Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.18
Ședința publică din data de 10 ianuarie 2010,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Dan Andrei
Grefier: -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploieștia fost reprezentat de procuror -.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 30.08.1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G în stare de deținere, asistat de apărător ales - din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului ales să ia legătura cu recurentul-inculpat.
Ca o chestiune prealabilă, doamna avocat - a precizat că nu a înțeles urgența acestui recurs, în condițiile în care nu expira nici un mandat de arestare, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 28 decembrie 2009. Consideră că este un handicap pentru inculpat să știe că întregul complet de judecată este mobilizat pentru a se judeca recursul într-o zi nelucrătoare, iar la alte instanțe din țară, respectiv la Tribunalul București se judecă în zile nelucrătoare doar când expiră mandatele de arestare.
Curtea a făcut cunoscut că potrivit dispozițiilor legale, termenul de judecare în recurs a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar este de 2 zile, iar celeritatea judecării cererii de recurs este în favoarea inculpatului, Curtea conformându-se acestor dispoziții legale.
Avocat - precizează că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu au alte cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat - susține că inculpatul a formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar întrucât după C pentru 3 dintre inculpați au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar. Fiind vorba de un grup infracțional organizat, cu aceleași infracțiuni, ar trebui ca toți cei care sunt cercetați în stare de arest să aibă un tratament egal, să beneficieze de încrederea instanței și să aibă același regim, în sensul de a se dispune liberarea provizorie și înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură, impunându-i-se obligații pe care inculpatul le va respecta.
Permanent s-a discutat despre acel termen rezonabil, însă nu trebuie uitat că acel text de lege este vechi, anterior momentului aderării României la Convenția Europeană și nu se poate legal acel termen de termenul rezonabil prevăzut de Curtea Europeană.
În plus, asupra averii inculpatului s-a instituit sechestrul asigurător iar instanța de judecată a aplicat un regim preferențial inculpaților, întrucât dintr-un număr de 12 persoane arestate, au fost puși în libertate 3. Care au fost criteriile? Cu ce se face vinovat inculpatul G? I s-a imputat faptul că a preluat utilajul de la, însă motivul a fost acela că plătise doar parțial mașina, iar utilajul oferit era un fel de garanție. G nu a produs țigări, și nici nu avea cum pentru că nu avea tutun.
este cunoscută, și consideră că este doar o chestiune de clemență a instanței și echilibru în administrarea actului de justiție. Mai susține că inculpatul, în prezent este cercetat în stare de liberate deși a recunoscut că a lucrat cu, și a vândut țigări obținând venituri de miliarde și de același tratament ar trebuie să beneficieze și inculpatul E greu de spus într-un grup infracțional, cine a fost mai infractor decât altul.
că inculpatul are doi copii minori, este bolnav (din totalul perioadei de arest preventiv 5 luni a fost internat în spital), s-a intervenit chirurgical, este sub tratament cu antibiotice, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală și s-a dispus o reexpertizare. Locuiește în O și dacă se va admite cererea de liberare provizorie va respecta toate dispozițiile impuse de instanță.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2010 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public susține că în ceea ce privește situația inculpaților și, aceștia au încercat să desfășoare afacerile într-un cadru legal, însă timp de 2 ani afacerea s-a desfășurat ilegal. După cum se menționează și în rechizitoriu G era al doilea lider al grupului infracțional, preluând afacerea de la, s-au folosit mai multe locații și au fost chemați alți inculpați, doar inculpatul rămânând din grupul infracțional inițial. La noile locații au fost efectuate percheziții și s-au găsit utilaje, documente și produse referitoare la activitatea de țigarete. În plus există și un prejudiciu care este contestate, la dosar fiind depuse adrese ale unor instituții ale statului, adrese pe care procurorul de caz și-a fundamentat valoarea prejudiciului.
Cauza este complexă, fiind angrenate foarte multe persoane - 17 inculpați unii liberi, alții judecați în stare de arest, sunt disjungeri și se efectuează cercetări. De asemenea sunt foarte mulți martori de audiat întrucât activitatea grupului infracțional s-a desfășurat pe o perioadă de 2 ani, încă din anul 2006 s-au efectuat sesizări referitoare la demararea activității ilegale.
Raportat la natura infracțiunii comise, la practica judiciară în materie, la modalitatea în care fapta a fost comisă, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond.
Recurentul-inculpat G având personal ultimul cuvânt susține că l-a întâlnit pe inculpatul în momentul vânzării autoturismului, că acesta mai avea să-i achite o parte din bani, iar după o perioadă de timp de 7 luni a luat în garanție acel utilaj pe care l-a depozitat la societatea, unde era acționar. Susține că a greșit în momentul în care a luat acel utilaj în garanție și că altă vină nu are.
În ceea ce-l privește, susține că nu a produs țigări și că a greșit în momentul în care a luat în garanție utilajul, deși avea o factură. Consideră că afacerea, dacă era cunoscută, trebuia stopată de la început, ulterior DIICOT-ul a luat măsura arestării sale și i s-a pus sechestru pe întreaga avere.
