Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.).
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
Din 29 iunie 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL CODLEA
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 452/R din 29 iunie 2009, pronunțată de această instanță în dosarul penal cu numărul de mai sus, a fost respins recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 5 ianuarie l970, deținut în PENITENCIARUL CODLEA, împotriva încheierii de ședință din data de 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, care a fost menținută.
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
- -
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
Din 29 iunie 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL COVASNA
Prin prezenta, vă restituim alăturat dosarul penal nr- privind pe inculpatul, făcându-vă cunoscut că prin decizia penală nr. 452 din 29 iunie 2009 pronunțată de această instanță în dosarul cu numărul de mai sus, a fost respins recursul declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2009 a Tribunalului Covasna, care a fost menținută.
La dosarul dvstră, sunt atașate dosarele nr. 139/P/2008 (10 volume - dup), -, -, -, -, -, -, -, -, - ale Tribunalului Covasna, precum și nr-, -, -, - ale Curții de APEL BRAȘOV.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 452/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 iunie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE -
JUDECĂTORI _
_
GREFIER _
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 24 iunie 2009 în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Apărătorul ales al inculpatului recurent depune la dosarul cauzei înscrisurile de care înțelege să se folosească în circumstanțiere, respectiv adeverința nr.667 din 11 septembrie 2009 eliberată de Universitatea, contractul de credit bancar nr. F 1949/22 decembrie 2005, contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr. 23, bilet de ieșire din spital,buletin de analize medicale, buletin ecografic. Precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public, de asemenea, arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat de inculpat.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 24 iunie 2009, iar pe cale de consecință, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată în esență că în mod greșit instanța de judecată a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, câtă vreme urmărirea penală a fost finalizată, au fost administrate toate probele de către organele de cercetare, inculpatul a dat declarații în cauză prin care își susține în continuare nevinovăția,așa încât temeiul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală nu mai subzistă la acest moment. După cum a mai arătat, nu există nici un impediment sau acele motive care ar duce la periclitarea desfășurării în bune condiții a procesului penal în situația în care inculpatul va fi cercetat în stare de judecată.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală, arată că în prezent acest temei nu mai subzistă, dat fiind că la dosar nu există nici o probă care să conducă fără nici un dubiu la ideea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, face referire și la practica CEDO în cauza Pantea/României,unde s-a arătat cu titlu de îndrumare că "ori de câte ori se solicită arestarea preventivă a unei persoane, procurorul trebuie să arate în concret motivele care justifică aprecierea că lăsat în libertate, inculpatul pune în pericol ordinea publică". Cu toate acestea, nu s-au indicat motivele concrete pentru care inculpatul este considerat un pericol public, singurele argumente fiind cele referitoare la reacția opiniei publice și impactul pe care l-ar avea lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților. În opinia sa, perioada de timp de când inculpatul este arestat - de peste 3 luni de zile - este de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional.
Raportat și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are 2 copii minori în întreținere, soția sa fiind singurul întreținător al familiei care face cu greu față nevoilor materiale, este student, iar în luna iulie urmează să susțină examenul de licență, se află în evidențele medicului de familie cu o serie de afecțiuni care necesită atenție medicală sporită, apreciază că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea, este admisibilă, cu atât mai mult cu cât, recent, în cauza Tarău / României, CEDO a impus necesitatea de a fi analizat profilul personal și situația familială a inculpatului arestat preventiv, atunci când se discută posibilitatea adoptării unei măsuri alternative dintre cele prevăzute de dreptul intern.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținând încheierea instanței de fond care se găsește la adăpost de orice critică. Susține că în cauză, arestarea preventivă față de inculpat a fost dispusă în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar de la ultima verificare a arestării preventive, a fost finalizată urmărirea penală, respectiv investită instanța de judecată, neintervenind nici un element nou care să conducă la incidența în cauză a prevederilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală. Mai arată că teza a II a de la art. 148 lit. f cod procedură penală este îndeplinită, raportat la natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, calitatea de funcționar public în care se presupune că a acționat, poziția procesuală a acestuia și nu în ultimul rând,impactul pe care l-au produs în rândul opiniei publice aceste fapte. Cât privește circumstanțele personale invocate de către apărătorul inculpatului, este de observat că acest aspect ține mai mult de soluționarea pe fond a cauzei, iar referitor la practica CEDO la care apărarea s-a referit, aceasta nu este obligatorie pentru instanțe, existând și practică internă în acest sens.
Recurentul inculpat solicită admiterea recursului în sensul de a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 24 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Covasna, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, a respins cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 3 din 12 martie 2009 a Tribunalului Covasna, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că există probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a comis faptele pentru care este trimis în judecată și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, datorită circumstanțelor de săvârșire a acestora, dar și a persoanei, faptele fiind comise în calitate de funcționar public.
Împotriva hotărârii sus menționate a declarat recurs inculpatul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
În motivare, inculpatul a arătat că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare a procesului penal. Urmărirea penală s-a finalizat, s-au administrat probele pe care organele de urmărire penală le-au considerat necesare, a fost întocmit rechizitoriul și sesizată instanța de judecată. Pericolul social potențial trebuie apreciat în raport cu comportamentul său, reacția opiniei publice s-a estompat odată cu trecerea timpului, este căsătorit, are 2 copii în întreținere, este student la Universitatea Mai mult, a contractat un credit pentru achiziționarea imobilului în care locuiește cu familia sa și pentru care trebuie să plătească rate lunare.
Recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 3 din 12 martie 2009 a Tribunalului Covasna alături de alți inculpați, emițându-se mandatul de arestare preventivă, măsură prelungită ulterior.
Temeiul arestării preventive l-a constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pentru infracțiunile săvârșite, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ținând seama de stadiul cercetării judecătorești și raportat la probele administrate în faza de urmărire penală, se constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, nu au intervenit modificări care să justifice înlocuirea măsurii privative de libertate cu o altă măsură.
Infracțiunile ce îi sunt imputate inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social atât abstract, evidențiat de altfel de legiuitor prin tratamentul penal prevăzut, dar și în concret, prin modalitatea presupus a fi aleasă de inculpat în a acționa, multitudinea faptelor în calitatea sa de funcționar public și nu în ultimul rând, ecoul în comunitate, alături de amploarea acestui fenomen infracțional.
Ca atare, cum nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acesteia, așa cum o cer prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins, ca nefondată,cererea formulată de inculpat.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefundat recursul formulat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 24 iunie 2009 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER,
- -
Red. /dact. - 8.07,2009-07-09
2 ex.
Jud fond
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu
