Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1833/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2861/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1833/
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, in stare de arest, asistat de avocat ales, in baza imputernicirii avocațiale nr. 278.836/17.12.2009, in stare de arest, asistată de avocat ales în baza imputernicirii avocațiale nr. -/17.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, intimate-inculpat, in stare de arest, asistat de avocat ales în baza imputernicirii avocațiale nr. -/17.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual și intimate-inculpat, în stare de arrest, asistată de avocat ales, în baza imputernicirii avocațiale nr. 9/17.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet in ceea ce-i priveste pe inculpații și . Arată că, deși inculpații au săvârțit un singur act material, solicită că se aibă in vedere că aceștia au traficat heroină, droguri de foarte mare risc, au săvârșit faptele prin agravanta prevăzută de art. 75 lit a Cod penal impreună cu alți inculpați, să se aibă in vedere specificul infracțiunii de trafic de droguri, modalitatea in care se săvârșește o astfel de infracțiune.
Deși parchetul a reușit să probeze un singur act material, arată că există indicii că inculpații sunt angrenați in activități de trafic de droguri de mai mult timp și nu pot fi antrenați în această activitate infracțională niște infractori primari, in această lume a traficului de droguri nimeni nu poate să trafice pentru prima dată două grame de heroină fără ca inainte să mai fi făcut lucrul acesta pentru rețaua de traficanți și fără să fi cârștigat increderea acestora.
Din probele de la dosar rezultă suficiente indicii pentru a trage concluzia că inculpatii au avut legături cu lumea traficului de droguri și că anterior au mai săvârșit astfel de fapte.
Solicită să se aibă in vedere că inculpatii nu obțineau venituri din muncă, la dosar nu există dovezi in acest sens, iar lăsați in libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
In ceea ce priveste durata apreciată nerezonabilă, solicită să se constate dacă in sarcina autorităților se poate reține o culpă cu privire la modalitatea in care a fost instrumentat dosarul. Solicită a se avea in vedere complexitatea dosarului, numărul mare de inculpați pentru care trebuie să se efectueze acte de cercetare judecătorească, numărul mare de martori ce trebuie audiați, iar termenul rezonabil nu a fostă incălcat până la acest moment.
Apărătorul recurentului-inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea incheierii recurate și să se dispună continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul in stare de libertate. Consideră că din intreg materialul probator administrat până la acest moment, nu reiese faptul că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa. Arată că insăși investigatorii cu identitate protejată, in momentul in care a fost audiat, a declarat că doar a auzit că inculpatul s-ar ocupa de trafic de droguri, iar martorul, la momentul audierii și-a modificat declarația dată in fața procurorului.
Față de toate aceste aspecte și față de circumstanțele reale și personale ale inculpatului, care avea un loc de muncă, iar în momentul in care i s-a emis mandatul de arestare preventivă, s-a prezentat de bună voie in vederea reținerii și arestării sale.
Cu privire la perioada rezonabilă de arest preventiv, consideră că un an și trei luni de arest preventiv este foarte mult, față de acest inculpat nu există nici o filmare, nici o vânzare directă de la acesta către vreun coinculpat aflat in dosar sau către investigatori cu identitate protejată.
Solicită să se aibă in vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, are o familie, un domiciliu stabil și trei copii în intreținere.
Pentru aceste motive, consideră că acesta nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că solicită admiterea recursului, casarea incheierii și pe cale de consecință, judecarea inculpatului in stare de libertate.
Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpată, casarea incheierii recurate și punerea de îndată în libertate a acesteia. Solicită să se constate dacă subzistă temeiurile avute in vedere cu privire la pericol concret pentru ordinea publică pe care inculpata l-ar prezenta, precum și termenul rezonabil al arestării.
Arată că inculpata este in arest preventiv de un an și trei luni de zile pentru o presupusă faptă de trafic de droguri, o faptă singulară deteminată de acel martor sub acoperire care a insistat pe lângă inculpată. Arată că timp de șase luni de zile instanța de judecată a autorizat supravegherea inculpatei și a celorlați coinculpați din cauză, le-au fost interceptate telefoanele, au fost utilizati investigatori sub acoperire pentru realizarea de cumpărări de droguri de la acești inculpați, iar in acest timp nu s-a mai identificat nici o faptă penală in sarcina acestora. Mai arată că de la momentul la care a fost săvârșită fapta și până acum, au trecut 19 luni de zile, iar pericolul social s-a diminuat. Arată că inculpata este mama unui copil.
