Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 17/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 17
Ședința publică din data de 8.01.2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran Paul
- - -
GREFIER -
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, a fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de - Biroul Teritorial Dâmbovița și inculpații, fiul lui și, ns. la data de 10.06.1962, fiul lui și, ns. la data de 23.03.1980, fiul lui și, ns. la data de 22.11.1969 și, fiul lui și, ns. la data de 14.05.1983, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 5.01.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care în baza disp. art. 300/2 pr.penală, rap.la art. 160/b al.3 pr.penală și art. 23 al.6 din Constituție, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 139 al.1 și art. 139 alin.3/5 pr.penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 136 al.1 lit.b pr.penală și art. 145 pr.penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - inculpați, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, aflați în stare de arest, personal și asistați de avocat, apărător desemnat din oficiu din același barou și intimatul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița și avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, avocat, avocat și avocat, având cuvântul pe rând, după ce în prealabil au luat legătura cu inculpații arestați, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că, în speța de față detenția preventivă a inculpatului nu a depășit limitele rezonabilității, așa cum au fost stabilite acestea atât în jurisprudența cât și în cea internă.
Prin hotărârea pronunțată la 29.09.2005, în cauza "Tudorache României" a statuat următoarele: caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea dosarului, de comportamentul părților și de cel al autorităților competente.
În ceea ce privește primul criteriu în speța de față avem de-a face, fără echivoc, cu un dosar cu un grad ridicat de complexitate.
Referitor la cel de al doilea criteriu și anume comportamentul părților este de observat că în dosar inculpații au introdus foarte multe cereri de liberare provizorie, la intervale foarte scurte de timp, cereri respinse în totalitate de instanțele de fond și respectiv cele de recurs ca nelegale și netemeinice. Aceste cereri nu au fost introduse cu scopul de a se efectua o mai bună apărare pentru inculpați. Din contră, numărul foarte mare al acestor cereri, faptul că au avut același obiect și că au fost respinse toate ca nelegale și netemeinice, intervalele scurte de timp în care s-au succedat conduc mai degrabă la ideea de rea credință și de abuz de drept. Aceste cereri nu au fost făcute decât să întârzie foarte mult cursul normal al justiției.
În ceea ce privește cel de al treilea criteriu și anume comportamentul autorităților competente, este de observat că dosarul și-a urmat cursul firesc, că nu a fost lăsat în nelucrare și că instanțele de judecată i-au acordat toată atenția necesară.
În concluzie, dacă la acest moment dosarul putea fi într-un stadiu mai avansat de soluționare, și nu este, acest lucru se întâmplă doar din vina inculpaților și nu poate să le profite acestora, conform principiului de drept " nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Prin decizia nr. 234/13.01.2006 a statuat următoarele: durata arestării preventive nu constituie un temei al înlocuirii acestei măsuri preventive dacă se constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă; această durată are relevanță numai sub aspectul încetării de drept a măsurii arestării preventive.
În jurisprudența DO. aprecierea limitelor rezonabilității se face luându-se în considerare și circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte.
În ceea ce privește personalitatea inculpatului și moralitatea acestuia este de reținut faptul că în cursul urmăririi penale și al judecății a dat declarații în care nu a recunoscut în nici un fel faptele săvârșite. Pe de altă parte, în cadrul grupului inculpatul a avut un rol determinant fiind unul dintre coordonatorii acestuia și a participat în mod repetat la aproape toate faptele de înșelăciune. Tot inculpatul este unul dintre cei care au obținut cele mai mari beneficii din activitatea infracțională desfășurată de grup. Inculpatul mai este cunoscut cu antecedente penale, suferind întrecut o serie de condamnări. De asemenea, a fost implicat în scandaluri grave, de aici provenind și leziunea pe care o are la cap. Nu este de neglijat nici faptul că a mai săvârșit și alte fapte de înșelăciune fiind trimis în judecată pentru înșelăciune, fals și uz de fals.
