituie un teren favorabil pentru săvârșirea unor fapte grave. socială a faptelor reprezintă, de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret și, aceasta este evidentă în cauza de față, cu atât mai mult cu cât, prin lăsarea în libertate a inculpaților, în aceeași comunitate cu victimele s-au putea induce acestora un puternic sentiment de insecuritate socială, fapt ce în final s-ar repercuta negativ asupra finalității actului de justiție și implicit asupra opiniei publice.
In acest sens, consideră că în cauza de față nu există temeiuri pentru a se da o eficiență majoritară circumstanțelor personale reținute în favoarea inculpaților de către instanța investită cu judecarea cauzei, prin luarea în considerare a unor înscrisuri sub semnătură privată extrajudiciare (cazul caracterizărilor favorabile depuse la dosar prin apărător ales) sau prin aprecierea subiectivă asupra caracterului victimelor (făcând referire la articolul de presă depus în apărare la termenul de judecată din data de 06.01.2009).
Consideră că motivarea înlocuirii măsurii arestării preventive a inc., fostă, și G cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara de către instanța de judecată, prin aceea că timpul scurs de la arestarea inculpaților până în prezent a diminuat rezonanța socială negativă ce exista la momentul arestării și că securitatea socială la momentul actual nu mai este tot atât de mult afectată, este insuficientă și cu caracter general, în practica judiciară statuându-se că, în ipostaza trecerii unei perioade mai mari de timp, menținerea arestării preventive se impune nu numai prin prisma rezonanței sociale a faptei, care s-a mai estompat, ci prin prisma periculozității concrete dovedite de inculpați, care au demonstrat că sunt apți a depune reale stăruințe pe calea infracțională prin săvârșirea în continuare a unor activități prin intermediul cărora să încerce să își diminueze responsabilitatea penală pentru faptele comise.
De asemenea, susținerea instanțeică pericolul social concret care într-adevăr mai poate plana este cel asupra părților vătămate, dar că impunerea obligației de a nu se apropia de acestea, de familiile lor, de locuințele lor și nerespectarea acestora atrage "ope legis" înlocuirea cu măsura arestării, este nejustificată dacă se are în vedere că inculpațiideși aflați în stare de arest au încercat deja, prin persoaneinterpuse,influențarea victimelor reușind așa cum s-a precizat anterior manipulareaacestora, în sensul schimbării declarațiilor date inițial.
In aceste condiții, se consideră astfel că este mai mult decât evident că lăsarea în libertate a inculpaților prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara prezintă pericol concret în ceea ce privește influențarea martorilor și victimelor care nu au fost audiate încă, având în vedere stadiul incipient al fazei de judecată, precum și în ceea ce privește sustragerea inculpaților de la cercetarea judecătorească.
Date fiind structura grupului, relațiile de care se bucură membrii grupării, ascendentul pe care îl dețin aceștia în lumea interlopă și conduita procesuală a acestora care evidențiază fără dubiu încercarea de a se sustrage răspunderii penale, consideră că obligațiile impuse de instanța de judecată, prin înlocuirea măsurii preventive a arestării cu cea de a nu părăsi țara, nu sunt suficiente motive care să împiedice inculpații să îngreuneze aflarea adevărului judiciar al cauzei.
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 38514Cod procedură penală încheierea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856al.3 Cod procedură penală, constată că aceasta este netemeinică cu privire la inculpații, și
În mod greșit s-a dispus de către instanța de fond înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru cei trei inculpați.
Este evident că în cauză - în ce privește pe acești trei inculpați - sunt îndeplinite prevederile art. 3002cu art. 160bal. 3 Cod procedură penală, în sensul că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la arestarea inițială și acestea impun în continuare privarea de libertate.
Până la acest stadiu al judecății există date și elemente că cei trei inculpați au săvârșit infracțiuni grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în raport de natura faptelor pentru care sunt judecați și ținând seama și de persoana inculpaților care nu au avut o comportare sinceră în cursul procesului.
În plus există date că cei în cauză încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților și martorilor.
Obligațiile impuse de prima instanță conform art. 1451al. 2 cu referire la art. 145 Cod procedură penală celor trei inculpați nu sunt suficiente și nici nu sunt în măsură de a face inaplicabile prevederile art. 148 lit. b,c,e și f Cod procedură penală.
În ce privește durata arestării preventive, aceasta este rezonabilă în raport cu practic a O, ținând cont de complexitatea cauzei și atitudinea inculpaților care în mod constant au tergiversat soluționarea cauzei.
Față de cele ce preced, urmează a se admite recursul declarat de Parchet, a se casa în parte încheierea cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive privind pe inculpații, și G și procedând la rejudecare sub aspectul casării se va dispune în baza art. 3002cu 160bal. 3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive privind pe acești inculpați.
Cu privire la inculpata, se va menține soluția dată de prima instanță, având în vedere că cea în cauză a aderat ulterior la grupul infracțional, nu a îndeplinit activități de substanță, a acționat numai la comanda liderului grupului și în momentul de față nu reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal. S-a mai ținut cont și de împrejurarea că are în întreținere un copil aflat la o vârstă foarte mică.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei pentru inculpatul G se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Se va constata că celorlalți inculpați au avut apărători aleși.
Văzând și prevederile art. 192 al. 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 38515pct. 2 lit. Cod procedură penală, admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - Biroul Teritorial Bacău, împotriva încheierii din data de 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, pe care o casează în parte cu privire la inculpații, și, sub aspectul înlocuirii arestului preventiv.
cauza sub aspectul casării și în baza art. 3002cu art. 160 al.3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpaților, și
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției pentru inculpatul
Constată că ceilalți inculpați au avut apărători aleși.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare se suportă de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.02.2009 în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
GREFIER,
Red.înch. -
Red.- Șt.
Tehnored. - - 2 ex.
16.02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
