Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 209/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1417/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 209
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Iuliana Marilena Ciolcă
JUDECĂTOR 3: Luciana
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
recurent
, având ca obiect
înlocuirea măsurii preventive (art. 139.C.P.P.)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Inculpat -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 01.06.2009 pronunțată în dosarul - s- respins ca nefondată cererea inc. - fiul lui și, născut la 03.11.1982, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul la 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpatul.
Inculpatul a criticat încheierea ca netemeinică și nelegală și a solicitat punerea în libertate.
Curtea, analizând recursul formulat prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală, constată că acesta este inadmisibil.
Inculpatul a formulat în fața primei instanțe o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitate, cererea care a fost respinsă ca nefondată.
Conform art. 141 alin. 1 Cod procedură penală "încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac".
Ca atare soluția pronunțată de prima instanță nu este supusă niciunei căi de atac, motiv pentru care Curtea, în majoritate, în baza art. 385 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate,
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de câtre inculpatul împotriva încheierii de ședință din 01.06.2009 pronunțată în dosarul - de Tribunalul București - Secția I Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 25 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex.-23.07.2009
Opinie separată
d-na jud.
Numai cu privire la soluția dată recursului declarat inculpatul, în sensul respingerii excepției de inadmisibilitate a recursului.
Incontestabil, dispozițiile art.141 Cod procedură penală, ca și cele ale art.1403Cod procedură penală, stabilesc inadmisibilitatea recursului în cazul soluțiilor de respingere a cererii de revocare, de înlocuire, sau de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Aceste dispoziții trebuie însă interpretate și aplicate prin raportare la dispozițiile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din această perspectivă, se constată că dispoziția art.141 Cod procedură penală, în sensul că "încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac" vine în contradicție cu dispozițiile art.21 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, încălcând dreptul inculpatului la un proces echitabil.
Așa cum s-a statuat în jurisprudența Curții de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil include și egalitatea armelor, iar "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți are valoarea unui principiu, atât în civil, cât și în penal, -, egalitatea armelor implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza - în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea, în fiecare caz, la respectarea condițiilor unui proces echitabil, revine autorităților naționale" (cauza Dombo contra Olandei).
În procesul penal, principiul egalității armelor se aplică nu doar în raporturile dintre acuzat și partea vătămată sau, după caz, partea civilă, ci, mai ales, între acuzat și Ministerul Public, fiind vorba despre instituția care susține acuzarea.
Se constată astfel, că dispozițiile art.141 Cod procedură penală, mai sus menționate, îl pun pe inculpat într-o evidentă poziție de dezavantaj față de Parchet, deoarece, pe când inculpatul nu are posibilitatea să atace o soluție nefavorabilă referitoare la arestarea preventivă (mai precis, încheierea de respingere a cererii de revocare, de înlocuire sau de constatare a încetării de drept a măsurii arestării preventive), Ministerul Public are posibilitatea legală de a ataca cu recurs soluția favorabilă inculpatului, pronunțată cu privire la asemenea cereri.
Aceasta constituie un evident dezechilibru al "armelor procedurale" puse la dispoziția inculpatului și Ministerului Public.
În opinie separată, se apreciază că argumentul referitor la dispozițiile art.5, paragraful 4 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este pertinent, întrucât ceea ce se pune în discuție nu este asigurarea unui proces echitabil prin respectarea dublului grad de jurisdicție, ci, așa cum s-a arătat, o altă componentă a dreptului prevăzut de art.6 din Convenția de mai sus, respectiv egalitatea armelor.
De asemenea, rămâne fără relevanță și opinia exprimată de Curtea Constituțională prin decizia nr.330/2007, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.141 Cod procedură penală, dispoziții ce fac și obiectul analizei de față.
În cuprinsul acestei decizii, Curtea Constituțională reține că "mijloacele procedurale puse la îndemâna învinuitului sau a inculpatului, respectiv a procurorului, pot fi diferite - reiterarea cererii de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv atacarea cu recurs a încheierii prin care s-a admis cererea de revocare, având în vedere poziția procesuală diferită a învinuitului sau inculpatului, respectiv a procurorului, și deci situațiile de fapt diferite în care aceștia se găsesc, fără însă ca în acest mod să fie afectată egalitatea participanților la procesul penal".
În opinie separată, această apreciere vine în contradicție cu interpretarea dată de Curtea de la Strasbourg articolului 6 din CEDO.
Pe de altă parte, potrivit art.11 alin.2 și art.20 alin.2 din Constituția României, instanțele au obligația să aplice, cu prioritate, dispozițiile din tratatele și convențiile internaționale, în măsura în care dispozițiile interne vin în contradicție cu acestea și sunt nefavorabile inculpatului.
Aceasta este situația și în cauza de față, așa încât, în opinie separată, se consideră că, deși legea internă stabilește fără echivoc inadmisibilitatea căii de atac, se impune aplicarea directă a art.6 din CEDO, iar pentru respectarea principiului egalității armelor, recursul declarat de inculpatul nu poate fi respins ca inadmisibil.
Judecător,
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Iuliana Marilena Ciolcă, Luciana
