Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 490/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 490
Ședința publică de la 03 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul public reprezentat prin
Procuror
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 21 iulie 2009 Tribunalului Iași, prin care a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și, totodată, constatându-se legalitatea și temeinicia arestării preventive, a fost menținută măsura, potrivit disp.art. 160 ind.b alin.1
C.P.P.La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent asistat de av. și, cu împuterniciri avocațiale la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la procedura de citare și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, apreciază că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu mai subzistă.
Într-un termen anterior la instanța de fond s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara. apărarea că acea măsură dispusă de instanța fondului este cea corectă.
În favoarea susținerii că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică stau chiar faptele sale de dinaintea faptei din prezenta cauză, respectiv comportamentul bun, faptul că a lucrat în străinătate de unde a venit cu o sumă de bani cu care și-a întărit gospodăria și și-a ajutat familia.
Consideră că raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare, respectiv 8-10 zile, în mod greșit s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 într Cod Penal-o infracțiunea mai gravă. Mai mult schimbarea încadrării juridice a faptei dintr-o infracțiunea simplă într-o infracțiunea gravă s-a făcut fără ca organul de urmărire penală să întocmească acel proces verbal prin care să aducă la cunoștință inculpatului noua încadrare juridică a faptei, cât și dreptul la apărare.
Solicită a se analiza întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv actele medico-legale și reținând și faptul că anterior prezentei fapte inculpatul nu a făcut obiectul unor cercetări pentru orice altă faptă care să conducă la ideea că este predispus la fapte cu violență, cât și faptul că a acționat vădit tulburat fiind de moartea tatălui său și de împrejurarea că cel care l-a ucis se află în stare de libertate, să se aprecieze că încheierea instanței de fond este nelegală și netemeinică și în rejudecare să se dispună față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, cu toate obligațiile ce decurg din aceasta.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită ca instanța să admită recursul formulat de inculpat împotriva încheierii Tribunalului Iași din 21 iulie 2009 prin care a înțeles să se mențină măsura arestării preventive dispusă față de inculpat, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică motivat de următoarele:
Verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpat s-a făcut în lipsa inculpatului recurent, deși textele de lege în materie prevăd obligativitatea aducerii inculpatului în fața instanței de judecată și în condițiile în care era timp suficient din 21.07.2009 și până la momentul expirării măsurii ca inculpatul să fie adus la instanța tribunalului.
Mai mult în motivarea instanței fondului se rețin ca texte de lege cele referitoare la instituția prelungirii arestării în situația în care în cauză sesizarea instanței de judecată s-a făcut în luna mai 2009 și inculpatul se află în faza de cercetare judecătorească și nu de urmărire penală. Nici unul din textele invocate nu se referă la instituția menținerii măsurii arestului preventiv.
Analizând existența temeiurilor de arestare, la acest moment procesual, solicită ca instanța să constate că de la data săvârșirii presupusei fapte pentru care s-a început urmărirea penală, respectiv cea de lovire pentru că la data de 09.10.2008 ar fi aplicat lovituri părții vătămate care ar fi necesitat pentru vindecare 8-10 zile fără a-i pune în pericol viața și până la momentul luării măsurii arestării preventive - 10.03.2009, nu s-a întâmplat absolut nimic, iar atitudinea inculpatului din data de 04.03.2009, prin care își exprima nemulțumirea că cel care că cel care i-a ucis tatăl se află în stare de libertate și care a dus la arestarea sa, a fost alimentată de comportamentul părții vătămate. Pe de altă parte să se constate că timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive este unul suficient pentru a-i atrage atenția inculpatului asupra modalității ilegale de a-și face singur dreptate și de a intra din nou în sfera ilicitului.
Se cere punerea în libertate doar vis-a-vis de această atitudine și spune apărarea că scopul bunei desfășurări a procesului penal poate fi atins cu în stare de libertate, eventual prin luarea față de acesta a măsurii preventive prevăzută de art. 145 ind.1 C.P.P. aceea a obligării de a nu părăsi țara, cu toate obligațiile ce decurg din aceasta. I se poate pune în vedere inculpatului să nu ia legătura sub nicio formă cu partea vătămată și cu ceilalți participanți la procesul penal.
Luând această măsura spune apărarea că s-ar respecta prezumția de nevinovăție, s-ar lua în calcul și atitudinea pe care inculpatul a avut-o anterior celei care l-a adus în această stare și, pe de altă parte, că inculpatul a înțeles scopul arestului preventiv, cât și regretul acestuia vis-a-vis de fapta comisă.
