Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 31/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 31/
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 3: Marioara
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din 16.01.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, care substituie pe avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
În baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 Cod procedură penală, se procedează la înregistrarea cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 Cod procedură penală, permite apărătorului intimatului inculpat, să ia legătura cu aceasta, deoarece se află în stare de arest.
Apărătorul intimatului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că instanța de judecată nu a avut în vedere când a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai blândă, gradul de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, numărul de persoane traficate, precum și modul cum a fost săvârșită această infracțiune.
Situația personală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita bună a acestuia, nu sunt elemente de natură să conducă la înlocuirea măsurii arestării preventive. Pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost motivat, casarea încheierii atacate și pe fond menținerea măsurii arestării preventive.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, arată că la dosar nu există probe din care să rezulte că acesta ar putea influența părțile vătămate sau martorii din această cauză. Inculpatul nu are antecedente penale și este tatăl a patru copii din care trei sunt minori. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, familia sa este în România și solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, în baza art.139 rap. la art.145 Cod pr.penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 6 mai 1967, în, județul V, domiciliat în aceeași localitate, sat, județul V, -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în penitenciarul Colibași, trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2D/P/2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Vâlcea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea, județul
In baza art.145 alin.1/1 Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpatului să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
In baza art.145 alin.1/2 Cod pr.penală, s-a pus în vedere inculpatului:
-să nu se apropie de persoanele vătămate, mebri familiilor acestora, coinculpați și martori din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
-să nu exercite profesii sau activități privind recrutarea și plasarea forței de muncă.
S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare a obligațiilor, măsura va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, tribunalul, verificând în conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cod pr.penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat următoarele:
Impotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive la data de 11 aprilie 2007, deci în urmă cu peste 9 luni. La luarea măsurii și la menținerile ulterioare, s-a avut în vedere că privarea de libertate este necesară pentru a preîntâmpina săvârșirea altor infracțiuni, inclusiv infracțiuni de același gen ori pentru a preîntâmpina zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea martorilor ori părților vătămate.
Potrivit dispozițiilor art.300/2 Cod pr.penală, cu trimitere la dispozițiile art.160/b alin.3 Cod pr.penală, când instanța, cu prilejul verificării legalității și temeiniciei arestării, constată că temeiurile ce au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune menținerea măsurii arestării.
Este deci, evident, că atunci când temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive au încetat, instanța va revoca măsura arestării preventive.
In situația în care aceste temeiuri nu au încetat să existe, dispozițiile art.160/b alin.3 Cod pr.penală, nu conduc în mod automat la menținerea măsurii ci, este obligatoriu, să fie întrunită și o altă condiție, respectiv acestea să impună în continuare privarea de libertate.
In prezenta cauză, chiar dacă temeiurile pentru care a fost luată măsura arestării nu au încetat, instanța constată că acestea nu mai impun privarea în continuare a inculpatului.
Astfel, de la data luării măsurii arestării au trecut circa 9 luni, timp în care 7 coinculpați sunt în stare de libertate și cauza se află deja în faza de judecată, posibilitatea ca inculpatul, dacă va fi pus în libertate, să comită alte infracțiuni, este una pur teoretică, în condițiile în care inculpații cărora li se reține în sarcină un număr mult mai mare de acte materiale sunt în libertate de mai mult timp și nu au comis sau au încercat să comită vreo infracțiune, și nu există date suplimentare, privind pe inculpatul, din care să rezulte că în privința sa pericolul de a comite infracțiuni este mai ridicat, acesta nefiind nici cunoscut cu antecedente penale.
La luarea măsurii arestării preventive și a menținerilor ulterioare, s-a avut în vedere temerea că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor sau a părților vătămate.
Și acest temei, a reținut instanța de fond, chiar dacă nu a dispărut, nu mai impune în continuare privarea de libertate. Martorii și părțile vătămate au fost audiați în faza de urmărire penală, iar în prezent, părțile vătămate au primit asistență juridică, fiind încunoștințate de drepturile dar și obligațiile procesuale pe care le au, deci și acest risc este nul, pur teoretic.
Față de reducerea acestui risc, prin trecerea timpului și prin faptul că părților vătămate li s-a asigurat asistența juridică, instanța a constatat că nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatului pentru a preîntâmpina zădărnicirea aflării adevărului, fiind suficient în acest sens ca inculpatului, aflat în libertate, să i se interzică să ia legătura, direct sau indirect, cu persoanele respective.
De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art.136 alin.8 Cod pr.penală, potrivit cărora la alegerea măsurii preventive se va ține cont de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Inculpatul are vârsta de 41 ani, nu are antecedente penale și are 4 copii, dintre care 3 minori, deci se află în întreținerea lui.
Scopul măsurii preventive ce-l privește pe inculpatul este acela de a preîntâmpina săvârșirea altor infracțiuni și zădărnicirea aflării adevărului.
Fapta de care este acuzat, a apreciat prima instanță, sigur este una cu un grad de pericol social foarte ridicat, însă, acest considerent este valabil și în privința celorlalți 7 inculpați, cărora li se reține o activitate mai bogată și se află în stare de libertate, dovedind în tot acest timp că măsurile neprivative de libertate ce le-au fost aplicare și-au atins în totalitate scopul.
Nici considerațiile privind complexitatea cauzei, a reținut instanța de fond, nu pot fi avute în vedere în ce-l privește pe inculpatul, în sarcina sa fiind reținute puține acte materiale în comparație cu ceilalți inculpați.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că, deși temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat, acestea nu mai impun privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Pentru a asigura totuși realizarea scopului pentru care a fost luată măsura arestării preventive și anume, preîntâmpinarea altor infracțiuni ori a zădărnicirii aflării adevărului, instanța a constatat că este necesară și suficientă măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de dispozițiile art.145 Cod pr.penală, cu obligațiile ce decurg din aceasta.