Mai este de menționat faptul că în perioada septembrie -octombrie 2008 inculpatul s-a sustras de la cercetări.
Referitor la profesia și domiciliul inculpatului este de menționat faptul că acesta nu are ocupație și că locuiește într-o zonă unde s-au comis frecvent fapte de natura celor pentru care este cercetat. Lăsarea inculpatului în libertate nu ar face decât să încurajeze "cunoștințele" sale să comită în continuare acest gen de fapte.
Cu privire la legăturile familiale sau de altă natură ale inculpatului, arată că acesta este frate cu inculpații și, arestați și ei în același dosar, tatăl lor a fost arestat de, în dosarul având ca obiect permisele de conducere auto eliberate în mod fraudulos în mun. Pitești.
Mai arată că starea de sănătate a unui inculpat nu are nimic de-a face cu limita rezonabilă a arestării preventive, nu s-a făcut în nici un fel dovada că acesta nu poate fi tratat în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar în al treilea rând, conform art. 139/1 pr.penală, în cazul în care inculpatul suferă de o boală ce nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.
În al patrulea rând, starea sănătății unui inculpat nu constituie un motiv pentru înlocuirea unei măsuri preventive, ci aceasta se poate dispune când s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării acesteia, temeiuri care sunt expres și limitativ prev. în art. 148 pr.penală.
Referitor la egalitatea de tratament, arată că în favoarea inculpatului au fost reținute disp. art. 9 alin.2 din Legea nr. 39/2003 relative la reducerea la Jal imitelor pedepselor. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a denunțat activitatea infracțională a grupului din care făcea parte. Nu aceeași este situația inculpatului care, la nici un moment procesual, nu și-a recunoscut activitatea infracțională deși împotriva sa sunt probe temeinice de vinovăție. Deci, situația celor doi inculpați nu poate fi comparată.
În opinia parchetului, are o participație mai mare la săvârșirea faptelor decât a celorlalți patru inculpați rămași în stare de arest. Nici inculpatul nu este recidivist și cel puțin pe parcursul urmăririi penale și-a recunoscut faptele și el are probleme de sănătate și chiar s-a sustras de la urmărirea penală împreună cu inculpatul, dovadă fiind convorbirile telefonice dintre cei doi.
De asemenea, inculpatul, s-a prezentat singur pentru cercetări și a denunțat activitatea grupului, în favoarea sa fiind reținute disp. art 9 alin.2 din Legea nr. 30/2003.
Mai arată că instanța de fond a scăpat din vedere faptul că în cauză urmează a fi audiat un martor cheie și anume, care nu s-a prezentat la audieri până în prezent de frica membrilor familiei iar în dosar există probe că atât martorul cât și membrii familiei sale au fost amenințați cu moartea de către membrii familiei, întrucât a dat declarații care le atrage răspunderea penală.
Instanța de fond nu precizează în niciun fel în ce mod s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării, prelungirii și respectiv a menținerii arestării preventive a inculpatului și nici de ce aceste temeiuri au fost valabile până la sfârșitul anului 2009 și dintr-o dată s-au modificat, astfel încât să conducă la o soluție diametral opusă.
Nu s-a arătat în niciun fel de ce argumentele care stau la baza menținerii arestării preventive sunt valabile în cazul primilor inculpați dar nu sunt valabile în cazul inculpatului sau invers, de ce argumentele care stau la baza înlocuirii arestării preventive a inculpatului nu sunt valabile și în cazul primilor patru inculpați menținuți în stare de arest preventiv. Ori, conform principiului egalității de tratament juridic " ubi eadem est ratio, ibi solutio esse debet".
Față de toate acestea solicită instanței admiterea recursului declarat de parchet, casarea încheierii atacate întrucât o consideră ca fiind în parte nelegală și netemeinică și menținerea arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au stat la baza luării, prelungirii și a menținerii acestei măsuri subzistă și în prezent.
