Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 38/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 38/ DOSAR NR-
Ședința publică din 09 Iunie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat, cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, arată că în temeiul art. 38515alin.1 lit.a raportat la art. 1403alin.1 din Codul d e procedură penală teoretic recursul formulat în cauză este inadmisibil. Însă, menționează că prin decizia nr.12 din 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis un recurs formulat în interesul legii promovat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la căile de atac împotriva încheierilor pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță și în apel referitoare la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestului preventiv. Precizează că prin această hotărâre s-a decis că se admite recursul formulat, respectiv în aplicarea dispozițiilor art. 1403alin.1 și art. 141 Cod procedură penală s-au stabilit următoarele 1. încheierea prin care se dispune în cursul urmăririi penale respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestului preventiv nu poate fi atacată separat cu recurs 2. încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestului preventiv nu poate fi atacată separat cu recurs. Apreciază că din acest punct de vedere practica instanțelor de judecată este neunitară. Consideră că față de dispozițiile art. 5 paragraf 3 din CEDO modificat prin Protocolul 112recursul este admisibil, având în vedere că acestea prevăd în mod expres că orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din aceste articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau altui magistrat și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Arată că din acest punct de vedere, punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audieri pe tot parcursul procesului penal. Apreciază că în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât prin trecerea timpului s-a stins din rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea faptei, neexistând de altfel nici temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate. De asemenea, consideră că în raport cu modificarea temeiurilor din art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și prin diminuarea intensității pericolului pe care inculpatul îl prezintă pentru societate, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu se impune în cauză, această nouă măsură preventivă fiind suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. În ceea ce privește starea de recidivă, menționează că atât în literatura cât și în practica juridică, s-a apreciat că aceasta nu poate justifica menținerea măsurii arestului preventiv întrucât nu s-ar răspunde exigențelor art.5 paragraf 1 din CEDO, care nu prevede starea de recidivă ca fiind un motiv suficient pentru a menține starea de arest împotriva unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte penale. În temeiul art. 139 raportat la art. 145 Cod procedură penală, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea B, precizând că inculpatul se va conforma în totalitate și va respecta obligațiile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală, pe care instanța le va dispune în acest sens. Solicită instanței a avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, subliniind faptul că acesta a înțeles să aibă o atitudine sinceră de colaborare cu instanța de judecată, dând declarații în cauză și manifestându-și regretul profund pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Învederează instanței și problemele familiale ale acestuia, respectiv numeroasele probleme de sănătate pe care familia acestuia le are. De asemenea, menționează că inculpatul are o relație de concubinaj și așteaptă un copil, precizând că concubina acestuia este însărcinată în cinci luni. Față de aceste considerente, solicită casarea încheierii de ședință din data de 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și pe cale de consecință admiterea recursului formulat în cauză și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea
Reprezentantul Ministerului Public de principiu, față de dispozițiile art. 141 alin. 1 teza ultimă Cod procedură penală, solicită respingerea recursului declarat în cauză ca inadmisibil. Arată că jurisprudența unor instanțe s-a orientat însă pe accentuarea jurisprudenței CEDO și analizează acest gen de cauze pe fond. Precizează că și pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Menționează că în cauză față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive în data de 23 mai 2008 pentru săvârșirea în formă continuată a unei infracțiuni de trafic de droguri, reținându-se de asemenea în ceea ce-l privește și starea de recidivă postcondamnatorie. Subliniază faptul că deși motivele susținute de recurentul inculpat în această cerere se referă la situația familială, aceasta nu este ulterioară măsurii arestării preventive. Consideră că se justifică și în continuare menținerea acestei stări de arest preventiv pentru că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut și nu s-au modificat. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său ales și solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 05.06.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosar nr- s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului zis "", fiul lui și, născut la data de 11.04.1982 în B, CNP: -, domiciliat în mun. B,-,. 1,. A,. 17, jud. B, recidivist, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 16/23.05.2008, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judeciare avansate de stat.
Pentru a hotărâ astfel, instanța a reținut: prin încheierea nr.6 a Ședinței Camerei de Consiliu din data de 23 mai 2008 Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașova admis propunerea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov - privind arestarea preventivă a inculpatului, zis "" pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit. a Cod penal și art.14 lit. d din Legea nr.143/2000, reținând ca temei al arestării preventive dispozițiile art. 148 alin 1 lit. c și f Cod procedură penală.
În analiza acestei propuneri instanța a apreciat că în speță sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute deart.148 lit. Cod procedură penală, și anume: inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și existența unor probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol exprimat în primul rând prin gravitatea săvârșirii unor astfel de fapte de trafic de droguri, prin efectul pe care îl au asupra potențialelor victime, îndeosebi asupra tinerilor, a căror personalitate este în formare, dar și prin raportare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, un grad redus de școlarizare și nu are o ocupație. De asemenea din probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că inculpatul pregătea săvârșirea unor infracțiuni similare, pregătire care a fost întreruptă de reținerea sa, temei prevăzut de art.148 alin.1 lit. c Cod procedură penală.
Din analiza materialului probator administrat până în prezent în cursul urmăririi penale, constând în procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire "", rapoarte de constatare tehnoco-științifică întocmite de IGPR--Laboratorul Central de Analiză și Profil a drogurilor, din care rezultă natura substanțelor predate de investigator sau ridicate de la inculpații, și de la învinuiții, și, procese-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, declarațiile învinuitei și ale inculpatului -, notele de transcriere ale convorbirilor telefonice interceptate, Tribunalul constată încontinuare existența unor date și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 cod procedurăpenalădin care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi putut săvârși faptele penale pentru care este cercetat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, întrucât punerea sa în libertate nu ar împieta cercetărilor, a avut o atitudine sinceră, de cooperare cu instanța de judecată, iar în ceea ce privește circumstanțele personale, să se aibă în vedere că familia sa are probleme de sănătate, este într-o relație de concubinaj, concubina sa fiind însărcinată în 5 luni
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește admisibilitatea recursului declarat împotriva încheierii, în raport de prev. art. 1403alin. 1 Cod procedură penală, în condițiile în care procurorului i se recunoaște dreptul de a ataca cu recurs încheierea judecătorului de înlocuire a arestării preventive cu o altă măsură preventivă, același drept trebuie recunoscut și persoanei deținute, pentru respectarea principiului "egalității armelor" între procuror și persoana deținută. În caz contrar prevederea art. 1403alin. 1.pr.pen. contravine art. 5 alin. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 23 alin. 9 din Constituție.
În ceea ce privește recursul inculpatului, curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar din probatoriul administrat în cauză până în prezent rezultă că sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală
Totodată cele două condiții cumulative prevăzute la art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt întrunite, ca de altfel și prev. art. 148 lit. c Cod procedură penală, astfel că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-a modificat și nici nu a încetat să existe.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. se va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 05.06.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 05 iunie 2008 Tribunalului pentru Minori și familie Brașov, pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 09 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - pt.- C - pt.-
aflată în CO, semnează aflată în CO, semnează,
PREȘEDINTE COMPLET, PREȘEDINTE COMPLET,
- - - -
GREFIER,
Pt. aflată în CO,
Semnează,
GREFIER SEF SECȚIE,
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Alina Constanța Mandu, Nicoleta
