Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 271/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 271/R DOSAR NR-
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - Judecător
- - - Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați: asistat de avocat, apărător ales și - asistat de avocat, apărător ales.
Procedură îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 pr.pen.
Avocat precizează că recurs declarat în cauză vizează încheierea prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apreciază că recursul este admisibil motivând că deși textul de lege nu prevede o cale de atac cu privire la astfel de cereri, prin neexercitarea căii de atac inculpatul ar fi prejudiciat și ar fi încălcate atât dispozițiile CEDO cât și principiul egalității armelor având în vedere că în cazul admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive parchetul are la îndemână calea de atac a recursului.
Pe fond apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă astfel că înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu ar fi justificată la acest moment procesual.
Odată cu trecerea timpul rezonanța faptelor reținute în sarcina inculpatului s-a diminuat astfel că menținerea în continuare a stării de arest preventiv ar fi o măsură excesivă.
Deși în cauză majoritatea probelor au fost administrate prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată astfel că nu se poate reține că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Pe tot parcursul cercetărilor a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire, la perchezițiile efectuate la trei dintre domiciliile sale și în autoturism nu au fost găsite droguri, singurele pastile conținând astfel de substanțe fiind acelea din cutia poștală a concubinei inculpatului la această percheziție inculpatul nefiind prezent.
a se avea în vedere că inculpatul de bună voie a acceptat recoltarea probelor ADN pentru a fi comparate cu urmele existente pe punga găsită în autoturism, concluziile expertizei fiind în sensul că nu a putut fi stabilit profilul ADN. De asemenea invederează instanței că inculpatul nu are antecedente penale, anterior arestării avea un loc de muncă astfel că avea o sursă licită de venit motiv pentru care nu se poate reține că acesta ar prezenta pericol sociale.
Singură probă în defavoarea inculpatului o constituie interceptarea unor convorbirii telefonice referitoare la "rulmenți" cu privire la care încă de la început a susținut în mod constant că se referea la sume de bani. Acest termen îl folosea pentru ca prietena lui să nu își dea seama că are probleme financiare.
Pentru toate aceste considerente solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea. a se avea în vedere că unul dintre coinculpați a fost pus în libertate în condițiile în care a recunoscut faptele, la perchezițiile efectuate au fost găsite droguri și a fost anterior condamnat pentru fapte similare.
Avocat achiesează la concluziile apărătorului ales al inculpatului în ceea ce privește admisibilitatea recursului solicitând la rândul său înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea
a se avea în vedere că în cauză au fost audiția martori care au recunoscut faptul că au consumat droguri împreună cu inculpatul însă în nici o depoziție nu se găsește vreo mențiune referitoare la comercializarea de astfel de substanțe.
Invederează instanței că există posibilitatea ca investigatorul sub acoperire să fi provocat primirea sumei de bani în condițiile în care banii au fost găsiți pe bancheta din spate a unui autoturism taxi. Întrucât inculpatul nu avea cunoștință de acei bani nu se poate reține în sarcina acestuia vreo acțiune de imposedare.
În cauză au fost administrate probe noi care dovedesc nevinovăția inculpatului astfel încât apreciază că nu se mai impune menținerea acestuia în continuare în stare de arest preventiv.
Reprezentanta parchetului precizează că practica Curții de APEL BRAȘOV este în sensul de a soluționa pe fond recursurile declarate de inculpați împotriva încheierilor prin care s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, în astfel de cauze fiind aplicabile dispozițiile comunitare.
Așa fiind, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca nefondate.
Cu privire la inculpatul cere a se avea în vedere că susținerile apărării sunt aceleași ca și la momentul la care s-a dispus arestarea preventivă când s-a invocat lipsa probelor aspect analizat atât de instanța de fond cât și de aceea de control judiciar. De la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent nu au apărut elemente noi care să formeze convingerea instanței că temeiurile inițiale s-au modificat.
Faptul că inculpatul nu a fost prezent la percheziție nu poate fi considerată o încălcare a dispozițiilor legale în condițiile în care percheziția a fost efectuală la domiciliul concubinei inculpatului, care a fost prezentă, neexistând date că aceștia locuiau împreună.
În cauză există date certe că inculpatul este preocupat de traficul de droguri existând dovezi că a procurat droguri pe care le-a oferit investigatorului sub acoperire.