Ca urmare, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cât privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpat, instanța a apreciat că aceasta presupune existența stării de arest, stare din care inculpatul să fie liberat provizoriu.
Atâta timp cât instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive și a dispus punerea în libertate a inculpatului, cererea de liberare provizorie a rămas fără obiect, astfel că a fost respinsă.
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul
S-a arătat că, în speță, nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, în sensul art.139 Cod pr.penală, invocându-se și Decizia nr.6102 din 29 decembrie 2003 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a hotărât că lipsa antecedentelor penale și faptul că arestarea de până la un anume moment a avut suficient efect preventiv, sunt situații care nu se încadrează în criteriile avute în vedere de lege pentru a justifica înlocuirea măsurii arestării preventive.
Procurorul a susținut că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gradul de pericol social concret, numărul persoanelor traficate, modul cum a fost concepută și săvârșită infracțiunea precum și amploarea fenomenului infracțional privind traficul de persoane trebuiau avute în vedere pentru a se constata că se mențin temeiurile arestării preventive.
S-a argumentat cu aspecte din probatoriu că activitatea inculpatului a fost aceea de a acționa în, primind persoanele vătămate, instalându-le în amplasamente insalubre și improprii locuirii, distribuindu-le către locuri de muncă la negru, unde acestea erau obligate să muncească în alte condiții decât cele legale, iar în momentul în care aveau intenția de a pleca, inculpatul recurgea la amenințări, ca formă de constrângere.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că prin încheierea nr.14 din 11 aprilie 2007, TRIBUNALUL VÂLCEAa dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, apreciind, la acel moment, că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol concretizat în posibilitatea acestuia de a ascunde și altera probele aduse ca învinuire, frecvența săvârșirii faptelor, a lipsei de colaborare cu organele de cercetare penală pentru relatarea adevărului și a refuzului de a contribui la descoperirea altor infractori care săvârșesc infracțiunea de trafic de persoane.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.2D/P/2007 al - Serviciul Teritorial Vâlcea, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, alături de alți 7 inculpați.
In prezent, din cei 8 inculpați trimiși în judecată, care au fost inițial arestați, doar inculpatul a mai rămas în arest, ceilalți inculpați fiind puși în libertate fie prin înlocuirea măsurii, fie liberați provizoriu.
Dosarul se află în prezent pe rolul instanței de fond în cursul cercetării judecătorești, părțile vătămate constituindu-se părți civile. In condițiile în care ceilalți inculpați se află în stare de libertate și până la acest moment nu s-au făcut dovezi privind îngreunarea cercetării judecătorești prin lăsarea lor în libertate, iar, în ce-l privește pe inculpatul nu s-a făcut dovada unor manopere desfășurate personal în acest sens, curtea apreciază că acest temei avut în vedere la momentul arestării preventive, în sensul că va ascunde sau altera probele aduse ca învinuire, s-a schimbat.
Articolul 139 alin.1 Cod pr.penală prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea acelei măsuri. În cauză temerea că inculpatul lăsat în liberate ar ascunde și altera probele aduse ca învinuire, nu mai există, așa cum corect a motivat instanța de fond, arătând mai multe aspecte care i-au format această convingere, pe care Curtea și-o însușește.
Pe de altă parte, de la arestarea inculpatului s-au scurs aproximativ 9 luni, timp în care a putut fi finalizată urmărirea penală. Durata arestării preventive nu trebuie prelungită numai în considerarea faptului că judecata trebuie să se facă cu inculpatul în stare de arest, care ar fi, astfel, la dispoziția instanțelor sau în considerarea anticipării aplicării unei pedepse privative de libertate, ci trebuie să se dovedească, conform art.136 alin 1 Cod pr.penală, faptul că numai astfel se poate asigura buna desfășurare a procesului penal.
La momentul luării măsurii arestării preventive exista pericolul ca inculpatul să se întoarcă în și să se ascundă, să nu se prezinte la procuror și la termenele de judecată, dar s-a constatat că alți inculpați, aflați în situații similare cu privire la locul de muncă, familie și reședința în, fiind lăsați în libertate, nu au îngreunat desfășurarea procesului penal.
În condițiile în care în prezent familia inculpatului (care are mai mulți copii în întreținere) se află în România, iar măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea presupune și respectarea anumitor obligații printre care și interdicția de a schimba locuința cunoscută, fără încuviințarea instanței, curtea apreciază că această măsură poate să asigure buna desfășurare a procesului penal, în sensul că inculpatul va fi prezent la instanța de judecată ori de câte ori este chemat și nu va putea lua legătura cu ceilalți inculpați, cu persoanele vătămate și cu martorii care, locuiesc în alte localități decât cea pe care nu trebuie să o părăsească inculpatul.
Trebuie avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și este acuzat de aceleași fapte ca și coinculpații puși deja în libertate, așa cum a arătat și prima instanță, context în care curtea apreciază că și inculpatul are același drept fundamental, de a fi pus în libertate în cursul procedurii, drept consacrat de art.5 din Convenția Europeană privind Drepturile și Libertățile Fundamentale ale Omului.
Față de toate aceste considerente, constatând că nu există alte motive care să atragă casarea încheierii din 16 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, curtea va respinge ca nefondat recursul parchetului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii de ședință din data de 16 ianuarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, intimat fiind inculpatul, fiul lui și, născut la data de 6 mai 1967, în, județul V, domiciliat în aceeași localitate, sat, județul V, -, în prezent aflat în stare de arest preventiv în penitenciarul Colibași,
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red./Tehnored.
ex.2/29 ianuarie 2008
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Marius Gabriel Săndulescu, Marioara
