Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 39/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 39/ DOSAR NR-
Ședința publică din 09 Iunie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Arestul B ), asistat de avocat -- în substituirea apărătorului ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales - - depune la dosarul cauzei un memoriu din partea recurentului inculpat, care să fie avut în vedere la soluționarea cauzei.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales -- având cuvântul pentru recurentul inculpat, cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, apreciază că acest recurs formulat împotriva unei încheieri prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, este admisibil. Precizează că această opinie se fundamentează în principal pe dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 paragraful 3. Consideră că printr-o interpretare a acestui articol, suntem în situația în care trebuie să se dea eficiență principiului egalității de tratament juridic și egalității armelor într-un astfel de proces penal. Menționează că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 1403respectiv 141 din Codul d e procedură penală al României astfel de recursuri au fost declarate inadmisibile, însă apreciază că prin reglementarea română se creează un tratament net defavorabil persoanelor arestate, întrucât în situația în care cererea de înlocuire ar fi fost admisă de către instanța de fond, reprezentanții Ministerului Public ar fi avut posibilitatea să declare recurs împotriva unei astfel de încheieri. Subliniază că per a contrario, prin interpretarea acestei dispoziții este evident că și persoanelor arestate preventiv trebuie să li se dea posibilitatea să atace aceste încheieri și în situația în care soluția pronunțată de către prima instanță le este defavorabilă. Raportat la aceste aspecte, apreciază că un astfel de recurs în situația de față este admisibil, amintind în acest sens și practica multor instanțe din România, inclusiv a instanțelor brașovene, care au pronuțat cu privire la astfel de recursuri soluții de admitere în principiu.
În ceea ce privește fondul cauzei, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii pronunțate de către Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov și în cadrul rejudecării înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Arată că la acest moment procesual nu se poate discuta despre existența sau inexistența unor probe certe sau despre o vinovăție a inculpatului, ci în conformitate cu dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, se poate discuta doar despre existența unor indicii temeinice care să contureze o posibilă vinovăție și o implicare în ceea ce privește acuzațiile care i se aduc inculpatului. Apreciază că astfel de indicii nu se regăsesc la dosarul cauzei în această fază de urmărire penală și că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv prevederile art. 148 lit. c și f din Codul d e procedură penală, s-au modificat. În ceea ce privește litera caa cestui articol, respectiv prevederea că inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, solicită instanței a avea în vedere faptul că nu există niciun fel de dovezi în acest sens, nu există probe și nici măcar indicii temeinice că lăsat în liberate inculpatul ar pregăti săvârșirea unor noi infracțiuni. Menționează că inculpatul mai este cercetat într-un dosar aflat în prezent pe rolul Tribunalului Covasna, pentru o infracțiune similară celei din acest dosar, respectiv pentru infracțiunea de proxenetism, precizând că și în acel dosar este vorba cam despre aceleași părți vătămate, una dintre ele, fiind coinculpată și în dosarul aflat încă în cercetarea Consideră că nu rezultă un pericol concret pentru ordinea publică pe care inculpatul l-ar prezenta dacă ar fi lăsat în stare de libertate. Subliniază că în acel dosar în care este cercetat, el a fost pus în libertate, înlocuindu-se măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, menționând că s-a prezentat de fiecare dată la organele abilitate cu supravegherea sa. Pe cale de consecință, apreciază că și în acest dosar dacă s-ar admite cererea formulată de către inculpat, el s-ar prezenta în fața organelor de cercetare penală, în fața procurorilor și ulterior în fața instanțelor de judecată, având în vedere că este primul interesat în a-și dovedi nevinovăția susținută încă de la primele declarații date în fața procurorilor Referitor la infracțiunile de care este acuzat inculpatul, solicită instanței analizarea întregului dosar, menționând că sunt cercetați un număr foarte mare de inculpați, efectuându-se la acel moment percheziții simultane la un număr de 24 de învinuiți, însă propunerea de arestare preventivă s-a făcut numai pentru trei dintre aceștia. Învederează instanței că cantitatea de droguri care se reține în sarcina inculpatului, cantitate pe care de altfel acesta nu o