Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1332/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(2183/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1332/
Ședința publică de la data de 16 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fancisca Vasile
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Alexandru Niculina
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat prin procuror .
Pe rol soluționarea recursului formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, împotriva încheierii de ședință din data de 04 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 04 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II a Penală, casarea în parte doar în ceea ce îl privește pe inculpatul și rejudecând în fond, respingerea cererii de înlocuire a arestului preventiv, urmând a se consta că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun menținerea acestei măsuri.
Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor legale măsura preventivă poate fi înlocuită cu altă măsură în condițiile în care temeiurile care au determinat luarea acesteia s-au schimbat. Or, în speță, solicită a se observa că de la ultimul termen de judecată la care s-a discutat starea de arest a inculpaților, 21 iulie 2009, nu a intervenit nici un element nou de natură să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. De asemenea, instanța în aprecierea existenței în continuare a condițiilor prevăzute de lege cu privire la măsura preventivă a considerat că există un dubiu cu privire la unul dintre actele materiale ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv trafic de influență săvârșită în formă continuată și la momentul la care s-a dispus măsura preventivă a arestului, au fost avute în vedere probele administrate în ansamblul lor pentru ambele acte materiale reținute în sarcina acestuia.
Concluzionând, probațiunea administrată pe parcursul urmării penale nu a fost infirmată de ceea ce s-a întâmplat până la acest moment procesual în cercetarea judecătorească la prima instanță și, în opinia sa, acele indicii prevăzute de lege ca și condiție obligatorie pentru a se putea dispune luarea unei măsuri preventive subzistă în continuare.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, nici această condiție nu a fost înlăturată sau nu au fost administrate probe care să conducă la o altă concluzie. Arată că în prezent inculpatul este cercetat și într-un dosar al T-ului în sensul că se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, spălare de bani, trafic de droguri. În aceste condiții, având în vedere atât elementele ce caracterizează fapta imputată inculpatului, cât și atitudinea acestuia, circumstanțele personale, consideră că sunt suficiente motive care demonstrează existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Apărătorul intimatului inculpat, solicită respingerea recursului Parchetului și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală prin care măsura arestării preventive a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 Cod procedură penală, ca fiind legală și temeinică.
Consideră încheierea recurată ca fiind temeinică și legală, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, după un de zile, s-au schimbat. Astfel, face referire la faptul că cercetarea judecătorească a început, inculpatul a fost audiat, o parte dintre martorii care se regăsesc în actul de sesizare au fost audiați, din declarațiile lor reieșind că nu îl cunosc pe inculpat și nu au avut nici un fel de activitate infracțională cu acesta, În plus, din întreg probatoriu administrat singurul act material împotriva inculpatului este o convorbire de 22 de minute telefonică între el și coinculpata care beneficiază de o cercetare judecătorească în libertate.
Concluzionând, apreciază că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că inculpatul în prezent, nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat, solicită judecarea sa în stare de libertate, raliindu-se la concluziile puse de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 04.09.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în baza art. 139 cu ref.la art.145/1 pr. pen. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145/2 pct. 2 rap. la art. 145. pr. pen. inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
- să nu se apropie de ceilalți inculpați din prezenta cauză, membrii familiilor acestora și martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 145/3 pr. pen.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Totodată, s-a fixat termen de fond la data de 02.10.2009 și termen intermediar pentru discutarea stării de arest a inculpatului la data de 07.09.2009.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat și nu se constată existența unor temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, astfel că se impune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Referitor la îndeplinirea condiției privitoare la existența de probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte penale de către inculpatul Tribunalul a reținut că la momentul luării măsurii arestării preventive realitatea acestor date a fost confirmată doar de înregistrările unor convorbiri telefonice interceptate în prezenta cauză, că inculpatul nu a recunoscut comiterea a faptei iar inculpata nu a dat declarații împotriva acestuia nici în faza de urmărire penală, nici în cursul cercetării judecătorești.
Față de aceste argumente, Tribunalul apreciază că nu suntem în ipoteza în care un observator obiectiv ar putea fi convins, din circumstanțele cauzei, că inculpatul a putut comite infracțiunea pentru acre este arestat, dispărând condiția fundamentală a privării de libertate în temeiul art.5 paragraful 1 lit. c CEDO cu privire la existența unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice măsura privării de libertate.