Av. cerând cuvântul arată că se spune că nu a adus nici un element din care să rezulte că pericolul pentru ordinea publică a dispărut. a se observa că la dosarul cauzei au fost depuse două caracterizări care susțin o atitudine corespunzătoare a persoanei de față. Acele persoane nu-și asumau răspunderea dacă ar fi prezentat un pericol public.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului formulat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință a Tribunalului Iași din data de 21 iulie 2009, considerând că încheierea atacată este legală și temeinică. Instanța de fond a verificat în ce măsură temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și în mod corect a constatat că nu a apărut nici un element de noutate care să permită concluzia că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea măsură încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive, cât și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal și pericolul concret, pe care îl prezintă o persoană bănuită de săvârșirea unei fapte de genul celei deduse prezentei judecăți. În mod corect a apreciat instanța de fond și faptul că durata detenției temporare este rezonabilă.
În această fază procesuală Curtea nu are abilitatea de a cenzura probele administrate în faza de anchetă și nici încadrarea juridică dată faptei prin actul de trimitere în judecată.
Referitor la aspectele de nelegalitate invocate în raport de lipsa inculpatului la dezbateri, arată că dezbaterile au avut loc în lipsa inculpatului, care a lipsit din motive medicale, dar în prezența apărătorilor aleși iar sediul materiei obligă instanțele să statueze asupra măsurii preventive, astfel că examenul de legalitate și temeinicie asupra măsurii preventive poate avea loc și în absența celui arestat.
Av. luând cuvântul în replică arată că la termenul din 25.05.2009 tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, măsură care nu a fost menținută și de instanța de recurs. S-a constatat atunci de către tribunal că cele două luni scurse de la momentul luării măsurii arestării preventive au fost suficiente pentru a-i atrage atenția inculpatului atitudinii sale, că pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate inculpatului s-a diminuat, iar gravitatea faptei penale presupus a fi săvârșită nu mai poate justifica starea de detenție. De atunci au mai trecut 3 luni și spune apărare că pericolul într-adevăr s-a diminuat și că gravitatea faptei presupus comise nu poate să justifice o detenție prelungită nejustificat.
Inculpatul recurent, având cuvântul, arată că se simte nevinovat, nu are nici o intenție cu absolut nimeni.
Curtea
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 21.07.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara formulată de apărătorii inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 3002raportat la art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, măsură ce a fost menținută urmând a fi verificată periodic dar nu mai târziu de 60 de zile.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
1. Prin rechizitoriul nr. 73/P/2009 din 06.04.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, înregistrat la această instanță sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 28.04.1983 în mun. I, jud. I, domiciliat în comuna, sat, jud. I, CNP -, pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i) Cod penal.
În sarcina inculpatului, de 25 de ani, s-a reținut, în esență, că, în ziua de 09.10.2008, a lovit pe partea vătămată, de 45 de ani, pe terenul agricol al acestei, situat la marginea drumului sătesc in, în prezența martorilor și, cu partea metalică a unei furci peste cap, de două ori, strigând mai întâi: "te omor!" și către martorii care au încercat să se interpună între el și victimă: "lăsați-mă să-l iau în furcă, să-l duc lângă!" (cimitirul fiind situat în imediata apropiere a terenului), lovituri care au vizat o zonă vitală (craniul victimei), au fost aplicate cu un obiect vulnerant de a ucide (capătul metalic al furcii) și numai faptul că partea vătămată a fugit în jurul căruței pentru a evita loviturile, iar martorii l-au incomodat în aplicarea cu putere a loviturilor, deoarece - pentru a evita lovirea martorilor - trebuia să lovească printre ei, dintr-un unghi în care nu putea imprima forța dorită loviturilor, a condus la salvarea vieții victimei, iar leziunile provocate părții vătămate în regiunea -parietală au necesitat doar 8-10 zile de îngrijiri medicale.
2. Pentru aceste acuzații, prin încheierea penală nr. 29/10.03.2009 a Tribunalului Iași, în baza art. 1491, art. 143, art. 136 și art. 148 lit. c) și f) Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 10.03.2009 și până la 07.04.2009, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 26/U/10.03.2009.
