Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 207/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1424/2009)
ÎNCHEIERE NR. 207R
Ședința publică de la 22 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
Cu participarea MINISTERULUI PUBLIC - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, împotriva încheierii de ședință din 03.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați, cercetați în stare de arest preventiv, personal și asistați de avocat desemnat din oficiu, în baza delegației ăentru asistență judiciară obligatorie nr. -/17.06.2007, atașată la fila 16/dosar, recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/22.06.2009, atașată la fila 24/dosar și recurentul-inculpat, cercetat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 43126/22.06.2009, atașată la fila 25/dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței, recurenții-inculpați și precizează că mențin declarațiile date anterior și nu doresc să facă declarații suplimentare.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC și apărătorul recurentului-inculpat, având, pe rând, cuvântul, arată că nu opun încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere, solicitată de către apărătorul recurentului -inculpat.
Curtea, după deliberare, apreciază concludentă și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri în circumstanțiere și o constată administrată prin depunerea unui set de acte.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul îân susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că în favoarea inculpatului operează prezumția potrivit căreia scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul cercetat în stare de libertate.
Apărarea precizează că înțelege să reitereze concluziile pe care le-a pus deja în fața instanței de fond, apreciind că prelungirea măsurii arestării preventive față de acest inculpat este inutilă, având în vedere că în într-o perioadă de o lună și J în acest dosar nu s-au efectuat acte de urmărire penală, care să îl privească pe acest inculpat, in condițiile în care acesta este elev în clasa a -XII-a și urmează să susțină examenul de bacalaureat pe data de 23 iunie 2009.
În susținerea recursului, arată că Tribunalul Bucureștia admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, motivată de faptul că circumstanțele personale ale inculpatului sunt de natură să conducă la concluzia că hotărârea pronunțată poate fi atacată și cu inculpatul în stare de libertate și ținând cont de împrejurarea că inculpatul este tânăr, are vârsta de 19 ani, este necunoscut cu antecedente penale, este elev în clasa a-XII-a și urmează să susțină examenul de bacalaureat la data de 23 iunie 2009.
În ceea ce privește declarațiile coinculpatului și ale martorului audiat în cauză, din care rezultă că inculpatul ar fi săvârșit presupusa faptă pentru care este cercetat, nu se poate afirma că ele vor fi susținute de celelalte mijloace de probă.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință atacată și punerea de îndată în libertate, apreciind că starea de arest este o stare excepțională, starea de normalitate fiind starea de libertate.
În acest sens, se invocă dispozițiile art. 11 și 20 din Constituția României precum și dispozițiile art. 5 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, susținând că orice persoană reținută sau deținută are dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil și cercetarea în stare de libertate.
Din referatul cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, întocmit de către procuror, rezultă că în cauză nu au fost audiate decât 53 de părți vătămate din totalul de 250, ceea ce înseamnă că procesul nu se poate desfășura cu respectarea rezonabilității termenului.
De asemenea, consideră că parchetul trebuia să solicite prelungirea acestei măsuri excepționale pentru motive verosimile, nu pe baza unor suspiciuni că inculpatul s-ar putea sustrage de la cercetări sau că ar părăsi țara.
În ceea ce privește motivarea referatului, arată că parchetul și-a întemeiat motivarea pe dispozițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, însă, în opinia apărării, nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, în sensul că deșim pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare, cea de a doua condiție nu se justifică întrucât nu există probe sau indicii temeinice că lăsat în libertate inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În circumstanțiere,solicită a se avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, recunoaște și regretă săvârșirea faptei comise pe fondul situației sale familiale foarte grele, astfel că a putut fi cooptat de către ceilalți coinculpați, este bine caracterizat de caracterizările făcute de către vecinii săi, alături de care conviețuiește, are un domiciliu stabil, astfel că nu se justifică temerea că inculpatul cercetat în stare de libertate va părăsi țara.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacată și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Reprezentantul MINISTERULUI PUBLIC,având cuvântul, solicită să se ia act de manifestarea de voință a recurenților -inculpați, în sensul retragerii recursurilor formulate împotriva încheierii de ședință din 03.06.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Cu privire la recursurile formulate de către recurenții-inculpați și, solicită în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respingerea acestora ca neîntemeiate și menținerea încheierii de ședință atacată, ca legală și temeinică.