Avocat, având cuvântul pentru inculpații, și, arată că încheierea atacată este netemeinică iar în cauza de față s-au administrat toate probatoriile, au fost audiați inculpații și martorii și mai sunt de efectuat doar două expertize.
Consideră că inculpații, dacă ar fi lăsați în stare de libertate, nu au cum să influențeze efectuarea acestora expertize.
Precizează că inculpații nu au interes să influențeze buna desfășurare a procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare ei beneficiază de prezumția de nevinovăție, nu se vor sustrage de la judecată, se vor prezenta la fiecare termen și sunt arestați de 18 luni fiind depășit cu mult termenul rezonabil.
Consideră că aceștia nu prezintă pericol pentru ordinea publică și urmează a se avea în vedere și faptul că inculpatul are în întreținerea sa doi copii minori.
Solicită instanței în principal punerea de îndată în libertate a inculpaților iar în subsidiar, în baza art. 139 al.1 pr.penală rap. la art. 136 lit.b pr.penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a părăsi localitatea.
Depune la dosar un memoriu din partea inculpatului.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în principal respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive a acestuia iar în subsidiar înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul celorlalți inculpați.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, arată că în mod corect prima instanță a apreciat că la momentul la care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului termenul rezonabilității duratei menținerii măsurii arestării preventive a fost depășit.
Într-adevăr caracterul rezonabil al duratei procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea dosarului, de comportamentul părților și de cel al autorităților competente, însă acestea trebuie analizate în funcție de fiecare cauză în parte.
Mai arată că termenul rezonabil apare reglementat numai în ceea ce privește urmărirea penală dar, practica și doctrina au stabilit că termenul rezonabil se are în vedere și la judecata cauzei, termen care de altfel trebuie raportat și la prezumția de nevinovăție.
Corect instanța de fond a dat relevanță acestor lucruri și a apreciat că până la acel moment termenul în care judecata atinge termenul rezonabil s-a împlinit.
Precizează că inculpatul nu prezintă pericol public, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal și nu există indicii sau probe că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul - inculpat, arată că inculpatul are dreptul să nu facă nicio declarație cu privire la acuzațiile care i se aduc și acest lucru nu poate constitui un temei pentru menținerea stării de arest preventiv.
Simpla invocare de parchet a motivelor generale pentru lipsirea de libertate a inculpatului nu constituie un temei pertinent și suficient pentru prelungirea măsurii arestării preventive așa cum de altfel a arătat și practica europeană.
Apreciază că trebuie avut în vedere și principiul egalității de tratament și care trebuie respectat, șase dintre inculpați fiind în stare de libertate.
Referitor la cauza dedusă judecății arată că aceasta nu este atât de complexă, pe cât se reține, inculpații au fost audiați, de asemenea și martorii cu excepția martorului și nu există date sau indicii că va denatura aflarea adevărului.
Consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia și s-a încălcat termenul rezonabil al arestării.
Solicită instanței respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică.
Depune la dosar un certificat de grefă și documente privind starea de sănătate a acestuia, vis a vis de situația personală a inculpatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursurilor declarate de inculpați ca fiind nefondate și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică, în mod corect reținându-se de instanța de fond că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Apreciază că nu se poate face abstracție de gradul de pericol social al faptelor comise, de natura acestora, modalitatea csăvârșirii și urmările produse, dar și impactul pe care acest gen de infracțiuni îl are în societate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței menținerea încheierii atacate și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței judecarea sa în stare de libertate având in vedere perioada de timp de când este arestat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, martorii au fost audiați și solicită instanței judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el este o victimă, soția sa este însărcinată în luna a opta și este internată în spital în stare gravă, are un copil minor în întreținere care a rămas în grija mamei sale în vârstă de 60 de ani, iar el era singurul întreținător al familiei.
