Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1835/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2902/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1835/
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat, personal, in stare de arest, asistat de avocat ales în baza imputernicirii avocațiale nr. 1146-431/17.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual și intimata-inculpat, personal, in stare de arest, asistat de avocat ales în baza imputernicirii avocațiale nr. 72118/17.12.2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet, casarea hotărârii instanței de fond. Arată că recursul vizează încheierea de ședință din data de 10.12.2009 pronunțată de Tribunalul București față de nelegala înlocuire a măsurii arestării preventive dispuse cu privire la inculpata cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Arată că instanta de fond a acceptat că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au fost schimbate, intrucât de la momentul la care măsura a fost menținută chiar de către instanța de fond și până la momentul la care a apreciat că s-au schimbat temeiurile avute in vedere nu s-a intâmplat nimic, numai că s-a dispus audierea inculpatei prin care aceasta nu a recunoscut săvârșirea faptelor retinute in sarcina sa și s-a dovedit atitudinea acesteia.
Arată că cercetarea judecătorescă este la inceput, temeiurile avute in vedere la luarea măsurii nu s-au schimbat, astfel consideră că se impunea menținerea in continuare a măsurii arestării preventive față de inculpată.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat impotriva inchierii de sedintă prin care Tribubalul Bar espins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, in baza art. 160 ind.9 Cpp.
Solicită să se constate că sunt indeplinite cerințele formale ale institutiei liberării provizorii sub control judiciar raportat la cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru faptele in legătură cu care inculpatul este trimis in judecată.
Apreciază că cererea este intemeiată raportat la imprejurarea că inculpatul a avut un comportament corect, a relatat situația de fapt așa cum a perceput-o, ceea ce nu inseamnă o conduită de nerecunoaștere a faptelor. Solicită să se aibă in vedere nu numai relatările subiective ale inculpatului, dar și modalitatea in care a fost prezentat probatoriul.
Arată că modalitatea in care inculpatul a fost atras in acele dialoguri nu poate duce la concluzia că acesta, pus in libertate, ar contacta și ar influența acei cetățeni străini, interesele lor fiind personale. Mai arată că inculpatul este absolvent al facultății de drept, functionar public in cadrul Primăriei Sectorului 1 - Direcția Poliție Comunitară, este o persoană responsabilă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea in parte a incheierii recurate, iar pe cale de consecință, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind intemeiată nu numai din punct de vedere formal, dar și din punctul de vedere al elementelor de fapt și cele de natură subiectivă ce-l caracterizează pe inculpat.
Apărătorul intimatei-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea dispozițiilor pronunțate de instanța de fond.
Solicită să se constate că prin declarația dată în fața instenței de judecată, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei in modalitatae participării sale efective la aceasta, detaliind elementele situației de fapt astfel cum se desprind din rechizitoriu și cum s-au petrecut. Solicită să se constate unele confuzii care apar in rechizotoriu, confuzii care se observa din analiza materialului probator, inclusiv a interceptărilor telefonice. Solicită să se aibă in vedere neregularitățile din rechizitoriu constatate la fila 10, in mod greșit procurorii afirmă că inculpata a pretins și primit sume de bani. Arată că inculpata și-a asumat responsabilitatea de a fi acceptat producerea unui rezultat, dar in mod direct nu a pretins nicio dată vreo sumă de bani. Arată că a partiocipat la acele evenimente, și-a asumat in mod cinstit această participare, insă nu a primit nicio sumă de bani, realizarea acțiunii flagrante s-a petrecut fără prezența inculpatei.
Solicită de asemenea să se analizeze filele 12 și 13 din rechizitoriu, care au neconcordanțe între susținerile parchetului și materialul probator.
Mai solicită să se constate caracterul activ pe care inculpata ințelege să îl propună instanței de judecată la judecarea fondului, fiind vorba de singurul inculpat care propune, pe lângă martorii din acte și doi martori pe situația de fapt așa cum rezultă din actul de inculpare al parchetului, martori menționați de parchet in rechizitoriu.