3. Prin încheierea din data de 07.04.2009, la examinarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 160 rap. la art. 3001Cod procedură penală, tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că a dispus menținerea acestei măsuri, respingând totodată cererea de înlocuire cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
4. La următoarea verificare similară, efectuată din oficiu potrivit art. 3002raportat la art. 160, prin încheierea din data de 25.05.2009, instanța învestită cu judecarea fondului a hotărât să înlocuiască măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În recursul parchetului, prin decizia penală nr. 336 din data de 01.06.2009, Curtea de APEL IAȘIa decis casarea încheierii primei instanțe și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
5. La următorul termen de judecată s-a procedat la audierea inculpatului și a părții vătămate.
●●●
De la data ultimei verificări similare, nu a apărut nici un element de noutate, din perspectivă probatorie, și nici în plan procesual, care să permită concluzia că temeiurile care au determinat detenția temporară a inculpatului ar fi dispărut ori s-ar fi schimbat de o asemenea manieră încât să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
Instanța apreciază că, raportat la datele speței, comandamentele de ordine publică și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a cercetării judecătorești, prevalează asupra aspectelor invocate de apărătorul inculpatului, care sunt subsumate unor interese private și nu pot justifica, prin ele însele, lăsarea inculpatului în libertate.
Astfel, măsura preventivă nu este justificată doar pe baza pericolului concret, pe care îl reprezintă pentru ordinea de drept orice persoană bănuită de încercarea de a ucide un de-al său, ci și de elemente conexe, care permit să se constate existența unui risc real și actual de reiterare a conduitei infracționale, pericol extras din următoarele împrejurări:
- în data de 9 octombrie 2009, pe raza satului din comuna, județul I, s-a consumat un incident în legătură cu care există indicii temeinice în înțelesul art. 681Cod procedură penală, citit în conjuncție cu art. 143 Cod procedură penală și chiar probe, în sensul susținerii în mod legitim și rezonabil a bănuielii că inculpatul a atentat la viața părții vătămate;
- după această dată, există indicii pertinente că inculpatul a întreținut o veritabilă atmosferă de teroare la adresa părții vătămate și a familiei acestuia: victima a trebuit să se mute de lângă locuința inculpatului în centrul localității, la părinți, din cauza unor repetate acte de vandalizare a domiciliului, însoțite de amenințări cu moartea;
- în data de 4 martie 2009 procurorul criminalist, care s-a deplasat în satul pentru investigarea acuzațiilor, s-a confruntat personal cu o atitudine extrem de ostilă din partea inculpatului, care, nu numai că a refuzat să dea curs oricărei solicitări în legătură cu învinuirile ce i s-au adus, dar a exteriorizat un comportament vădit anti-social, afirmând convingător, în mod repetat, disponibilitatea de a uza de orice mijloace și de a aloca resurse pentru a suprima viața părții vătămate; până la un punct, atitudinea inculpatului, fățiș ostilă părții vătămate, poate fi explicată prin aceea că aceasta din urmă este cercetată în prezent pentru uciderea tatălui inculpatului, însă manifestările de voință exprimate chiar în fața autorității judiciare, de a obține, cu orice preț, decesul părții vătămate, din răzbunare, denotă un dispreț inacceptabil într-o societate democratică, pentru valorile ocrotite de legea penală;
- după acest episod inculpatul a fost invitat în data de 10.03.2009 pentru audieri la sediul parchetului, când, în loc să răspundă acuzațiilor, a reafirmat intenția de a-și face singur dreptate;
- în fața judecătorului desemnat să soluționeze propunerea de arestare preventivă inculpatul a negat fapta imputată, a declarat că nu își amintește ce a făcut în ziua respectivă (09.10.2008), și-a exprimat nemulțumirea că bănuitul autor al omorului asupra tatălui său este judecat în libertate, reproșând aceste aspecte autorităților judiciare și a declarat că atât el cât și familia sunt deciși să își facă singuri dreptate nu doar prin uciderea lui, dar și a polițiștilor.
Aceste date îndrituiesc instanța să aprecieze că inculpatul pune prea puțin preț pe valorile ocrotite de lege și induc o temere justificată că, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar putea să revină cu ușurință în zona ilicitului penal, prin comiterea de noi fapte de violență.
Raportat la stadiul probațiunii, care nu a permis să se deceleze o diminuare a riscurilor pe care le prezintă inculpatul pentru ordinea de drept, tribunalul consideră că, persistența pericolului de tulburare a ordinii publice în comunitatea rurală din care fac parte persoanele implicate în cauza de față, dublată de menținerea unui grad ridicat de pericol la adresa vieții și bunurilor părții vătămate, și nu numai, impun cu necesitate menținerii celei mai severe dintre măsurile preventive.
Tribunalul mai constată cu îngrijorare că, deși expertiza medico-legală psihiatrică, recomandată de judecătorul care a dispus arestarea, nu a relevat indicii referitoare la prezența unor afecțiuni psihiatrice, în prezent inculpatul se află sub tratament medical, inclusiv pentru tulburări de personalitate. O astfel de constatare ridică serioase semne de întrebare asupra oportunității menținerii măsurii preventive, care pare să fi indus o alterare a stării de sănătate a inculpatului. Analizând însă resorturile subiective care au generat această situație, instanța constată că tocmai atitudinea procesuală incorectă a inculpatului și incapacitatea acestuia de a discerne între regulile de procedură și condițiile de fond de angajare a răspunderii penale (în raport de cele două procese paralele existente pe rol, unul în care este judecat în libertate și cel de față) au determinat luarea și impun menținerea arestării preventive. Astfel, din memoriile aflate la dosar și din referatul întocmit de medicii Spitalului Penitenciar Jilava, rezultă că inculpatul se află în refuz de hrană protestatar, ceea ce însemnă că, prin acțiuni conștiente, îndreptate împotriva propriei persoane, încearcă să obțină punerea în libertate, ceea ce este inacceptabil.
Cu totul altfel ar fi fost apreciat scopul măsurii preventive dacă instanța ar fi fost în posesia unui minim de date că inculpatul a înțeles funcția educativă a măsurii și ar fi furnizat indicii că eliberarea sa nu ar constitui nici un pericol pentru comunitate. Or, în absența oricărei garanții palpabile că, dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar renunța la intențiile sale de a-și face singur dreptate, această instanță nu își poate asuma riscul de a re-crea starea de pericol eliminată prin decizia de arestare. În acest context, trebuie subliniat că simpla trecere a timpului conduce în mod inerent la o relaxare a percepției asupra pericolului pentru ordinea publică, însă, în speță, cele 5 luni de arest par să nu fi determinat o astfel de ameliorare. Inculpatul trebuie să înțeleagă faptul că starea de arest preventiv nu reprezintă o pedeapsă pentru faptele imputate, ci reprezintă o pârghie procesuală menită să asigure buna desfășurare a procesului penal în accepțiunea art. 136 al. 1 cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 1 al. 2 Cod procedură penală, conform cărora "procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor". Așadar inculpatul, care până în prezent a sfidat principiile mai sus enunțate, pentru a deveni eligibil la judecarea în libertate, este dator să abordeze o conduită procesuală conformă regulilor unanim acceptate și respectate de ceilalți membrii ai societății.
Pentru considerentele expuse mai sus, luând act de faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, că arestarea preventivă este necesară și legitimă, iar durata detenției temporare este rezonabilă în raport cu gravitatea acuzațiilor, complexitatea cauzei și proporțională în raport de pericolele concrete pe care le prezintă inculpatul pentru comunitate, instanța, în temeiul art. 160 al. 3 Cod procedură penală, va dispune menținerea măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași motive, în temeiul art. 139 al. 1 Cod procedură penală, va fi respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Instanța subliniază doar faptul că, în circumstanțele cunoscute ale speței de față, obligațiile complementare prescrise prin art. 145 cod procedură penală nu se constituie în garanții reale, efective și eficiente că scopul măsurilor preventive ar putea fi atins și printr-o relaxare a celei în ființă, cel puțin în acest moment procesual.
În fine, sub aspect procedural, trebuie menționat că dezbaterile au avut loc în lipsa inculpatului, care a lipsit din motive medicale, dar în prezența apărătorilor aleși, ale căror argumente au fost examinate în cele ce au precedat.