Consideră că nu prezintă pericol public și față de toate acestea solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită instanței a se avea în vedere memoriul depus la dosar și precizează că el nu s-a sustras de la urmărirea penală, s-a prezentat singur la parchet, a recunoscut, tot timpul a avut o atitudine sinceră, nici un martor din cei audiați nu-l incriminează, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent.
Solicită instanței judecarea sa în stare de libertate cu precizarea că este arestat de 16 luni.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea din data de 5.01.2010 a Tribunalului Dâmbovița, în baza disp. art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală și art.23 alin.6 din Constituție, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui și, născut la 10 iunie 1962, în V, județul D, cu domiciliul în Pitești,-,.31,.3, județul A, CNP -, -, fiul lui și, născut la 22 noiembrie 1969 în Câmpulung, județul A, cu domiciliul în comuna, sat V, județul D, CNP -, fiul lui și, născut la 23 martie 1980, în Târgoviște, CNP -, domiciliat în comuna, sat, județul A și, fiul lui și, născut la data de 14 mai 1983, CNP -, toți aflați în Penitenciarul Mărgineni, constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora și menținerea măsurii impun în continuare privarea lor de libertate.
În baza dispozițiilor art. 139 alin.1 și art.139 alin.35Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 31 ianuarie 1977 în G, județul D, cu domiciliul în comuna, sat, județul D, CNP -, aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. b Cod procedură penală și art.145 Cod proc.pen.
Pe durata acestei măsuri inculpatul a fost obligat să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 11lit. a, b, c și d Cod procedură penală, respectiv: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție, desemnat cu supravegherea, respectiv Postul de Poliție al comunei, județul D, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme, deci nici arme albe, precum și obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 12lit. c și e Cod procedură penală, respectiv: să nu se apropie de martorul, membrii familiei acestuia și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, precum și cu experții care vor fi desemnați în cauză și să nu ia legătura cu ceilalți inculpați.
Conform dispozițiilor art. 145 alin. 21Cod procedură penală, copia încheierii instanței de judecata s-a comunicat, în aceiași zi: inculpatului, Postului de Poliție al comunei, județul D, în a cărei raza teritorială locuiește acesta, Penitenciarului Mărgineni, unde acesta se află în stare de deținere, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor care îi revin. Organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului sau, după caz, ridică provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
Potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 2 și 3 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța soluția respectivă prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor patru inculpați, și - impun în continuare privarea lor de libertate.
Instanța a avut în vedere, în acest sens, îndeplinirea cerințelor art.143 Cod proc.pen. existând probe, care se constituie în indicii temeinice ce conduc la presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
De asemenea, s-au avut în vedere și disp. art.148 lit.f Cod proc.pen. nu numai în raport de pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care ei sunt cercetați, și care sunt mai mari de 4 ani, ci și existența probelor care conduc la concluzia că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, tribunalul a reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, din fișa de cazier judiciar a acestuia rezultând că a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt, ultima dintre faptele săvârșite atrăgând o condamnare la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, de către Judecătoria Târgoviște, prin sentința penală nr.124/25.01.2002, care nu atrage însă reținerea dispozițiilor referitoare la starea de recidivă.
Față de inculpat s-a luat însă și măsura arestării în Spania, ca urmare a acuzării sale pentru săvârșirea unor infracțiuni grave, cum ar fi trafic de persoane și lipsirea de libertate în mod ilegal.
Cu toate că a cunoscut că pe numele său a fost emis un mandat de arestare, s-a sustras cercetărilor, ascunzându-se, din procesele-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate de el cu alți inculpați rezultând că a încercat să denatureze chiar cursul anchetei, în acest sens fiind convorbirile telefonice din datele de 4.10.2008, 7.10.2008, 10.10.2008 și 15.10.2008, când a sfătuit pe ceilalți inculpați ce declarații să mențină sau nu, solicitând în permanență detalii cu privire la mersul anchetei și amenințându-i pe interlocutorii săi că va îi va denunța în momentul predării, dacă nu-i vor asculta sfaturile.