Consideră că in mod corect instanța de fond a apreciat nu numai față de circumstanțele personale, ci și față de datele concrete ale cauzei și cele care caracterizează persoana inculpatei.
Mai arată că nu există nicio dovada că buna desfășurare a procesului penal va fi periclitată de inculpată dacă va fi judecată in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpatul și menținerea hotărârii instanței de fond pe care o consideră legală sub acest aspect. Arată că din actele dosarului rezultă indicii temeinice că inculpatul se face vinovat de infracțiunilor reținute în sarcina sa, indicii care rezultă din declarația și denunțul numiților și. Mai arată că din declarațiile inculpatului reiese că acesta se află in relații amicale cu martorii denunțători, existând riscul să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea acestora.
Consideră că instanța de fond în mod corect a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile ca o astfel de cerere să fie admisă. Solicită menținerea hotărârii instanței de fond sub acest aspect.
În ceea ce privește susținerile cu privire la faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul punerii in libertate a inculpatei, consideră că a fost dată cu nerespectarea dispozițiilor 139 alin.1 Cpp in sensul că această măsură se putea dispune numai in măsura in care temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat. Insă singurul aspect pe care instanța de fond își motivează hotărârea este acela că inculpata are un copil in vârstă de 19 ani, elev la liceu și că este o persoană orientată către familie. Or, existența copilului de 19 ani pe care îl are în întreținere exista și înainte de acest moment procesual.
Apărătorul intimatei-inculpat, învederează că hotărârea instanței de fond este corectă menționându-se că se constată din datele concrete ale cauzei și din datele ce caracterizează persoana inculpatei, deci două elemente care au condus la concluzia instanței de fond că se impune înlocuirea măsurii. Pe de altă parte punctul de vedere al instanței de fond invocând art. 5 paragraf 3 din CEDO și dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituție.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, solicită judecarea in stare de libertate pentru a lua legătura cu avocatul său și a-și formula o apărare eficientă.
Intimata-inculpat, in ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, ca neîntemeiată.
În baza art.139 a C.P.P. fost admisă cererea formulată de inculpata, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În baza art.145/1 alin.2 raportat C.P.P. la art.145 al.1 ind.1 pe C.P.P. durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau,după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemată:
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar, respectiv la secția de poliție în a cărei rază teritorială se află domiciliul inculpatei, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 al.2 ind.2 s C.P.P.-a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce-i revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Prin rechizitoriul nr. 252/P/2008, al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - secția de combatere a corupției, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și a unei infracțiuni de trafic de influență în concurs real prevăzute de articolul 254 aliniatul 1 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea articolului 75 alin. 1 litera a Cod penal respectiv articolul 257 aliniatul 1 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, ambele cu aplicarea articolului 33 litera "a" Cod penal, și, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de articolul 257 aliniatul 1 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se că:
În cursul lunii septembrie 2008 inculpatul, împreună cu învinuiții și au pretins de la beneficiarul unei lucrări de construcție și la data de 30.09.2008 au primit, cu titlu de mită, suma de 80.000.000 lei (8000 lei noi) de la martorul în scopul de a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu, iar in perioada 30.09.2008 05.08.2009, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul, împreună cu inculpata au pretins și primit suma de 16.000 euro de la aceeași martori denunțători afirmând că își vor folosi influența și relațiile pentru a-l ajuta pe proprietarul imobilului renovat să nu întâmpine probleme din partea autorităților la efectuarea recepției lucrărilor de construcție.
Inculpata, împreună cu au pretins și primit suma totală de 16.000 de euro pentru a-și folosi influenta asupra unor funcționari din cadrul Primăriei și ai Ministerului Culturii și cultelor, în scopul de a-i determina să facă un act ce intră în atribuțiile lor de serviciu, respectiv semnarea actului de recepție a lucrărilor efectuate la același imobil fără a le crea probleme.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 167/UP/06.08.2009, emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Inculpata, a fost arestată preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.l68/UP/06.08.2009, emis de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Cu privire la inculpatul, tribunalul a constatat că deși sunt îndeplinite condițiile de principiu prev.de art.1602alin.1 Cod procedură penală, cererea de liberare sub control judiciar a acestuia trebuie respinsă, având în vedere rolul său determinat la săvârșirea faptelor, existând riscul de a influența martorii denunțători, ținând cont de relațiile pe care le are cu aceștia.