Cu privire la inculpatul - invederează instanței că din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că acesta le-a oferit droguri în vederea consumului. În convorbirile telefonice purtate de inculpat cu martorii acesta făcea referire la sume de bani deși martorii, cu ocazia audierii au găsit justificări mai mult sau mai puțin plauzibile.
Susține că informații referitoare la traficul de droguri au existat independent de activitatea investigatorului sub acoperire. Mai mult traficul de droguri se realizează inclusiv prin oferirea de astfel de substanțe nu doar prin comercializare.
Întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat apreciază recursurile ca nefiind fondate astfel că solicită respingerea acestora și menținerea încheierii atacate.
În replică avocat, referitor la percheziției efectuată la domiciliul concubinei inculpatului susține că prezența acestuia era obligatorie având în vedere că acesta a fost prezent la efectuarea percheziției autoturismului deși nu îi aparținea.
De asemenea nu se poate reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat întrucât însăși trecerea timpului schimbă temeiurile reținute inițial.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu are nicio legătură cu acest dosar, nu este consumator de droguri și nimeni nu i-a oferit astfel de droguri pentru consum sau pentru vânzare.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt, precizează că nu a cumpărat droguri de la coinculpați și nici nu a oferit instigatorului sub acoperire care săptămânal îl suma, iar cu ocazia flagrantului a aruncat pe bancheta autoturismului taxi suma de bani găsită. Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA
1. Constată că, prin încheierea din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulată de inculpații - și.
Pentru a se dispune astfel s-a apreciat că subzistă în continuare pericolul pe care lăsarea în libertate a acestora îl prezintă pentru ordinea publică, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dispunerea arestării preventive a inculpaților, condiții care nu au dispărut și nici nu s-au modificat.
2. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și au solicitat admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de anu părăsi localitatea de domiciliu, susținând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
3. Recursurile sunt nefondate.
În raport de prevederile art. 141 Cod procedură penală Curtea este datoare să examineze mai întâi admisibilitatea recursului, dat fiind că, potrivit textului de lege arătat, față de dispunerea înlocuirii unei măsuri preventive este prevăzută cale de atac numai în ipoteza admiterii înlocuirii.
Dispozițiile legale contravin prevederilor art. 6 paragraful 1 din CEDO care, potrivit practicii constante a Curții Europene de la Strasbourg, consacră principiul egalității de arme și de șanse între acuzare și apărare, egalitate care include și instrumentele procesuale puse la dispoziție de legiuitor.
Or, în cauza de față, în situația în care prima instanță ar fi admis cererea de înlocuire a măsurii arestării formulată de inculpați procurorul ar fi avut la dispoziție calea de atac a recursului în timp ce în situația în care instanța a respins cererea de înlocuire inculpații nu au cale de atac. În aceste condiții suntem în mod evident în prezența unei inegalități procesuale între acuzare și apărare, situație care contravine principiului consacrat de art. 6 paragraful 1 din CEDO.
Pentru aceste argumente, Curtea constată că recursurile inculpaților sunt admisibile în principiu.
Potrivit art. 139 Cod procedură penală înlocuirea unei măsuri preventive se poate dispune atunci când temeiurile de fapt și de drept s-au schimbat și când măsura preventivă nu se mai justifică.
În prezenta cauză, din probele administrate până în prezent rezultă presupunerea că inculpații ar fi săvârșit infracțiunea de trafic de droguri, în condiții concrete care demonstrează un pericol pentru ordinea publică, pericol care subzistă și în prezent.
În raport de pozițiile procesuale ale inculpaților și de stadiul în care se află prezenta cauză s-a apreciat în mod justificat că este în continuare necesară măsura arestării preventive luată față de inculpați pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Atât timp cât temeiurile pe care s-a bazat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, iar măsura se dovedește a fi necesară, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 139 Cod procedură penală pentru a se putea admite cererea de înlocuire a măsurii formulată de inculpații recurenți.
Durata măsurii arestării preventive se înscrie într-un termen rezonabil, în raport de natura infracțiunilor săvârșite și complexitatea cauzei.
4. Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, recursurile urmează să fie respinse.
5. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare urmează să fie suportate de către inculpații recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurenți la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. AV/6.05.2009
Dact.BD/7.05.2009
Jud. fond
- 2 exemplare -
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Manuela Barbu, Constantin Epure