De altfel, prinderea inculpatului s-a realizat în urma unei acțiuni concertate a organelor de poliție, după ce a fost căutat în mai multe rânduri în domiciliul din Pitești și în locuința din comuna, satul V, județul D, fiind prins, abia la data de 21.10.2008, într-un apartament de pe str. - - din
Ca urmare a acestei atitudini a inculpatului, cu ocazia arestării sale preventive, dar și cu ocazia prelungirilor și menținerilor stării de arest s-au avut în vedere nu numai disp. art.148 lit.f Cod proc.pen. ci și cele prev. de lit.b ale textului de lege menționat.
Și în ceea ce-l privește pe inculpatul, instanța a reținut din fișa de cazier a acestuia o bogată activitate infracțională, constând în nu mai puțin de 7 condamnări în urma săvârșirii unor infracțiuni de furt, violare de domiciliu și tâlhărie, dar și a altora la regimul silvic și al circulației.
Pedepsele i-au fost contopite prin sentința penală nr.294/23.07.2004 a Tribunalului Dâmbovița în pedeapsa de 8 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 10.11.2007, cu un rest de 1037 zile, care atrage reținerea în sarcina sa a disp. art.37 lit.a Cod penal.
Este evidentă, prin urmare, tendința sa de a avea o atitudine contrară dispozițiilor legii penale, predispoziția sa pentru săvârșirea unor astfel de fapte ilicite, conducând instanța la concluzia că printr-o eventuală lăsare a sa în libertate acesta ar putea săvârși noi infracțiuni.
Totodată, a reținut și faptul că inculpatul a încercat, de asemenea, să se sustragă urmării penale, refuzând să se prezinte în fața organelor de cercetare atunci când a fost chemat, pe numele său fiind emise mandate de aducere la datele de 21 și 26.11.2008.
Din conținutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul în perioada 1.10.2008-21.10.2008, a rezultat că a știut în amănunt de derularea anchetei (filele 80-84 vol. I dosar urm.pen.) și chiar a încercat să fugă din țară, fiind prins la punctul de trecere a frontierei Nădlac la data de 8.12.2008, în jurul orei 5,00 (fila 96 vol.V dosar urm.pen.).
Mai mult din procesele-verbale încheiate de organele de urmărire penală (102-108 vol.V dosar urm.pen.) rezultă că acesta este cercetat și în alte cauze pentru comiterea unor noi infracțiuni în timpul derulării acestei anchete penale, respectiv, amenințarea cu acte de violență a comandatului Poliției orașului G, și a inspectorului principal, efectuându-se pentru acestea cercetări în dosarul nr.59/D/P/2008 al T - Biroul Teritorial Dâmbovița.
În raport de toate cele reținute cu privire la acest inculpat, s-a apreciat că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanța urmând să constate că riscul săvârșirii de noi infracțiuni, de sustragere de la judecată și necesitatea apărării ordinii publice sunt argumente în sensul menținerii stării sale de arest.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, are și el o bogată și îndelungată activitate infracțională, prima condamnare suferind-o în anul 1996 pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, iar ulterior fiind condamnat de alte trei ori, ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni similare, pedepsele fiindu-i contopite prin sentința penală nr.603/13.03.2003 a Judecătoriei Pitești, în pedeapsa de 4 ani închisoare, din care a fost liberat condiționat la data de 11.12.2003, cu un rest de 401 de zile, fapt care atrage reținerea dispozițiilor privitoare la recidiva postexecutorie, prev. de art.37 lit.b Cod pen.
Într-adevăr,actele dosarului relevă denunțarea activității infracționale a inculpatului de către inculpatul, ceea ce ar atrage reținerea disp. art.9 alin.2 din Legea nr.39/2003, referitoare la reducerea limitelor pedepsei, însă, pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul și-a modificat poziția procesuală, revenind asupra declarațiilor inițiale.