Deși nu au fost invocate aspecte de nelegalitate, tribunalul găsește necesar să facă următoarele precizări:
Faptul că sediul materiei nu indică expres posibilitatea examinării măsurii preventive în lipsa inculpatului arestat, permite interpretarea că acest lucru nici nu este interzis, mai ales că dispozițiile art. 314 Cod procedură penală sunt aplicabile doar pe dreptul comun, al judecății în primă instanță (Partea specială, Titlul II, Capitolul II din Codul d e procedură penală), în vreme ce art. 3002și art. 160 Cod procedură penală reglementează o procedură aparte, derogatorie de la dreptul comun. De altfel, înseși dispozițiile constituționale cuprinse în art. 23 alin. 6, care sunt dezvoltate în normele de procedură mai sus arătate, obligă în mod imperativ instanțele să statueze asupra măsurii arestării preventive, ceea ce conduce la concluzia că examenul de legalitate și temeinicie asupra măsurii preventive poate avea loc și în absența celui arestat. Că este așa, reiese și din prevederile art. 1491alin. 6 și art. 159 alin. 4 Cod procedură penală, potrivit cărora măsura arestării preventive poate fi luată și prelungită chiar în lipsa inculpatului, când acesta nu poate fi prezent în instanță din motive de boală. În fine, un alt argument, de text, este oferit de art. 160 alin. 4 cod procedură penală, cu trimitere la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală, care, stipulând că termenul de recurs curge de la comunicare pentru cei lipsă, trebuie interpretat în sensul că permite soluționarea chestiunii măsurii preventive și în absența inculpatului arestat în cauză.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate de inculpat prin apărători, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Inculpatul se află în curs de judecată, împreună cu alți coinculpați pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174, 175 lit.i
Cod PenalInstanța de fond a evaluat probele administrate în cursul urmăririi penale, cele administrate nemijlocit în cursul judecății până la acest moment procesual prin prisma legalității și temeiniciei respectiv, temeiurilor măsurii arestării preventive luată față de inculpat, în baza art. 149 ind.1 C.P.P. art. 143.C.P.P. raportat la art. 136.C.P.P. și art. 148 lit.c, f
C.P.P.Dispozițiile procedurale impun menținerea măsurii arestării preventive, dacă aceste temeiuri nu s-au modificat ori schimbat (în fapt sau drept), fără a impune vreo evaluare a vinovăției inculpatului.
La termenul de judecată din 25.05.2009 tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, însă instanța de control judiciar a dispus casarea acestei încheieri și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Având în vedere și criticile susținute de inculpatul recurent prin apărători aleși, Curtea constată următoarele:
- situația de fapt conturată probator până la acest moment procesual, în sarcina inculpatului concretizată prin:
- natura și gravitatea faptei pentru care se află în curs de judecată inculpatul,
- modalitățile și împrejurările în care inculpatul și-a desfășurat actele materiale atât în momentul săvârșirii infracțiunii, cât și ulterior până la momentul arestării preventive, cât și atitudinea violentă anume că inculpatul a întreținut o veritabilă atmosferă de teroare la adresa părții vătămate și a familiei acestuia: victima a trebuit să se mute de lângă locuința inculpatului în centrul localității, la părinți, din cauza unor repetate acte de vandalizare a domiciliului, însoțite de amenințări cu moartea,
conturează subzistența unui vădit pericol social concret al lăsării sale în stare de libertate.
Motivele de recurs invocate ce stau în circumstanțele personale ale inculpatului, în motivarea comportamentului prin faptul că tatăl inculpatului a fost omorât de partea vătămată - neexistând însă o hotărâre definitivă de condamnare, durata arestului preventiv, lipsa antecedentelor penale, nu pot limita pericolul social concretizat probator și nici justifica judecarea în stare de libertate a inculpatului.
De asemenea, s-au criticat aspecte de nelegalitate a încheierii recurate, invocându-se că motivarea instanței nu se bazează pe dispozițiile ce reglementează menținerea măsurii arestării preventive (art. 300 ind.2 alin.2 C.P.P.) ci, se invocă alte dispoziții procedurale (care nu se referă la măsura arestării preventive a inculpatului în cursul judecății).
Aceste critici nu sunt fondate, nici în fapt nici în drept, întrucât instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive în baza art. 160 ind.b alin. 3.C.P.P. și verificarea acesteia conform dispozițiilor art. 300 ind.2 raportat la art. 160 ind.b alin. 1.
C.P.P.Sub toate considerentele expuse, constatând nefondat recursul formulat, acesta va fi respins în conformitate cu disp. art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b
C.P.P.Va fi obligat inculpatul recurent la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din 21.07.2009, a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 August 2009.
Președinte Judecător pt. Judecător
- - - - -
aflat în semnează
președinte complet
Grefier
- -
Red.
Tehn.
2 ex/18.08.2009
Tribunalul Iași:
Judec.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Elena Scriminți