Apărătorul recurentului-inculpat, față de recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia și să se aibă in vedere circumstanțele personale ale acestuia. În ceea ce priveste susținerile parchetului cu privire la faptul că inculpatul ar mai fi săvârșit și inainte fapte de trafic de droguri, consideră că parchetul, dacă susține aceste concluzii, ar fi trebuit să aducă aceste invinuiri, Și cu toate că parchetul a precizat că nu aduce asemenea invinuiri, totuși pune concluzii pe acest aspect, iar aceste fapte nu sunt probate.
Față de probele aflate la dosar rezultă că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, își procura venituri de la o societate de taximetrie unde era angajat in acea perioadă, este tatăl unui copil. Mai arată că toți colaboratorii și investigatorii sub acoperire au afirmat că nu cunosc ca inculpatul să fie implicat in activități de trafic ilicit de trafic de droguri, cu exceptia colaboratorului, la insistențele căruia a fost determinată săvârșirea faptei.
Față de aceste motive, solicită respingerea recursului parchetului, considerând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Apărătorul recurentei-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, considerând hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus inlocuiră măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca fiind legală și temeinică. Solicită să se aibă in vedere că in sarcina inculpatei s-a reținut un singur act material in ceea ce priveste infarcțiunea de trafic de droguri în data de 21. 03. 2008, iar de la acea dată și până când a fost arestată preventiv au trecut șase luni de zile, aspect care contrazice afirmațiile parchetului cum că aceasta ar face parte dintr-o rețea de traficanți de droguri și că ar mai săvârși o altă faptă penală de aceeași natură. Or, dacă timp de șase luni inculpata nu a mai săvârșit nici o faptă prevăzută de legea penală, nu există indicii că lăsată in libertate ar prezeta pericol pentru ordinea publică. Solicită să se aibă in vedere și modul in care s-a considat că există probe din care să rezulte săvârțirea faptei de către aceasta, iar termenul rezonabil a fost depășit.
Solicită să se aibă in vedere circumstanțele personale și reale ale acesteia, are un copil minor, a recunoscut că s-a aflat la acel moment și a primit comision o doză de heroină, insă solicită să se facă o distincție intre trafic de droguri și acel comision pe care l-a perceput, fiind consumatoare de droguri.
Consideră că in acest moment nu se mai impune starea de arest a inculpatei, iar măsura luată de către instanța de judecată este una corectă, respectiv de a inlocui măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, față de recursurile declarate de inculpații și, solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul, arată că din declaratia colaboratorului cu identitate protejată rezultă faptul că mai multe persoane au declarat in fața lui că își cumpărau droguri de la. De asemenea solicită să se aibă in vedere declarația inculpatului, care se află la dosarul de urmărire penală, care se coroborează cu declarațiile celor două inculpate din acest dosar, respectiv și.
Față de probele administrate in cauză, consideră că rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul se face vinovat de infractiunea retinută în sarcina sa.
Cu privire la inculpata, arată că este recidivistă în modalitatea prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal și a mai fost condamnată la o pedepsă de trei ani închisoare tot pentru infracțiunea de trafic de droguri. Consideră că, față de perseverența de care a dat dovadă prin săvârșirea unei infracțiuni de același gen, lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică.
In ceea ce privește termenul rezonabil, arată că pune aceleași concluzii pe care le-a menționat in recursul parchetului.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său considerând că nu este vinovat de infracțiunea reținită în sarcina sa, nu a vândut nimănui droguri, nu a coordonat acel grup infracțional, însă toți locuiesc în același cartier și se cunoasc între ei. In ceea ce priveste declarația dată de, arată că in acea declarație a sustinut că a avut o convorbire cu acesta pentru cumpărarea unor plăci de rigips.
Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, învederează că este de acord cu susținerile avocatului său.
Intimatul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și judecarea sa în stare de libertate. Arată că nu este vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa, avea un loc de muncă la momentul reținerii, nu are antecedente penale, s-a prezentat de bunăvoie la parchet.
Recurenta-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate. Arată că regretă fapta, era o drogată, insă nu s-a ocupat de vânzare de droguri. Mai arată că este mama unui copil în vârstă de 5 ani.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 07.12.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a II-a penală a menținut arestarea preventivă a inculpaților ,.
A fost înlocuită măsura arestării preventive luate față de inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B, fără încuviințarea Tribunalului București.
În baza art.145 alin.11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este ținut să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, și anume, Poliția Sectorului 3 B, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe adresa la care locuiește efectiv fără încuviințarea Tribunalului București;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.12Cod procedură penală i s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.22Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art.3002raportat la art.160 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpata, cu privire la care s-a emis mandat de arestare preventivă.