Tribunalul mai reține că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f în C.P.P. sensul că deși pedeapsa prevăzută de lege este pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, totuși nu se poate argumenta că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică atâta timp cât infracțiunea de trafic de influență nu este o infracțiune de violență, inculpatul era angajat în muncă înainte de a fi arestat și nu poate influența în mod negativ desfășurarea procesului penal, mare parte din probatoriu fiind administrat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs se arată, în esență, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că s-au schimbat temeiurile arestării preventive după ce la un termen anterior a dispus menținerea acestei măsuri apreciind contrariul și fără ca în intervalul de timp scurs între termenele de judecată să fi intervenit elemente noi care să infirme indiciile săvârșirii faptei rezultate în faza de urmărire penală. Se susține, de asemenea, că se mențin și în prezent condițiile prevăzute de art. 148 lit.f pr. pen. că în prezent inculpatul este cercetat și într-un dosar sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, spălare de bani, trafic de droguri. În aceste condiții, având în vedere atât elementele ce caracterizează fapta imputată inculpatului, cât și atitudinea acestuia, circumstanțele personale, consideră că sunt suficiente motive care demonstrează existența pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
În concluzie, Parchetul solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în fond, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara ca nefondată.
Examinând încheierea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilori formulate de Parchet precum și din oficiu, conform art. 385/6 alin.3 pr. pen. Curtea apreciază că recursul este întemeiat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -. din data de 28.10.2008 în dosarul nr.152/P/2008 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 257 cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art.41 lin.2 cod penal și art. 37 lit.b cod penal.
În fapt, s-a reținut că în perioada mai-iunie 2008, împreună cu inculpatul, a primit suma de 30.000 euro de la învinuita, lăsând să se creadă că are influență asupra magistratului Judecătoriei Sectorului 4 B desemnat cu judecarea cererii de liberare condiționată formulată de, zis " " pentru a determina liberarea acestuia din penitenciar. S-a mai reținut că în cursul aceluiași an (2008) inculpatul a primit câte 20.000 euro în patru rânduri de la martorul, arestat într-o cauză penală aflată pe rolul Tribunalului București lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților de la Curtea de Apel pe care-i poate determina să dispună punerea acestuia în libertate.
Măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpatul pe o durată de 29 de zile, de la 03.10.2008 până la 31.10.2008, prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 03.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală care a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit.f pr. pen. În baza acestei încheieri a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.187/UP/03.10.2008.
Măsura arestării preventive a fost prelungită în cursul urmăririi penale și apoi menținută în cursul judecății cu respectarea dispozițiilor legale în materie până la termenul de judecată de la data de 04.09.2009 când instanța a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În primul rând, Curtea constată că motivarea instanței de fond este confuză și contradictorie, reținând inițial că " într-adevăr din materialul probator administrat au rezultat indicii temeinice, în sensul art. 143.C.P.P. și art.68/1 că C.P.P. inculpatul eas ăvârșit o faptă penală și anume infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Însă sub aspectul dispozițiilor art.148 lit.f Tribunalul C.P.P. apreciază că la acest moment nu mai sunt îndeplinite condițiile impuse de lege și anume în ceea ce privește existența probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică" pentru ca apoi, după câteva paragrafe, să rețină că "la momentul luării măsurii arestării preventive realitatea probelor sau indiciilor temeinice privind săvârșirea unei fapte penale de către inculpatul a fost confirmată doar de înregistrările unor convorbiri telefonice interceptate în prezenta cauzăinculpatul nu a recunoscut comiterea faptei iar inculpata care se presupune că i-ar fi dat acestuia 30.000 euro pentru a ajuta la punerea în libertate a soțului său nu a dat declarații împotriva inculpatului nici în faza de urmărire penală și nici în faza de cercetare judecătorească". Față de aceste argumente, instanța trage concluzia că "nu suntem în ipoteza în care un observator obiectiv ar putea fi convins, din circumstanțele cauzei, că inculpatul a putut comite infracțiunea pentru care este arestat, dispărând condiția fundamentală a privării de libertate în temeiul art.5 paragraful 1 lit. c CEDO cu privire la existența unor bănuieli legitime, plauzibile, verosimile care să justifice măsura privării de libertate"
Curtea constată că luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara - la care se ajunge implicit și pe calea înlocuirii măsurii arestării preventive cu una din cele două măsuri menționate - este condiționată de existența unor probe sau indicii temeinice că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, aspect ce rezultă explicit din dispozițiile art. 145 alin.1 teza finală pr. Pen.