În plus, starea sănătății s-a agravat. Tot corpul este plin de furuncule, a fost spitalizat o perioadă de 5 luni însă boala de care suferă necesită condiții de igienă, despre care nu poate fi vorba la locul de deținere, iar de 2 luni de zile nu a mai primit tratament.
Mai adaugă faptul că a fost de acord să i se instituie sechestrul asigurător după 4 luni de la arestare, sperând că aceasta constituie o garanție pentru a fi judecat în stare de libertate și că inculpatului i s-a instituit sechestru la 2 săptămâni de la momentul arestării.
Greșeala sa o constituie faptul că a acceptat să primească în garanție acele utilaje însă avea nevoie de cei 90.000 de euro datorați de de la cumpărarea autoturismului, nu de utilajele care i-au fost date numai ca să scape de ele.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, în baza art.1608aalin.6 cod pr.penală, s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G și, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, G, precum și a altor 9 inculpați în stare de libertate pentru săvârșirea în grup infracțional organizat a unor fapte de producere și desfacere de țigarete contrafăcute, cu utilizarea de timbre și banderole cu regim special falsificate, spălare de bani și altele.
In prezenta cauză inculpații G și, au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Tribunalul a arătat că cei doi inculpați sunt trimiși în judecată pentru următoaarele infracțiuni:
- pentru:
- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;
- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;
- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;
- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în
- circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,
- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.
- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate
în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.
- G pentru săvârșirea infracțiunilor de: (pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)
- aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp,
(pentru perioada iulie 2007 - februarie 2008)
- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;
- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;
- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;
- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;
- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și
- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.;
(iar pentru perioada martie - iulie 2008)
- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;
- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.
2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);
- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;
- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;
- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și
- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp;
Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.
Potrivit disp.art.300/2 Cod proc.penală tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora în cursul judecății
În motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar inculpatul Gaa rătat că Tribunalul București a luat măsura arestării preventive pe o durată de 29 zile din data de 06.07.2008 până la data de 13.08.2008 inclusiv, măsură care a fost prelungită în faza de urmărire penală până la maximul de 180 zile și menținută de către instanța de judecată.
Acesta a susținut că prezenta cerere îndeplinește toate condițiile impuse de dispozițiile art.160/2 și următoarele din Cpp. În esență aceleași împrejurări au fost arătate și de inculpatul.
Tribunalul, analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, G, a constatat că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și -au desfășurat activitatea infracțională pe o perioada mare de timp, săvârșind infracțiuni în formă continuată.
Conform dispozițiilor art.1602C.P.P. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in anumite condiții, textul de lege menționând și cazurile exprese in care nu poate fi acordată această liberare provizorie.
În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpatului G în sensul că anterior au fost admise în recurs de către instanța ierarhic superioară două cereri de liberare provizorie sub control judiciar, fiind puși in libertate inculpații și, aceasta nu are relevanță față de inculpații care au formulat prezentele cereri de liberare provizorie, întrucât prin aceeași decizie, altor inculpați li s-au respins cereri similare.
După cum se poate observa, cei doi inculpați sunt chiar cei care au avut un aport semnificativ în desfășurarea întregii activități infracționale așa cum este descrisă de organele de urmărire penala în rechizitoriul prin care a fost sesizata instanța de judecată.
În același sens, trebuie menționat ca au mai fost soluționate astfel de cereri ale inculpaților, respinse de către tribunal iar soluțiile au fost menținute de instanța de control judiciar.
Tribunalul a considerat că de la momentul soluționării ultimelor cereri similare ale inculpaților și in prezent, nu au intervenit elemente noi în cursul cercetării judecătorești care să poată conduce la modificarea punctului de vedere al instanței, în sensul admiterii cererilor inculpaților.
În alineatul 1 al articolului 160/ 2 Cpp se menționează cazurile in care se poate admite o astfel de cerere, textul arătând doar o vocație a inculpatului de a fi cercetat in stare de libertate și nu o obligație a instanței de judecată de a admite astfel de cereri dacă nu consideră oportun ca inculpatul să fie judecat in stare de libertate.
Cu alte cuvinte, din interpretarea textelor de lege sus-menționate nu se poate reține decât faptul că, legiuitorul a înțeles să insereze strict cazurile in care se poate acorda și respectiv nu se acordă liberarea provizorie, lăsând la aprecierea judecătorului oportunitatea admiterii unei astfel de cereri.
Referitor la pericolul social,s-a menționat că acesta trebuie analizat, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor cât și din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.
În ceea ce privește perioada rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților, judecătorul fondului a observat că din jurisprudența CEDO rezultă că nu sunt încălcate prevederile Convenției în sensul depășirii acestei durate, în cauze în care s-a ținut cont de gravitatea faptelor.
În legătură cu mențiunile inculpatului G referitoare la starea sa de sănătate, care nu îi permite continuarea procesului penal în stare de detenție, instanța a dispus reexaminarea stării sale de sănătate la un termen anterior, neexistând însă un raport medical care să constate o eventuală înrăutățire a stării sale medicale până la judecarea prezentei cereri.