Și în cazul său, instanța a reținut că legitimitatea detenției provizorii trebuie evaluată în funcție de particularitățile cauzei, continuarea încarcerării fiind justificată în raport de indiciile concrete, care impun luarea în considerare a interesului public ce trebuie protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție și a respectării dreptului la libertate al inculpatului.
Instanța a avut în vedere faptul că pericolul concret al lăsării sale în libertate rezultă nu numai din modalitățile și împrejurările reținute în rechizitoriu că acesta ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și din amploarea și rezonanța deosebită pe care au avut-o aceste fapte în rândul comunității și din creșterea numărului acestor infracțiuni, dar și din profilul inculpatului, care are statut de recidivist.
Aspectele invocate de inculpat, prin apărător, ca și în cazul celorlalți doi, dar și al inculpatului, că au familii, care nu se pot descurca fără ajutorul lor, nu sunt suficiente pentru a formula concluzia că prin revocarea măsurii s-ar satisface scopul procesului penal și anume protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică.
Desigur că în cazul tuturor inculpaților, persistența suspiciunilor rezonabile că au comis infracțiuni reprezintă o condițiesine qua nona valabilității continuării detenției, dar, după un anumit interval de timp, nu mai este suficientă, ori, în cazul fiecăruia dintre inculpații, și, tribunalul a apreciat că detenția acestora nu a depășit termenul rezonabil, că întinderea procedurilor pe o perioadă de 1 an a fost datorată atât numărului mare de inculpați și necesității administrării corecte a justiției, cât și ca urmare a numeroaselor cereri incidentale formulate de către aceștia, care au impus înaintarea dosarului în vederea soluționării recursurilor, dar și de lipsa de apărare sau de lipsa de procedură cu numeroasele părți vătămate.
În privința inculpatului, instanța a reținut că, deși cauza în care a fost trimis în judecată a fost conexată prezentului dosarul abia la data de 18.12.2009, și acesta se află în stare de arest de mai multe luni, respectiv din data de 2.09.2009, când a fost prins în urma unei acțiuni specifice întreprinsă de organele de poliție pe raza comunei, după ce pe numele său fusese emis un mandat de arestare în lipsă - nr.35/U/27.08.2009, în baza încheierii nr.22/27.08.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Fișa de cazier judiciar a inculpatului relevă, de asemenea, o înclinație spre săvârșirea de fapte antisociale, suferind două condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni silvice și de furt calificat, ultima fiind de 2 ani închisoare, pronunțată de Judecătoria Găești prin sentința penală nr.58/7.02.2006, din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de 13.11.2007, cu un rest de 166 zile, impunând reținerea disp. art.37 lit.b Cod penal.
În ceea ce-l privește pe acest inculpat, până la acest moment nu s-a putut proceda la audierea acestuia, ocazie cu care își va putea formula toate apărările și propune probe în apărare.
De asemenea, actele existente la dosarul cauzei (filele 131-148 dosar urm.pen.) relevă căutarea acestuia de către organele de cercetare în vederea audierii, începând cu data de 24.04.2009, fără ca inculpatul să dea curs vreuneia din citațiile emise pe numele său.
Din declarația dată de el în fața anchetatorilor la data de 2.09.2009 (fila 90 dosar urm.pen.) rezultă că avea cunoștință la întoarcerea sa în țară, la data de 10.05.2009, de faptul că era căutat de către organele de poliție, dar a căutat să se ascundă de anchetatori, în toate aceste luni " mai -septembrie", până la prinderea sa.
S-a apreciat că prin eventuala lăsare în libertate s-ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal, poziția sa procesuală fiind importantă în economia dosarului.