recunoaște, este infimă, respectiv 4,83 de rezină de cannabis, în condițiile în care în dosarul se arată că s-au găsit la percheziții droguri în cantități mult mai mari, chiar sute de pastile la mai mulți inculpați, însă pentru aceștia nu s-a făcut propunere de arestare preventivă. Consideră că antecedențele penale ale inculpatului nu pot constitui un motiv pentru menținerea acestuia în stare de arest preventiv. Tot ca o circumstanță, solicită instanței a avea în vedere situația familială a inculpatului, descrisă de altfel pe larg de către acesta în memoriul depus la dosarul cauzei, memoriu prin care solicită același lucru, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public solicită în principal respingerea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ca inadmisibil, iar în subsidiar, prin valorificarea jurisprudenței CEDO, solicită respingerea acestuia ca nefondat. Apreciază că raportat la momentul luării măsurii preventive și la motivele invocate în susținerea acestei cereri și a recursului, respectiv situația familială, este evident că nu au apărut modificări și nici nu au dispărut temeiurile avute în vedere inițial la luarea acestei măsuri, care subzistă și în prezent. De asemenea, având în vedere și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, cu referire în principal la traficul de droguri, iar în subsidiar la forma continuată a infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal, apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat. Precizează că înainte cu o noapte de data când a fost arestat, a fost la o petrecere unde a băut, fiind arestat de către procurori din fața blocului și nicidecum așa cum se scrie în presă, dintr-o locație unde erau drogați și traficanți de droguri. Menționează că percheziția a durat trei ore și J, fiind reținut la ora 9,00 iar a doua zi la ora 2,00 era audiat, el exprimându-și dorința de a nu da declarații. A considerat, raportat la faptul că celorlalți coinculpați nu li s-a emis ordonanță de reținere, că urma a doua zi să vină să dea declarații în legătură cu acuzațiile care i se aduceau. Menționează că nu a dorit să dea declarații în aceiași zi pentru că era foarte obosit, precizând că din cauza stării de oboseală i se închideau ochii și nici nu putea sta în picioare. Învederează instanței că celorlalți coinculpați li s-a dat drumul, emițându-se inițial ordonanță pentru cinci persoane, ulterior renunțându-se la această propunere în ceea ce privește două persoane, propunerea de arestare preventivă fiind făcută numai cu privire la trei persoane, printre care și el. Față de aceste considerente, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv și cercetarea sa în stare de libertate, subliniind că nu va încerca să ia legătura în niciun fel cu persoane din cadrul dosarului și se va prezenta ori de câte ori va fi chemat la cercetări.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 5.06.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul, deținut actualmente în Arestul IPJ B, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință nr. 6/23.05.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză, temeiul prevăzut de art. 148 lit. c și f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, iar la dosar nu există probe privind modificarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel s-a arătat în esență în motivarea încheierii pronunțate, că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă din gradul generic dar și concret de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpatului, fiind vorba de infracțiuni de o mare gravitate: trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 3 Cod penal și conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului nu este la primul contact cu rigorile legii penale; s-a arătat de asemenea că materialul probatoriu administrat până în prezent dovedește în continuare că la data la care a fost reținut inculpatul pregătea săvârșirea unor infracțiuni similare, pregătire care a fost întrerupă din motive independente de voința inculpatului. De altfel, în argumentarea cererii formulate inculpatul nu a indicat care dintre temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de el s-au schimbat și cum anume, mărginindu-se să invoce în susținerea cererii sale argumente de ordin personal, preexistente arestării sale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
S-a arătat în primul rând că recursul promovat de inculpat nu este inadmisibil, întrucât prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care statuează asupra principiului egalității armelor în cadrul unui proces, și inculpatului trebuie să i se recunoască dreptul de a ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins cererea sa de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, tot astfel cum procurorului i se recunoaște dreptul de a promova recurs împotriva încheierii prin care o asemenea cerere este admisă.