S-a mai apreciat că la momentul analizării unor cereri de liberare provizorie formulate de inculpații arestați urmează să fie avute în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților cât și rezonanța socială a acestora, de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate.
În raport de aceste considerente, tribunalul în baza art.1608aalin.6 cod pr.penală, a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații G și în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că a formulat o nouă cerere de liberare provizorie sub control judiciar întrucât după C pentru 3 dintre inculpați au fost admise cererile de liberare provizorie sub control judiciar. Fiind vorba de un grup infracțional organizat, cu aceleași infracțiuni, ar trebui ca toți cei care sunt cercetați în stare de arest să aibă un tratament egal, să beneficieze de încrederea instanței și să aibă același regim, în sensul de a se dispune liberarea provizorie și înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură, impunându-i-se obligații pe care inculpatul le va respecta.
Permanent s-a discutat despre acel termen rezonabil, însă nu trebuie uitat că acel text de lege este vechi, anterior momentului aderării României la Convenția Europeană și nu se poate legal acel termen de termenul rezonabil prevăzut de Curtea Europeană.
În plus, asupra averii inculpatului s-a instituit sechestrul asigurător iar instanța de judecată a aplicat un regim preferențial inculpaților, întrucât dintr-un număr de opt persoane arestate, au fost puși în libertate trei.
Recurentul a mai susținut că lui i s-a imputat faptul că a preluat utilajul de la, însă motivul a fost acela că plătise doar parțial mașina, iar utilajul oferit era un fel de garanție. G nu a produs țigări, și nici nu avea cum pentru că nu avea tutun situația sa fiind asemănătoare cu cea a inculpatului, în prezent cercetat în stare de libertate.
este cunoscută, și consideră că este doar o chestiune de clemență a instanței și echilibru în administrarea actului de justiție.
Recurentul a mai arătat că are doi copii minori, este bolnav (din totalul perioadei de arest preventiv 5 luni a fost internat în spital),că a suferit intervenții chirurgicale, este sub tratament cu antibiotice, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală și s-a dispus o reexpertizare. Locuiește în O și dacă se va admite cererea de liberare provizorie va respecta toate dispozițiile impuse de instanță.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2010 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând hotărârea recurată, în raport de probele administrate în cauză până în prezent, de criticile invocate, de dispozițiile legale incidente în materie - art.160/2 și următoarele pr.penală, ca și de cele ale aart.385/6 alin.ultim pr.penală, Curtea consideră că recursul este nefondat.
În opinia Curții, prima instanță a apreciat în mod justificat că la acest moment procesual nu este oportună cercetarea în stare de libertate a inculpatului G, acesta fiind alături de unul dintre liderii grupului infracțional organizat despre care se face vorbire în actul de sesizare al instanței.
Astfel, în rechizitoriu se reține în sarcina inculpatului G că în perioada iulie 2007 - iulie 2008 ar fi aderat la grupul infracțional organizat de inculpatul și constituit de acesta cu inculpații și, având ca rol desfacerea țigaretelor contrafăcute, iar din luna martie 2008, urmare a unei înțelegeri prealabile cu inculpatul, a preluat de la acesta întreaga afacere, devenind liderul grupului infracțional deja constituit, continuând activitatea de producere de țigarete contrafăcute până în iulie 2008 când s-a dispus arestarea sa și a altor membri ai grupului.
Faptul că alți inculpați, arestați inițial în cauza de față, au fost puși în libertate pe parcursul procesului, se explică, așa cum a arătat și judecătorul fondului, în mare măsură prin rolul și contribuția diferită pe care fiecare inculpat l-a avut în desfășurarea activității infracționale.
Cum inculpatul G apare a fi unul dintre conducătorii grupului infracțional organizat, cu ascendent asupra celorlalți membri ai grupului dintre care mulți sunt în stare de libertate și nu au fost încă audiați de instanță, Curtea apreciază că există și un risc de influențare în mod negativ a procesului penal la lăsarea în libertate a recurentului, situație reținută și de instanța de fond.
În ce privește starea de sănătate a inculpatului, în condițiile în care noua expertiză medicală, încuviințată de instanța de fond nu a fost încă efectuată, nu poate constitui un element hotărâtor pentru admiterea cererii, atâta timp cât expertizele anterioare efectuate în cursul urmăririi penale au conchis că inculpatul poate suporta regimul de detenție și până în prezent nu există date medicale care să releve înrăutățirea situației inculpatului.
Așa fiind, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei, determinată în principal de numărul mare de inculpați și martori din cauză, de numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina fiecărei persoane trimise în judecată și de aspectele analizate mai sus cu privire la situația inculpatului-recurent, Curtea consideră că deși durata arestării preventive a acestuia este mare, măsura preventivă se justifică în continuare pentru buna desfășurare a procesului, neimpunându-se substituirea acesteia cu starea de libertate provizorie.
În concluzie, față de toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G, fiul lui G și, născut la 30.08.1972, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 6 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
GREFIER,
DG/
4 ex./13.01.2010
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr nottificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Dan Andrei