Prin urmare, în ceea ce-i privește pe toți cei 4 inculpați, cu privire la care a fost verificată legalitatea măsurii preventive -, și s-a apreciat că la menținerea stării de arest a inculpaților instanța a avut în vedere pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a fiecăruia pentru ordinea publică, pericol rezultat atât din modalitatea și împrejurările reținute în rechizitoriu că s-ar fi săvârșit faptele, dar și din circumstanțele personale ale acestora, cunoscuți toți cu statutul de recidiviști, precum și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia, care chiar dacă va fi avută în vedere la stabilirea pedepselor în cazul unor eventuale condamnări, dacă vor fi găsiți vinovați, acesta nu trebuie minimizat, producând în rândul opiniei publice un ecou deosebit.
De asemenea, s-a avut în vedere necesitatea protejării ordinii publice prin lăsarea în libertate a inculpaților, ca urmare a riscului rezultat din actele dosarului, ca aceștia fie să săvârșească noi infracțiuni, aspect rezultat din predispoziția lor pentru nerespectarea legii penale, fie să se sustragă de la procedurile judiciare care se derulează, fapt rezultat din atitudinea a cel puțin 3 dintre ei ( mai puțin ) de a se sustrage cercetărilor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, tribunalul a constatat că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, pentru următoarele considerente:
În speță, față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive la data de 7.10.2008, în baza încheierii nr.22 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-, reținându-se că sunt incidente disp. art.143, existând indicii concrete că acesta ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa și cele ale art.148 lit.f Cod proc.pen. referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea sa în libertate.
Pe parcursul urmării penale și al judecății, instanța a reținut constant existența acestui pericol social rezultat atât din natura infracțiunilor reținute în sarcina sa, dar și din gravitatea acestora și rezonanța lor în comunitate, care au impus necesitatea protejării ordinii de drept, căreia i s-a dat preferință în raport de dreptul la libertate al acestuia.
Ori față de jurisprudența constantă a Curții Europene, care a reținut că după o anumită perioadă de timp persistența suspiciunilor rezonabile că ar fi comis o infracțiune nu mai este suficientă pentru justificarea privării de libertate, instanța urmând să verifice existența și a altor motive care ar impune privarea de libertate, neputându-se mărgini doar la luarea în considerare a gravității infracțiunii și necesitatea prezervării ordinii de drept, câtă vreme aceasta din urmă nu mai este efectiv amenințată, se impune ca și în speță, instanța să verifice necesitatea menținerii sale în stare de arest.
Astfel, în urma lecturării fișei de cazier a inculpatului (fila 38 vol.V dosar urm.pen.), s-a observat că deși a mai suferit condamnări, acestea au fost fie la o amendă penală, ca urmare a reținerii în sarcina sa a săvârșirii infracțiunii prev. de art.180 Cod penal, fie la o pedeapsă de 2 ani, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pedeapsă aplicată în anul 2002 de către Judecătoria Găești.
Având în vedere că inculpatul se află în stare de arest de 15 luni, față de circumstanțele sale personale, rezultate și din actele atașate dosarului cauzei, printre care scrisoarea medicală, emisă de un medic neurochirurg la data de 7.12.2009, din care rezultă o afecțiune a inculpatului care ar impune o intervenție chirurgicală pentru a fi remediat un defect osos la nivel cranian, s-a apreciat că în cauză s-au depășit limitele rezonabile ale privării sale de libertate, astfel încât menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în asigurarea respectării ordinii de drept și desfășurării procesului penal, pe de o parte și interesul inculpatului, de a-i fi respectate drepturile garantate de Constituție - art.1 și art. 23, respectiv libertatea individuală și siguranța persoanei, impun luarea în continuare față de acesta a unei măsuri mai puțin restrictive.
Instanța a avut în vedere și egalitatea de tratament de care trebuie să se bucure inculpații pe parcursul derulării procesului penal, având în vedere că și față de alți inculpați, printre care și, cunoscut cu antecedente penale, care impun reținerea disp. art. 37 lit.b Cod penal, în urma unei liberări condiționate la data de 17.02.2006, cu un rest de 226 de zile, a fost înlocuită măsura arestării preventive cu altă măsură prev. de art. 136 Cod penal.