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că temeiurile arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. c și f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât are o vârstă relativ tânără, iar circumstanțele de ordin personal impun cercetarea sa în stare de libertate; de asemenea s-a arătat în dezvoltarea motivelor de recurs, în esență că la dosar nu există suficiente indicii care să conducă la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat și nici probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este admisibil însă nefondat pentru următoarele considerente:
Văzând dispozițiile art. 5 paragraful 4 și art. 6 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește aplicabilitatea acestor articole, art. 20 din Constituția României în conformitate cu care legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, pentru respectarea principiului "egalității armelor" a cărui aplicabilitate a fost extinsă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și la introducerea căilor de atac împotriva hotărârilor ce tranșează în primă instanță un proces penal sau civil, văzând că limitarea dreptului de acces la o instanță ( care include și dreptul de introducere a unei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță sau în apel în aceleași condiții pentru toate părțile ), în speță la exercitarea în aceleași condiții ca și procurorul a căii de atac a recursului împotriva încheierilor prin care se dispune asupra arestării preventive, nu urmărește un scop legitim, instanța de recurs apreciază că împotriva unei încheieri prin care o instanță se pronunță asupra cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 3 zile de la pronunțare atât de către inculpat cât și de către procuror.
Analizând în fond acest recurs, se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 6/23.05.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin 1 din Legea nr.143/2000, art. 329 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în esență în aceea că la data de 16.04.2008, în jurul orei 16,00 i-a vândut numitului 4,82 grame rezină de canabis în benzinăria de lângă Gara B, a desfășurat activități de proxenetism controlând mai multe tinere care s-au prostituat în perioada februarie - mai 2008 și a condus în mod repetat autoturismul fără a poseda permis de conducere.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 148 lit.c și f Cod procedură penală.
Analizând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că sunt incidente încă dispozițiile art. 148 lit. c și f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor reținute în sarcina sa.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare atât dispozițiile art. 148 lit. c Cod procedură penală - întrucât la dosar există în continuare dovezi că activitatea infracțională a inculpatului desfășurată într-o perioadă relativ mare de timp, a fost întreruptă din motive independente de voința acestuia, acesta fiind deja obișnuit să-și procure principalele mijloace de subzistență prin comiterea de infracțiuni de aceeași natură cu cele reținute în prezent în sarcina sa, aspect care conduce la concluzia că acesta pregătea comiterea în continuare a unor fapte de aceeași natură - cât și în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina acestuia este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, natura și gravitatea acesteia.
La dosar nu există dovezi care să conducă la concluzia că au intervenit modificări ale temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive iar situația familială a inculpatului, invocată de acesta în recurs nu reprezintă o împrejurare nouă, care să conducă la schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, ci este preexistentă arestării, și reprezintă alături de celelalte circumstanțe personale ale inculpatului doar unul dintre elementele care trebuie avute în vedere la stabilirea pericolului pentru ordinea publică
Pe de altă parte, la stabilirea necesității menținerii sau nu a arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând infracțiunile pe care este bănuit inculpatul că le-ar fi comis, numărul acestora, modalitatea în care inculpatul a acționat, ecoul produs de aceste fapte în rândul comunității și care nu s-a stins până în prezent, împrejurarea că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală, se constată că interesul societății în sensul privării de libertate a inculpatului există încă și are o pondere mai mare decât regula judecării acestuia în stare de libertate astfel încât, văzând și împrejurarea că nu există la dosar dovezi ale schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar durata arestării preventive a acestuia se circumscrie unui termen rezonabil - astfel cum este definit acesta în jurisprudența CEDO - în mod corect a procedat prima instanță respingând cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 5.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 4.05.1975, deținut actualmente în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință din data de 5.06.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - C - -
GREFIER
Red./11.06.2008
Dact./11.06.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru, Alina Constanța Mandu, Nicoleta