Consideră că, instanța de fond în mod corect a admis propunerea de prelungire a măsurii preventive față de inculpații din prezenta cauză și dispus prelungirea acesteia, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă față de inculpații din prezenta cauză se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Susținerea în sensul că, dosarul este stufos până în prezent și greu de instrumentat, iar procurorul s-a angrenat într-o muncă, care nu va fi dusă la bun sfârșit, nu se confirmă câtă vreme pagini a fost falsificată de cele trei grupări infracționale din O, și C în trei locații diferite prin înlocuită prin aceleași modalități și aceleași mijloace astfel că toate datele obținute să fie folosite și transferate la membrii acelor grupări, iar ulterior prin folosirea fără drept a datelor obținute să sustragă sumele de bani din conturile titularilor.
În ceea ce privește încheierea de ședință casată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a dispus menținerea stării de aresta a inculpatului, arată că acesta mai are la Tribunalul București două cereri una de liberare sub control judiciar și alta de liberare provizorie pe cauțiune, care au fost repartizate la același complet și a căror motivare este identică, astfel că este greu ca procurorul să efectueze acte de urmărire penală în situația în care dosarul în original și copie se află la instanță.
De asemenea, arată că inculpații sunt tineri, cu o anumită pregătire și inteligență, însă din nefericire pentru ei și mai ales pentru părțile vătămate și-au folosit pregătirea și inteligența în comiterea unor infracțiuni, care deși pentru fiecare parte vătămată apare ca producătoare de prejudicii modice, în condițiile persoanele din conturile cărora au fost retrase sumele, au fie copii sau părinți în întreținere și au constatat că conturile lor sunt golite.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursurilor și prelungirea măsurii arestării preventive.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate pentru a-i da posibilitatea să-și susțină examenul de bacalaureat.
Recurentul-inculpat, având cuvântul, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul acestuia.
Recurenții-inculpați,având pe rând cuvântul, arată că își retrag recursurile declarate.
CURTEA,
recursului penal de față
Prin încheierea de ședință din data de 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr- s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Structura Centrală.
În baza art. 155 și urm. pr.pen. s-a prelungit măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, de la 08.06.2009 până la 07.07.2009, inclusiv față de a inculpații ( fiul lui și, născut la data de 28.10.1986 în Mun. C, arestat în baza nr. 93/UP/ 10.04.2009 emis de către Tribunalul București Secția I Penală), ( fiul și, născut la data de 07.07.1989 in Mun. C, arestat în baza nr. 94/UP/ 10.04.2009 emis de către Tribunalul București Secția I Penală ), ( fiul lui și, născut la data de 14.11.1989 în Mun. C, arestat în baza nr. 95/UP/ 10.04.2009 emis de către Tribunalul București Secția I Penală ), ( fiul lui și, născut la data de 13.09.1986 in Mun. C, arestat în baza nr. 96/UP/ 10.04.2009 emis de către Tribunalul București Secția I Penală ), ( fiul lui si, născut la data de 24.05.1988 in Mun. O, arestat în baza nr. 97/UP/ 10.04.2009 emis de către Tribunalul București Secția I Penală ) și ( fiul lui si, născut la data 20.12.1990, în Mun. Constanta, arestat în baza nr. 98/UP/ 10.04.2009 emis de către Tribunalul București Secția I Penală ) și de la 06.06.2009 la 05.07.2009, inclusiv față de inculpatul ( fiul lui G și a, născut la data 31.10.1989, în Mun. O, arestat în baza nr. 124/UP/ 08.05.2009 emis de către Tribunalul București Secția I Penală ).
S-au respins ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații și și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu pentru inculpatul în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a constatat că inculpații, și au fost arestați preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 10.04.2009 a Tribunalul București-Secția I Penală, pe o durată de 29 de zile de la 10.04.2009 la 08.05.2009 inclusiv, emițându-se mandatele de arestare preventivă nr.93/U/2O09, nr.94/U/2009, nr.95/U/2009, nr.96/U/2009, nr.97/U/2009 și nr.98/U/2009, cu referire la și art.143 și art.148 lit).f pr.pen.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită prin încheierea din data de 06.05.2009 a Tribunalul București - Secția 1 Penală, până la 07.06.2009 inclusiv.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.05.2009 a Tribunalul București - Secția I Penală, pe o durată de 29 de zile de la 08.05.2009 la 05.06.2009 inclusiv, emițându-se mandatele de arestare preventivă m 124/U/2009 cu referire la și art. 143 ți art. 148 3it).f pr.pen.