Prin urmare, inând însă seama de natura faptelor pentru care este cercetat, pentru a asigura prezența în continuare a inculpatului la cercetările care se efectuează și nu în ultimul rând, pentru ca inculpatul să cunoască o formă de constrângere în raport de faptele reținute în sarcina sa, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs atât - Biroul Teritorial Dâmbovița în ceea ce-l privește pe inculpatul cât și inculpații, și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în ceea ce privește recursul - Biroul Teritorial Dâmbovițas -a arătat în esență că detenția preventivă a inculpatului nu a depășit o durată rezonabilă raportat la jurisprudența dar și cea internă, iar pe de altă parte argumentele aduse de Tribunalul Dâmbovița vis-a-vis de necesitatea punerii în libertate a acestui inculpat nu sunt pertinente întrucât această persoană s-a sustras cercetărilor penale în perioada septembrie - octombrie 2008, este cunoscut cu antecedente penale; egalitatea de tratament invocată este o chestiune de interpretare, fiind deci subiectivă.
La rândul lor inculpații, și, au arătat că nu au interes să influențeze buna desfășurare procesului penal, până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu se vor sustrage de la judecată motive pentru care au solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și punerea lor în libertate, cel mult cu obligarea de a nu părăsi localitate de domiciliu a fiecăruia dintre ei.
Curtea, examinând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin.3 Cod pr.penală, constată că recursurile sunt nefondate.
În acest sens, se apreciază că Tribunalul Dâmbovița într- modalitate laborioasă și foarte bine argumentată a învederat în mod pertinent care sunt motivele pentru care încă se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților, și, justificarea fiind legată în mod obiectiv de periculozitatea deosebită a acestor persoane reliefată de trecutul infracțional deosebit de bogat al acestora și de încercările dovedite de a influența ancheta penală sau de a se sustrage cercetărilor în cauză, aspecte suficiente în a se concluziona că nu se impune punerea lor în libertate, indiferent de problemele familiale invocate de aceștia.
Cu privire la inculpatul, chiar dacă - Biroul Teritorial Dâmbovița a envizajeat unele aspecte reale în recursul declarat și anume faptul că există legături de familie între această persoană și inculpații - încă arestat și; faptul că și acest inculpat este cunoscut cu unele antecedente penale; faptul că participația penală concretă a fiecărui inculpat va fi stabilită în mod efectiv doar printr-o eventuală soluție de condamnare definitivă; faptul că probleme de sănătate au și alți inculpați din cauză nu numai; se apreciază că aceste aspecte nu pot fi decisive în împiedicarea acestui inculpat ca în acest moment procesual să beneficieze de cercetarea în stare de libertate. Principalul argument este acela că antecedentele penale ale acestei persoane sunt incomparabile, din punctul de vedere al periculozității faptelor comise, cu cele ale celorlalte patru persoane, astfel încât raportat la durata atinsă de arestul său preventiv - de data aceasta asemănătoare cu a celorlalți inculpați - face să se considere că, vis-a-vis și de celelalte criterii din jurisprudența indicate de Tribunalul Dâmbovița, a survenit momentul în care nu mai poate fi justificată o detenție preventivă a acestei persoane, în condițiile în care cercetarea judecătorească este aproape terminată.
Față de cele astfel reținute, Curtea raportat la art. 385/15 alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge recursurile ca nefondate.
Având în vedere și disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de - Biroul Teritorial Dâmbovița și de recurenții - inculpați, fiul lui și, ns. la data de 10.06.1962, fiul lui și, ns. la data de 23.03.1980, fiul lui și, ns. la data de 22.11.1969 și, fiul lui și, ns. la data de 14.05.1983, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 5.01.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurenții, și la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8.01.2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran Paul
Grefier,
Red.
Tehnored.
13 ex./12.01.2010
nr- Tribunalul Dâmbovița
a
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran Paul
