Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 420/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 420/
Ședința publică din 15 august 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător:
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare recursul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, împotriva încheierii nr. 13 din 13 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați inculpați fiind, fiul lui și, născut la 7.06.1981 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în comuna, județul V, fără forme legale în Râmnicu V,-, județul V, CNP -, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul A și, fiul lui și, născut la 13.05.1973, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, - scara A,.14, județul V, fără forme legale în comuna, sat, județul V,CNP -, în prezent încarcerat în Penitenciarul Colibași, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: inculpații și, în stare de arest, asistați de apărător ales, avocat, în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului să ia legătura cu intimații-inculpați aflați în stare de arest.
Reprezentantul parchetului și apărătorul intimaților inculpați, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, admiterea recursului așa cum a fost declarat și motivat, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpați, casarea încheierii atacate, pe care o consideră netemeinică și, pe cale de consecință, menținerea arestării preventive a inculpaților și.
Apărătorul intimaților - inculpați, avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținerea încheierii din 13.08.2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca legală si temeinică. În susținere arată că față de inculpatul măsurile dispuse prin încheierea recurată au rămas definitive, nejustificându-se astfel menținerea stării de arest numai față de ceilalți doi inculpați, intimații din cauza de față, întrucât au fost avute în vedere aceleași circumstanțe pentru toți inculpații. Intr-o altă ordine de idei precizează că inculpații au avut un comportament exemplar în penitenciar, au recunoscut faptele, au copii minori în întreținere, solicitând respingerea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 cod procedură penală, depune la dosar un memoriu și solicită respingerea recursului si judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 cod procedură penală, depune la dosar un memoriu și solicită respingerea recursului si judecarea sa în stare de libertate.
Constată că, prin încheierea din 13 august 2008, Tribunalul Vâlcea - secția penală a amânat judecarea cauzei la data de 17 septembrie 2008, cu citarea părților civile și părților responsabile civilmente.
În baza art. 3002, rap. la art. 160 alin. 1 și art. 139 alin.1 Cod pr. penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive inculpaților:, fiul lui și, născut la 7.06.1981 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în comuna, județul V, fără forme legale în Râmnicu V,-, județul V, studii medii, administrator la " Comunicațion ", CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul A;, fiul lui și, născut la 12.02.1976, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, administrator al "", CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași,
județul A, și, fiul lui și, născut la 13.05.1973, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, - scara A,.14, județul V, fără forme legale în comuna, sat, județul V, administrator la "", CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, județul A, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a pus în vedere inculpaților: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; iar în baza art. 145 alin.12lit. Cod procedură penală; să nu ia legătura cu coinculpații.
S-a atras atenția inculpaților, că în cazul încălcării obligațiilor, măsura obligării de nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3002rap. la art. 160 Cod pr.penală, verificând în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică, instanța menține măsura arestării preventive.
Potrivit art. 139 alin.1 Cod pr.penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii.
Din interpretarea acestor texte de lege, tribunalul a constatat, că pentru se menține măsura arestării, existența în continuare temeiurilor ce au impus luarea măsurii, este condiție necesară dar nu suficientă, fiind necesar și ca aceste temeiuri să impună în continuarea privarea de libertate persoanei.
În prezenta cauză, la luarea măsurii preventive a arestării inculpaților s-a avut în vedere că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că ar putea să ascundă urmele infracțiunilor, să săvârșească din nou infracțiuni de același gen, ori să se sustragă de la urmărirea penală.
Toate aceste aspecte au fost avute în vedere în perioada martie - mai 2006.
Prima împrejurare, respectiv pericolul de a înlătura urmele infracțiunilor, în mod evident nu mai subzistă, în opinia tribunalului, atât urmărirea penală cât și cercetarea judecătorească fiind încheiate, fiind stabilite toate împrejurările săvârșirii faptelor de către inculpați, între timp pronunțându-se și hotărâre de condamnare, desființată pentru motive ce privesc exclusiv latura civilă, deci s- aflat adevărul în cauză.
Cât privește celelalte temeiuri ale arestării, sigur nu se poate susține că acestea au dispărut în totalitate, însă instanța a apreciat că, la acest moment, ele nu mai impun privarea de libertate în continuare a inculpaților.
Pericolul ca inculpații să săvârșească alte infracțiuni de acest gen, este unul pur teoretic, cu atât mai mult cu cât societățile comerciale de care s-au folosit la comiterea faptelor nu mai există și nu mai pot dobândi calitatea de asociați sau administratori la alte societăți.
De asemenea, pericolul ca inculpații să se sustragă de la judecată sau executarea pedepsei este mult diminuat, neexistând probe sau indicii în acest sens, ci decât o temere de ordin teoretic.
Nici rezonanța socială a unor astfel de fapte nu mai poate justifica privarea de libertate inculpaților, având în vedere că de la săvârșirea faptei au trecut aproape 2 ani și
Măsura arestării preventive are în sistemele moderne de drept un caracter de excepție, fiindultima ratio,pentru cazurile când în alt mod nu se poate asigura un bun mers al procesului penal ori înlăturare a unui pericol concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, nu poate depăși durată rezonabilă și nu se poate transforma, ea însăși, într-o sancțiune.
Caracterul rezonabil sau nu al duratei măsurii arestării se apreciază în concret în funcție de specificul fiecărei cauze și de gravitatea concretă infracțiunii săvârșite.