De asemenea, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la inculpata, tribunalul a apreciat că aceasta poate fi judecată în stare de libertate, ținând cont că nu are antecedente penale, are mijloace financiare pentru un trai decent, are o familie organizată și nu există posibilitatea sustragerii cercetării judecătorești.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a arătat în motivele de recurs că nu se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara în privința inculpatei, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat arestarea preventivă, precizând că cercetarea judecătorească este la început și există posibilitatea influențării acesteia.
Recurentul inculpat a solicitat judecarea în stare de libertate sub control judiciar, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu există pericolul de a influența cercetarea judecătorească iar în declarațiile date a relatat toate aspectele pe care le cunoștea.
Analizând recursul declarat de către Parchet, Curtea apreciază că este întemeiat și îl va admite în baza art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, va casa în parte încheierea recurată și pe fond va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpata, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei reprezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere starea de insecuritate ce s-ar crea în societate, ținând cont și de gravitatea faptelor comise, de modalitatea de acționare și de calitatea acesteia de funcționar, de consecințele negative ce au fost aduse reputației unor instituții ale statului, respectiv Primăria și Ministerul Culturii și Cultelor.
În cauză sunt indicii temeinice din care rezultă vinovăția inculpatei, respectiv faptul că aceasta a pretins diferite sume de bani drept mită pentru a ajuta la întocmirea în mod ilegal a unor acte de către funcționari din cadrul Primăriei și ai Ministerului Culturii, în acest sens fiind declarațiile martorilor denunțători, bancnotele ale căror serii au fost consemnate, procesele-verbale de prindere în flagrant și înregistrările audio-video.
Faptul că inculpata nu are antecedente penale, că anterior a avut o conduită bună nu sunt elemente suficiente pentru a determina judecarea în stare de libertate, raportat la pericolul pe care îl reprezintă faptele de corupție, de necesitatea combaterii mai ferme a acestui flagel.
În ce privește recursul inculpatului, Curtea apreciază că nu este întemeiat și îl va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod justificat instanța de fond a avut în vedere că și în privința acestui inculpat sunt indicii temeinice din care rezultă vinovăția sa, că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data arestării preventive și că este posibilă influențarea cercetării judecătorești, având în vedere relațiile de amiciție cu martorii denunțători.
Este clar că lăsarea în libertate a acestui inculpat ar duce la o stare de insecuritate în societate, având în vedere necesitatea combaterii cu fermitate a faptelor de corupție, precum și nevoia de încredere a oamenilor în instituțiile statului.
Este clar că judecarea în stare de libertate a unor persoane care au cerut sume relativ mari de bani pentru a realiza fapte de corupție, reprezintă un pericol pentru ordinea publică, prin afectarea gravă a raporturilor sociale.
În concluzie, în privința ambilor inculpați sunt îndeplinite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea în stare de libertate reprezintă pericol pentru ordinea publică, ce rezultă din gravitatea deosebită a faptelor, din necesitatea combaterii eficiente a fenomenului de corupție, dar și din modalitatea de comitere a infracțiunilor de care sunt acuzați.
De asemenea, în cauză nu se poate susține că s-a depășit durata unui termen rezonabil în ce privește timpul petrecut în arest preventiv de către inculpat, având în vedere actele de urmărire care mai trebuie efectuate.
Potrivit art.136 Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi luată și menținută în vederea asigurării unei mai bune desfășurări a procesului penal, în vederea administrării eficiente a probatoriului, iar în cauză mai este necesară administrarea de probe, probe solicitate atât de Parchet cât și de inculpați, respectiv audierea de martori și în vederea evitării influențării acestora de către inculpați este necesară menținerea arestării preventive.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Casează, în parte, încheierea recurată din 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală și rejudecând, în fond:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpata, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.2 ex./29.12.09; 12.01.2010
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Elena Ursulescu, Dumitru