Potrivit art. 155 alin.l Cod proc. pen. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii privative de libertate față de inculpații, și se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în cauză există și în acest stadiu procesual indicii temeinice în înțelesul art. 143 alin.l coroborat cu art. 68/1 pr.pen, din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, și care au arătat modalitatea de comitere a faptelor indicând contribuția fiecăruia la activitatea infracțională, procesele verbale de percheziție, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice între inculpații și, între inculpații și, între inculpații și, între aceștia și alte persoane, declarațiile învinuiților, -, și.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, din materialul probator administrat în cauză a rezultat presupunerea că acesta a participat la activitatea infracțională a grupării O, tribunalul având în vedere în acest sens declarațiile inculpatului care a descris modul de operare folosit împreună cu coinculpatul în cazul atacurilor tip phshing, ale învinuiților, -, și ale martorei, persoane care locuiau cu inculpatul și care au văzut operațiunile desfășurate de cei doi inculpați.
Referitor la inculpatul, tribunalul a avut în vedere susținerile sale cu privire la relația de amiciție dintre acesta și inculpatul, în virtutea căreia a aflat de activitatea frauduloasă desfășurată de inculpații și, care i-au solicitat să îi ajute în obținerea unor carduri în care să fie transferate sumele de bani din conturile clienților Bank România, ce se coroborează cu declarațiile inculpaților și referitoare la activitatea desfășurată de acesta, precum și cu cele ale învinuiților și de la care inculpatul a obținut cârduri în vederea efectuării transferării sumelor fraudate.
Totodată, în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. întrucât legea stabilește pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților pedepse cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere ca legiuitorul nu a definit noțiunea de pericol pentru ordinea publică, tribunalul la aprecierea acestuia s-a ținut seama de natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele circumstanțele reale ale comiterii acestora.
Or, în speță, s-a constatat ca inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ce a rezultat atât din limitele mari de pedeapsă stabilite de lege, cât și din modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați ( implicarea unui număr relativ mare de persoane în activitatea infracțională, multitudinea actelor materiale ce intră în conținutul constituiv al infracțiunilor ceea ce denotă o perseverență a inculpaților pe cale infracționala, precum și faptul că aceasta este principala modalitate a acestora de a dobândi venituri ), din urmarea produsă( întinderea prejudiciului până la acest stadiu procesual fiind mare având în vedere numărul de părții vătămate care au fost fraudate, precum și cuantumul sumelor retrase de pe cârduri, respectiv de ordinul milioanelor), din recrudescența faptelor de acest gen, comiterea unor asemenea infracțiuni căpătând în ultima perioadă amploare, împrejurare de natură să genereze o stare de neîncredere și insecuritate în rândul societății civile.
Ca urmare, toate aceste împrejurări au justificat susținerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.
In ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, deși aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au recunoscut faptele pentru care sunt cercetați, mai puțin inculpatul instanța a apreciat că acestea vor putea fi avute în vedere la o eventuală individualizare a pedepsei, întrucât în acest moment procesual primează celelalte criterii prevăzute de art. 136 alin.8 pr.pen. în raport de ansamblul probelor administrate în cauză.
Totodată, tribunalul a considerat că măsura arestării preventive a inculpaților se impune a fi prelungită pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, conform art. 136 alin.l pr.pen. și în vederea efectuării actelor de urmărire penală indicate în propunerea de prelungire.
Cât privește cererile incidentale formulate de inculpații, și, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, instanța a respins-o ca nefondată, nefiind întrunite cerințele legale, în condițiile în care se mențin temeiurile inițiale ale arestării, astfel s-a arătat în dezvoltările anterioare în consecință, tribunalul a admis cererea MINISTERULUI PUBLIC si a dispus prelungirea arestării preventive cu o perioadă de 30 de zile față de inculpații.., și de la 08.06.2009 până la 07.07.2009, inclusiv și fată de inculpatul de la 06.06.2009 la 05.07.2009.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, și.
La termenul din 15 iunie 2009 recurenții inculpații, au învederat faptul că înțeleg să își retragă recursurile formulate.
Referitor la recurenții și aceștia au arătat că nu se mai justifică menținerea stării de arest, în raport de circumstanțele personale favorabile, inculpatul arătând și faptul că probatoriul administrat în cauză nu oferă suficiente indicii care să conducă la concluzia că ar fi săvârșit faptele pentru acre este cercetat.
Analizând încheierea recurată numai cu privire la inculpații și, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că recursurile nu sunt întemeiate.
