Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 206/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1383/2009)
ÎNCHEIERE NR.206
Ședința publică de la 22 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 26.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avocațială nr. 45431/22.06.2009, atașată la fila 23 din dosarul de recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr. 2742/p/2008 al Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Apărătorul alessolicită să se ia act că delegația sa a încetat la prezentarea apărătorului ales, urmând să se dispună asupra cuantumului onorariului.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC invocă excepția inadmisibilității formulării recursului în raport de dispozițiile art. 140/3 alin.1 teza ultimă din Codul d e procedură penală, solicitând respingerea recursului formulat de către inculpat ca inadmisibil și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, precizează că din punctul său de vedere recursul este admisibil câtă vreme în dispozitivul hotărârii instanței de fond se menționează că aceasta poate fi atacată cu recurs.
În atare situație și având în vedere practica instanțelor de judecată, care de nenumărate ori s-au pronunțat în acest sens, solicită respingerea excepției invocate ca neîntemeiată.
Recurentul inculpat se raliază concluziilor puse de apărătorul ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția a II-a penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art.139 Cod procedură penală respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 21.05.2009 inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivare se arată că cererea îndeplinește condițiile prev. de art. 139 Cod procedură penală întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat. In susținerea cererii s-a arătat că din cercetările efectuate în cauză rezultă grave inadvertențe care privesc participarea sa la comiterea acestor fapte. Astfel s-a arătat că declarațiile părților vătămate se contrazic, fapt confirmat și de numitul iar la dosarul cauzei nu există nicio probă de natură a contura vinovăția inculpatului.
Analizând acele și lucrările dosarului Tribunalul a constatat că în sarcina inculpatului s-a reținut că la data de 19.07.2008, în jurul orei 21.15-21.30, împreună cu alte persoane, acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare - au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G pe - din B, sector 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat ( cu autoturismele în care aceștia se aflau), după care inculpații - înarmați cu săbii și bîte, au aplicat cu aceste arme numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului (cauzându-i multiple plăgi tăiate la nivel cerebral).
În drept aceste fapte constituite infracțiunile de tentativă la omor calificat faptă prev. și ped de art. 20 rap la art. 174-175 lit. a și i Cod penal față de partea vătămată G și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev și ped de art. 321 alin. 1 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 7,6 ani la 12,6 ani.
Inculpatul a fost arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr.23/UP/29.01.2009 emis de Tribunalul București - Secția I Penală, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării întrucât inculpatul s-a sustras.
Potrivit art.139 alin.l.C.P.P. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În prezenta cauză, analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive față de inculpatul nu a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, existând în continuare temeiuri care justifică menținerea acestor măsuri preventive.
Potrivit art.136 scopul C.P.P. măsurilor preventive este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Or, față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive,prin dispunerea acestor măsuri urmărindu-se ca procesul penal să se desfășoare în bune condiții și să se împiedice sustragerea inculpatului de la judecată, motive invocate de inculpat, prin apărător, în sensul că regretă și recunoaște fapta comisă, nu justifică înlocuirea acestei măsurii.
De asemenea, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, se apreciază că subzistă cerințele prev. de art.143 și 146 Cp. și ale art.148 lit. f C.P.P. care au condus la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuarea privarea acestuia de libertate.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143..pr.pen raportat la art.68 pr.pen, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat relevante in acest sens fiind planșele foto de recunoaștere, procesele verbale încheiate de organele de poliței, declarațiile martorilor, etc, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care justifică necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, ori să îi limiteze posibilitatea să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea de martori sau alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte care ar putea conduce la o îngreunare a desfășurării procesului penal, deși are un nivel de pregătire care îi permite să perceapă în mod corect consecințele faptelor reținute în sarcina sa.
Tribunalul evaluând temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive respectiv art.148 lit.f C.P.P. în sensul ca infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica, în sensul cerut de lege, pericol ce este pus în evidență prin natura și gravitatea deosebită a faptei reținute în sarcina sa, din împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, având în vedere rezonanța socială negativă precum și amploarea pe care o înregistrează săvârșirea unor astfel de infracțiunii, apreciază că acestea subzistă în continuare.
Totodată, tribunalul a constatat ca infracțiunile care sunt reținute în sarcina inculpatului tulbura nu numai ordinea juridică, dar și, în primul rând, mediul social, ocrotit de valorile sale fundamentale, prin normele dreptului penal și procesual penal, această tulburare fiind susceptibilă de a se repeta în viitor, datorită faptului că generează o stare de nesiguranță pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății înseși, capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.l lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Împotriva încheierii, prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate, a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând casarea acesteia și punerea în libertate.
Curtea, examinând cauza sub aspectul admisibilității căii de atac împotriva unei încheieri de respingere cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.1403teza a II a Cod procedură penală, încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă unei căi de atac.
În raport cu conținutul dispoziției menționate recursul inculpatului împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea este inadmisibil.
Față de cele menționate, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul inculpatului și în temeiul art.192 alin.2 din același cod îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 20 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru termenul din 15.06.2009, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal Proces-verbal
pentru jud.-. aflată pentru jud. - aflată în,
în, semnează, semnează, PREȘEDINTELE SECȚIEI,
PREȘEDINTELE SECȚIEI,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./8.07.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
