Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 16/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 16
Ședința publică din data de 8.01.2010
PREȘEDINTE: Florentin Teișanu
JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran Paul
- - -
GREFIER -
Ministerul public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Ploiești, a fost reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 11.01.1977, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 6.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat, după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Depune la dosar o copie de pe Rechizitoriul nr. 880/D/P/2008 al - Serviciul Teritorial București și adresa nr. 499/2009 din 4.05.2009, privind pe inculpatul.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că încheierea din data de 6.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică și în mod greșit se susține că inculpatul a fost inițiatorul grupului infracțional.
Mai arată referitor la termenul rezonabil în care trebuie efectuată urmărirea penală și cercetarea penală că acesta este de 180 zile iar în ceea ce privește judecata cauzei acest termen rezonabil nu are corespondent în codul d e procedură penală însă el se regăsește în disp. art. 5 al.1 paragraful 3 din, iar instanța de fond a avut în vedere disp.art. 5 al.1 paragraful 1 din aceeași convenție.
Referitor la cererea de liberare provizorie sub control judiciar arată că aceasta s-a întemeiat pe disp. art. 160/2, art. 136 al.2 pr.penală ( scopul pedepsie putând fi atins și dacă inculpatul beneficiază de liberarea provizorie sub control judiciar ), art. 136 al.7 pr.penală.
Mai arată că această instituție a liberării provizorii se regăsește și în disp.art. 23 al.10 din Constituția României.
Consideră că în cauza de față sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de disp. art. 160/2 pr.penală.
Precizează că toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt infracțiuni de prejudiciu, de rezultat și nu de pericol cu toate că în sarcina sa, se reține și comiterea faptei prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, însă urmează a se avea în vedere în acest sens, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și care îi este favorabilă acestuia.
De asemenea, mai arată că sunt trei situații, în care liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda și anume dacă există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Însă, inculpatul nu dorește să comită o nouă infracțiune, linia de țigări a fost confiscată, nu a încercat și nici nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului el având tot timpul o poziție extrem sinceră și nici nu există dovezi că ar încerca să împieteze aflarea adevărului prin discutarea cu alte părți, martori etc.
În ceea ce privesc înregistrările telefonice, arată că inculpatul a dat câte o declarație pentru fiecare în parte, acestea sunt la dosarul cauzei, probele nu pot fi alterate în nici un fel și nu are alt scop decât cel al aflării adevărului.
Apreciază că în cauza de față sunt aplicabile și prevederile Legii nr. 682/2002 față de înscrisurile depuse la dosar, inculpatul a recunoscut, a avut o atitudine sinceră, iar pentru acoperirea prejudiciului s-a dispus chiar sechestrul asigurator cu privire la terenuri și autoturismul acestuia, cu care de altfel a și fost de acord.
Mai arată că recurentul a dorit să desfășoare o afacere perfect legală, a angajat chiar o firmă de consultanță, însă pentru a-și acoperi investiția a recurs la acest gest nesăbuit.
Cât privesc locațiile despre care se face vorbire arată că în prima locație s-a încercat montarea liniei iar în cea de a doua s-au produs câteva bax-uri de țigări iar apoi a încercat să o vândă.
Referitor la situația familială a recurentului arată că este una dramatică, până în prezent el nu a avut nicio abatere și în acest sens se poate observa cazierul său judiciar, de asemenea, urmează a se avea în vedere caracterizarea făcută de preotul paroh, cea de la școala unde studiază fiica sa și care are numeroase diplome de merit și locul I la diverse concursuri.
Apreciază că dacă acesta ar fi lăsat în libertate ar putea asigura traiul său și al familiei sale, celor doi copii pe care îi are în întreținere.
Față de toate acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate iar pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar în temeiul art. 160/8a pct.2 pr.penală, cu trimitere la art. 160/8a pct.2 pr.penală, art. 136 al.2 pr.penală, art. 23 al.10 din Constituția României, întrucât sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 160/2 pr.penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate întrucât este legală și temeinică în mod corect fiind respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere întreaga situație de fapt, natura infracțiunilor comise, modalitatea de săvârșire, prejudiciul cauzat de grupul infracțional, în cadrul căruia inculpatul a avut rolul de membru fondator.
Precizează totodată că infracțiunile reținute în sarcina acestuia nu sunt numai de prejudiciu, de rezultat ci sunt și de pericol prin reținerea în sarcina sa, a disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, arată că prejudiciul reținut este unul estimativ, întrucât nu s-a efectuat nicio expertiză de specialitate în acest sens, însă și pentru egalitate de tratament consideră că se impune admiterea cererii formulate privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 18 luni, are doi copii minori în întreținerea sa, el este singurul întreținător al familiei, a vrut să-și dezvolte afacerea, a greșit și a recunoscut comiterea faptelor încă de la început.