Curtea reține că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. și art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 pen. toate cu aplic. art. 33 lit. a pen. în fapt reținându-se că în luna decembrie 2008 inculpații, și, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat ( gruparea C ) în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România. De asemenea, tot în cursul lunii decembrie 2008 inculpatul, împreună cu învinuiții și, precum și inculpatul, împreună cu inculpatul și învinuiții, - și au inițiat și constituit câte un grup infracțional organizat în vederea declanșării unor atacuri tip "phishing" asupra clienților Bank România, primii formând gruparea și ultimii gruparea
Astfel, în perioada decembrie 2008 - aprilie 2009, cele trei grupuri infracționale, după ce în prealabil au falsificat pagina de web originală a Bank România, au trimis un număr nedeterminat de e-mailuri (spam), aparent de la adrese generice de e-mail asemănătoare cu adresele oficiale ale băncii (de exemplu,onlineftir/ro, adresă pusă la dispoziția clienților săi, cu caracter public, de către bancă), pentru a obține în mod fraudulos informații confidențiale ( codul d e utilizator, parola, numărul cârdului) de la clienții acestei societăți bancare.Ulterior, folosindu-se de datele astfel obținute, au accesat on-line conturile mai multor clienți ai băncii și, fără consimțământul acestora, au transferat diverse sume de bani în conturile unor membri ai grupării, bani care au fost retrași ulterior de la -uri sau de la ghișeele băncii.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 08.05.2009 a Tribunalul București - Secția I Penală, reținându-se incidența dispozițiilor art. 143 și art. 148 3 lit).f proc.pen. iar inculpatul la data de 10.04.2009, reținându-se incidența acelorași dispoziții legale.
Analizând actele dosarului Curtea constată corectă concluzia primei instanțe în sensul că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se mențin și justifică privarea de libertate a inculpaților, prelungirea arestării preventive impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Curtea reține în primul rând că probatoriul administrat ulterior arestării inculpaților nu a fost de natură a înlătura concluzia inițială, aceea a existenței indiciilor temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că aceștia au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați. Sub acest aspect se constată că instanța de fond a analizat pe larg probatoriul administrat în cauză și care susține această concluzie, Curtea apreciind că nu se mai impune reluarea acestuia, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, nu au apărut elemente noi de natură a infirma concluzia incidenței dispozițiilor art. 143 proc.pen.
să subziste și temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen. în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile comise este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește teza finală a art. 148 lit. f proc.pen. în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se tine cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final proc.pen.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Ca atare, circumstanțele personale favorabile pe care inculpații le le invocă și le dovedesc prin actele depuse la dosar nu pot fi avute în vedere în mod singular, ci prin raportare și la celelalte criterii prevăzute de lege, acceptate și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, aceștia sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social extrem de ridicat, rezultat atât din limitele prevăzute de lege dar și din modul de operare ( transmitere de mesaje tip "spam" în numele Bank și solicitând clienților să-și dezvăluie datele de identificare, necesare accesului la conturile on-line, ulterior însușindu-și sumele de bani pe care aceștia le dețineau, cuantumul prejudiciului fiind extrem de ridicat, de aproximativ 1.000.000 lei, fiind păgubite peste 200 de persoane), din caracterul organizat și amplu al activității infracționale, multitudinea actelor materiale demonstrând și perseverența infracțională a acestora. Existența pericolului pentru ordinea publică rezultă și din reacția publică la comiterea infracțiunilor de acest gen, din posibilitatea săvârșirii în viitor a unor fapte asemănătoare, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți că ar fi comis asemenea fapte. Infracțiunile de criminalitate informatică, având drept consecință însușirea frauduloase a unor sume de bani, sunt de natură a genera în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate în ceea ce privește veniturile pe care le dețin în conturi bancare, o tulburare socială care justifică detenția provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În raport de aceste considerente, reținând și faptul că prelungirea măsurii arestării preventive se impune pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ancheta aflându-se la începutul său, fiind necesară administrarea de probe, Curtea, constatând că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă recursurile inculpaților ca nefondate, iar în baza art.192 Cod procedură penală îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Referitor la recursurile formulate de către inculpații, în raport de manifestarea de voință a acestora, Curtea urmează să ia act de retragerea recursurilor, soluție în raport de care îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
Ia act că inculpații, și și-au retras recursurile formulate împotriva încheierii de ședință din 03.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Obligă recurenții inculpați, la câte 100 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenții-inculpați, și la câte 200 lei fiecare, din care câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător aflat în
Semnează Președintele Secției
GREFIER
ta
Red.-03.07.2009
Dact.EA-02.06.2009/2ex
I - Jud.I,
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