În consecință, în măsura în care instanța în urma analizei pe care o face constată că din probele sau indiciile existente în cauză nu rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce se i se impută, ea nu poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive ci revocarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 2. pr. pen.- măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură când temeiurile care au determinat luarea acesteia s-au schimbat. Or, în speță, de la ultimul termen de judecată la care s-a menținut starea de arest a inculpatului (21 iulie 2009), instanța de fond apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate până la termenul din 04.09.2009 când s-a dispus înlocuirea arestării, nu a intervenit niciun element nou de natură să conducă la concluzia că acele temeiuri s-au schimbat. Declarația inculpatului în care nu recunoaște comiterea faptei precum și declarația inculpatei în care aceasta faptul că i-ar fi dat inculpatului suma de 30.000 euro - la care face referire instanța - au fost date anterior termenului din 21.07.2009 când s-a dispus menținerea arestării preventive.
În aceste condiții, o apreciere asupra probelor administrate până la momentul anterior menținerii măsurii preventive în sensul că acestea nu mai justifică privarea de libertate a inculpatului este greșită și contrazice constatările și concluziile anterioare ale instanței.
În dezacord cu prima instanță, Curtea constată că probele aflate la dosarul cauzei confirmă caracterul rezonabil al presupunerii că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată. Sunt relevante sub acest aspect procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și celor purtate în mediul ambiental de către cu, ale inculpatului cu, existente în dosarul de urmărire penală, acestea susținând acuzațiile care i se aduc inculpatului. Declarațiile de nerecunoaștere a faptei date de inculpat precum și declarațiile inculpatei în care aceasta nu recunoaște că i-a dat inculpatului suma de 30.000 euro sunt lipsite de relevanță sub aspectul analizat, acuzațiile fiind susținute de celelalte mijloace de probă aflate la dosar.
De asemenea, contrar aprecierii primei instanțe, Curtea constată că și la acest moment procesual în cauză sunt incidente prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este închisoarea mai mare de 4 ani, iar în raport de natura gravă a infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul, de gradul de pericol social ridicat al acesteia, de forma continuată a infracțiunii, de impactul pe care îl au astfel de infracțiuni în rândul opiniei publice la care se adaugă circumstanțele personale ale inculpatului - recidivist, cercetat într-o altă cauză penală pentru alte infracțiuni grave (spălare de bani, constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de droguri) - este îndreptățită aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Împrejurarea că inculpatul avea un loc de muncă a fost cunoscută la momentul luării măsurii arestării preventive, fiind apreciată în contextul circumstanțelor reale ale cauzei și nu este de natură a diminua pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestuia în libertate.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, acesta este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât, prin durata sa să se permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale. În raport cu aceste criterii, arestarea preventivă a inculpatului e - de 11 luni - nu a depășit, în opinia Curții, caracterul rezonabil al duratei măsurii preventive.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art.385/15 pct.2 lit.c pr. pen. Curtea va admite recursul Parchetului, va casa în parte încheierea atacată și, rejudecând, va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Apreciind că privarea în continuare a inculpatului de libertate este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, Curtea va menține starea de arest a acestuia, conform art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr. pen.
În baza art. 192 alin.2 pr. pen. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva încheierii de ședință din data de 04.09.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția II-a Penală ÎN dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și, în fond, rejudecând:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatul și menține starea de arest a acestuia.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
2 ex./13.10.2009
Președinte:Fancisca VasileJudecători:Fancisca Vasile, Petre Popescu, Alexandru Niculina