Mai arată că se va prezenta la fiecare termen de judecată și nu poate să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Față de toate acestea solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 6.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr-, în baza art.1608aalin.6 cod pr.penală, a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G și, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în baza art. 1602C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în anumite condiții, textul de lege menționând și cazurile exprese în care nu poate fi acordată această liberare provizorie.
S-a mai precizat că, și G, sunt chiar cei care au avut un aport semnificativ în desfășurarea întregii activității infracționale așa cum este descrisă de organele de urmărire penală în rechizitoriul prin care a fost sesizată instanța de judecată.
De asemenea s-a menționat că au mai fost soluționate astfel de cereri ale inculpaților, respinse de către tribunal iar soluțiile au fost menținute de instanța de control judiciar.
S-a considerat că, de la momentul soluționării ultimelor cereri similare ale inculpaților și până în prezent, nu au intervenit elemente noi în cursul cercetării judecătorești care să poată conduce la modificarea punctului de vedere al instanței, în sensul admiterii cererilor inculpaților.
Alineatul 1 al art. 160/ 2 C.P.P. menționează cazurile în care se poate admite o astfel de cerere, textul arătând doar o vocație a inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și nu o obligație a instanței de judecată de a admite astfel de cereri dacă nu consideră oportun ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate.
Cu alte cuvinte, din interpretarea textelor de lege sus-menționate nu s-a reținut decât că, legiuitorul a înțeles să insereze strict cazurile în care se poate acorda și respectiv nu se acordă liberarea provizorie, lăsând la aprecierea judecătorului oportunitatea admiterii unei astfel de cereri.
Referitor la pericolul social s-a menționat că acesta trebuie analizat având în vedere modalitatea de comitere a faptelor cât și din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.
În ceea ce privește perioada rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților din jurisprudența se poate observa că, raportat la gravitatea faptelor și respectiv a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată apreciem că nu s-a depășit această durată.
Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfașurării urmăririi penale, din cuprinsul actului de acuzare rezultă că acesta a avut o contribuție esențială în comiterea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați și s-a considerat că admiterea unei cereri de liberare provizorie nu este oportună în acest context procesual.
În momentul analizării unor cereri de liberare provizorie formulate de inculpații arestați urmează să fie avute în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și rezonanța socială a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a arătat recurentul că a recunosuct comiterea faptelor pentru care este trimis în judecată și consideră că până în present s-a împlinit durata rezonabilă a arestării preventive menționată de art. 5 paragraful 3 din
Pe de altă parte, recurentul a mai precizat că nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cazul în care ar fi cercetat în stare de libertate și nici nu va mai comite alte infracțiuni deoarece utilajele cu care se presupune că a fabricat țigarete se află în prezent sub sechestru judiciar.
De asemenea, a mai precizat că situația familiei sale nu este una bună deoarece fiica sa care are rezultate bune la învățătură nu mai poate fi întreținută de către soția recurentului, deoarece aceasta din urmă nu mai are niciun loc de muncă.
A mai precizat recurentul că anterior arestării sale a avut un comportament bun în societate.
Examinând recursul formulat, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, cât și sub toate aspectele conform art. 385/6 al.3 pr.penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată așa cum se va arăta în continuare:
În mod justificat instanța de fond a apreciat că în acest moment procesual inculpatul nu poate fi cercetat în stare de libertate dat fiind infracțiunile pentru care este cercetat, faptul că el practic a constituit grupul infracțional despre care se face vorbire în actul de sesizare iar unii dintre inculpați nefiind arestați preventiv se poate ca inculpatul eliberat de sub puterea acestei măsuri preventive să încerce denaturarea derulării în continuare a procesului penal dat fiind complexitatea acestei cauze.
A mai precizat inculpatul că durata rezonabilă a arestării preventive s-ar fi împlinit făcând referire la prevederile art. 5 paragraful 3 din De asemenea, Curtea ca și instanța de fond apreciază că această durată nu s-a împlinit deoarece așa cum s-a precizat în paragraful anterior cauza este destul de complexă fiind trimiși în judecată un număr de 16 inculpați, audiați pe parcursul urmăririi penale mai mulți martori, niciunul dintre aceștia nefiind audiați până în prezent dar și faptul că s-au administrat numeroase probatorii, dosarul de urmărire penală având nu mai puțin de 68 de volume.
Inculpatul a mai adus în discuție situația sa familială dar care așa cum este descrisă nu este nici pe departe una dificilă, cum acesta o intitulează, deoarece în continuare fiica sa obține aceleași rezultate la învățătură, care spre lauda ei sunt unele destul de bune și pare a nu fi afectată în mod hotărâtor de lipsa unui loc de muncă al mamei sale.
Dat fiind cele de mai sus, Curtea consideră că în momentul de față, așa cum prevede și disp.art. 160/8a alin.6 cererea C.P.P. de liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului este neîntemeiată motiv pentru care recursul acestuia va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp.art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 11.01.1977, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 6.01.2010, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8.01.2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran Paul
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./11.01.2010
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Florentin TeișanuJudecători:Florentin Teișanu, Mihai Viorel Tudoran Paul