În baza art. 145 alin.11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este ținut să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, și anume, Poliția Sectorului 3 B, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe adresa la care locuiește efectiv fără încuviințarea Tribunalului București;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.12Cod procedură penală i s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.22Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării inculpaților, fiind îndeplinite prevederile art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală.
Inculpații sunt cercetați pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În fapt aceștia sunt acuzați că în cursul anilor 2008 și 2009 au cumpărat și vândut în mod repetat droguri.
Tribunalul a mai constatat că în cauză sunt indicii temeinice din care rezultă vinovăția inculpaților, respectiv procesele-verbale încheiate de organele de poliție,
declarațiile martorilor sub acoperire, procesele-verbale întocmite de investigator, procesele verbale de recunoaștere după planșele foto, înregistrările convorbirilor telefonice.
Instanța de fond a motivat pentru fiecare inculpat în parte că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la data arestării și a precizat că pericolul pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptelor comise, din riscul pe care îl reprezintă traficul și consumul de droguri.
S-au avut în vedere totodată și antecedentele penale ale inculpaților care anterior au mai comis infracțiuni.
În ce privește inculpații și, tribunalul a apreciat că cercetarea judecătorească se poate realiza și cu ei în stare de libertate și a dispus în baza art.139 alin.1 raportat la art.145 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi municipiul
Instanța a avut în vedere faptul că în sarcina acestora s-a reținut comiterea unei singure acțiuni specifice elementului material al infracțiunii de trafic de droguri, precum și lipsa antecedentelor penale și faptul că timpul trecut de la luarea măsurii arestării preventive a fost suficient pentru a determina o modificare a comportamentului acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpații și.
În motivarea recursului, Parchetul a criticat încheierea recurată, precizând că nu se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive pentru inculpații și, având în vedere că aceștia au traficat heroină, au comis faptele împreună cu alți inculpați, precum să se țină cont și de modalitatea în care au comis faptele.
S-a mai precizat că din probele de la dosar rezultă că inculpații menționați au legături cu lumea traficului de droguri, nu obțineau venituri din muncă, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Recurenții inculpați și au solicitat să fie judecați în stare de libertate, deoarece nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, nu sunt probe de vinovăție, aveau locuri de muncă și sunt arestați de peste 1 an de zile.
În ce privește recursul parchetului, Curtea apreciază că nu este întemeiat și în mod justificat instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, pentru inculpații și.
S-a ținut cont de activitatea infracțională a acestor doi inculpați, de contribuția lor redusă la comiterea infracțiunilor, de faptul că nu au antecedente penale, precum și de timpul petrecut în arest, de peste un an de zile.
Este clar că situația acestor inculpați arată că prin înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, procesul penal poate continua în condiții optime, cu atât mai mult cu cât aceștia au de respectat obligațiile impuse de către instanță, iar în situația în care nu se vor conforma, vor putea fi rearestați.
Nici recursurile declarate de inculpații și nu sunt întemeiate, în sarcina cestora reținându-se în mod întemeiat faptul că subzistă temeiurile avute în vedere la data arestării preventive.
În ce privește pe inculpata, aceasta este recidivistă și a mai fost condamnată anterior tot pentru trafic de droguri, astfel că există posibilitatea ca pusă în libertate să-și reia din nou activitatea infracțională.
În ce privește pe inculpatul, vinovăția acestuia este dovedită în primul rând de declarația inculpatului, care se coroborează cu declarațiile numiților și, persoane care au declarat că cumpărau droguri de la și martorul cu identitate protejată, a declarat că mai multe persoane își cumpărau drogurile de la inculpatul.
Aceste aspecte învederează că instanța de fond a apreciat în mod corect pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpaților în libertate.
Este adevărat că și în cazul acestor inculpați s-ar putea invoca aspectele privind termenul rezonabil care a fost avut în vedere pentru ceilalți inculpați ce au fost puși în libertate, dar trebuie observat că situația acestora este diferită atât sub aspectul antecedentelor penale, cât și al întinderii activității infracționale.
Așa fiind, rezultă că s-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art.300 alin.2 raportat la art.160 Cod procedură penală și s-a constatat că arestarea preventivă a fost dispusă în cadrul prevederilor legale și se menține necesitatea continuării arestării preventive a inculpaților.
În concluzie, Curtea apreciază că recursurile declarate nu sunt întemeiate și în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate.
Recurenții inculpați vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpații și împotriva încheierii de ședință din 07.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact. AL 2 ex./29.12.09; 6.01.2010
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Elena Ursulescu, Dumitru