În prezenta cauză, față de realitatea social-economică de la acest moment, prejudiciul produs prin faptele inculpaților nu mai poate fi considerat ca unul deosebit de ridicat, care ar da un caracter deosebit de grav faptei.
Potrivit art.136 Cod pr.penală, alegerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În cauză, pentru a se realiza scopul măsurii preventive, respectiv de asigura bunul mers al procesului penal și de preveni sustragerea inculpaților de la executarea pedepsei ori săvârșirea unei noi infracțiuni, instanța a apreciat că nu se mai justifică privarea lor de libertate, fiind suficientă măsura obligării de nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod pr.penală, care, prin impunerea unor obligații, prezintă suficiente garanții că scopul va fi atins.
Ca urmare, instanța a constatat, că deși nu au dispărut în totalitate temeiurile ce au dus la luarea măsurii arestării preventive, s-au schimbat și nu impun sau justifică privarea de libertate în continuare a inculpaților, nu menținut măsura arestării ci, potrivit art. 139 alin.1 Cod pr.penală, dispus înlocuirea acesteia cu măsura obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu.
S- pus în vedere inculpaților să respecte măsurile impuse de art.145 alin.11Cod pr.penală, iar dintre obligațiile prevăzute la art.145 alin.12Cod pr. penală, instanța impus inculpaților să nu ia legătura unul cu celălalt.
Ca urmare, s- dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea, cu consecința punerii de îndată în libertate inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea întrucât temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii preventive privative de libertate nu s-au schimbat.
În dezvoltarea recursului, sunt prezentate infracțiunile pentru care sunt cercetați fiecare inculpat, susținând că, în mod netemeinic, instanța de fond a apreciat că s-a diminuat semnificativ gradul de periculozitate al inculpaților și că pericolul concret pentru ordinea publică nu se poate dilua odată cu scurgerea timpului.
Concluzionând, parchetul apreciază că, în cauză, erau incidente dispozițiile art.160/b rap.la art.300/2 Cod procedură penală, situație față de care solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, urmând ca prin rejudecarea cauzei să se pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
În conformitate cu dispozițiile art.300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b din același cod.
Totodată, art.160/b Cod procedură penală stipulează că, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Potrivit dispozițiilor art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Curtea constată că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1, 2, 3, 4, 5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art.290 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.272 din Legea nr.31/1990 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. Cod penal, iar inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.26 rap.la art.215 alin.1, 2, 3, 4, 5 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art,4 și art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 și art.43 din Legea nr.82/1991, toate cu aplic.art.33 lit.a Cod penal.
Față de inculpatul s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 08.03.2006, iar inculpatul a fost arestat la data de 19.05.2006, după ce au fost reținuți de organele de poliție pentru 24 ore.
Față de cei doi inculpați, a fost menținută arestarea preventivă conform art.155 și urm. și ulterior, conform art.300/2 Cod procedură penală rap.la art.160/b Cod procedură penală.
Curtea reține că deși au existat temeiuri legale care să o impună, iar faptele pentru care inculpații sunt cercetați sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, această măsură nu trebuie prelungită întotdeauna în mod automat, având un caracter excepțional conferit de lege.
Se constată că împrejurările în care se bănuiește că au fost săvârșite faptele pentru care sunt cercetați inculpații nu s-au schimbat, însă durata scursă de la data evenimentelor este destul de mare, timp în care aceștia s-au aflat în arest preventiv.
Din aceste cauze, gradul de periculozitate al inculpaților s-a diminuat semnificativ, față de durata arestării preventive, care a depășit un termen rezonabil.
În legătură cu acest aspect, potrivit jurisprudenței Curții Europene a drepturilor Omului, caracterul rezonabil al duratei detenției se apreciază de la caz la caz, în funcție de particularitățile cauzei și care vizează complexitatea acesteia, comportamentul părților și autorităților, știut fiind că doar cel al autorităților este susceptibil să antreneze încălcarea Convenției.
dedusă judecății nu presupune o complexitate deosebită însă, prelungirea procedurii în mod nerezonabil și, implicit, al arestării preventive se datorează deficiențelor autorităților.
Sub acest aspect, trebuie amintit faptul că, la 25.04.2008, Curtea de APEL PITEȘTIa desființat hotărârea pronunțată și a trimis cauza spre rejudecare, în prezent, aceasta aflându-se din nou, în faza judecății în primă instanță.
Reținând această idee, curtea estimează că nu s-ar putea aprecia ca rezonabilă o durată totală a arestării preventive de mai mult de 2 ani și 6 luni.
Având în vedere argumentele expuse, se constată că schimbarea temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestării preventive este determinată de depășirea termenului rezonabil al acesteia, în baza prevederilor art.139 alin.1 și art.136 lit.b Cod procedură penală.
Prin prisma celor ce preced, motivele de recurs sunt neîntemeiate.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din 13 august 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați-inculpați fiind:, fiul lui și, născut la 7.06.1981 în Râmnicu V, județul V, domiciliat în comuna, județul V, fără forme legale în Râmnicu V,-, județul V, CNP -, și, fiul lui și, născut la 13.05.1973, în Râmnicu V, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, - scara A,.14, județul V, fără forme legale în comuna, sat, județul V,CNP -, ambii deținuți în Penitenciarul Colibași, județul
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehn.
Jud.fond.
2 ex./16.09.2008.
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Raluca Elena Șimonescu
