Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 70/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 70/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror - .
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale pronunțate la 18 ianuarie 2010 de către Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal -făcut în cauză s-au prezentat:
- inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat în substituirea avocatului ales Hârceagă ;
- inculpatul aflați în stare de arest și asistat de avocat ales;
- inculpatul A aflat în stare de arest și asistat de avocați aleși și.
Procedura de citare a.fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța a adus la cunoștința inculpaților împrejurarea că au dreptul de a fi ascultați de către instanța de recurs având în vedere că în cauza recursul a fost declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba.
Toți inculpații intimați au declarat că nu doresc să fie ascultați de către instanța de recurs și își mențin declarațiile date în cauză.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului a susținut recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, a se respinge cererea de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați precizând că motivele au fost expuse pe larg în scris. A mai precizat că inculpații au comis fapte de violență în loc public și mai mult de atât sau sustras de la cercetări, cu excepția inc..
Avocat în susținerea recursului declarat de inculpatul a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba ca fiind nefondat precizând că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar susținerile procurorului nu sunt în măsură să justifice modificarea soluției.
A precizat că inculpatul nu s-a sustras de la cercetări, el a fost singurul care s-a prezentat, i s-a adus la cunoștință că poate pleca deoarece timpul reținerii expirase și a fost cel care a dat declarații atât la urmărire penală cât și în fața instanței de judecată. de nesiguranță a societății a fost avut în vedere de către instanța de fond câtă vreme în sarcina inculpatului au fost impuse anumite obligații, astfel că noua măsură oferă suficiente garanții scopului procesului penal.
Avocat a solicitat respingerea recursului declarat de procuror ca fiind nefondat. A precizat că nu reprezintă nici un impediment procesual faptul că o parte dintre inculpați nu au fost audiați, iar împrejurarea că este o faptă gravă comisă în loc public nu are nicio legătură cu starea de libertate.
Potrivit dispozițiilor art. 262.pr.penală se presupune că există probe, dar unul dintre temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive - art. 143, 148.pr.penală coroborat cu art. 262.pr.penală - nu mai subzistă, și nume indiciile.
Instanța trebuie să aprecieze legalitatea și oportunitatea măsurii arestării preventive. Art. 136.pr.penală se raportează la oportunitatea luării măsurii preventive iar dispozițiile art. 148.pr.penală se referă la o stare de drept mai judicioasă. Temeiul juridic al arestării - art. 148 lit.a pr.penală - a dispărut deoarece toți inculpații sunt la dispoziția instanței de judecată, iar pentru art. 148 lit.f pr.penală se impune îndeplinirea a două condiții, iar dacă cea de a doua nu este îndeplinită nu se poate dispune arestarea preventivă - existența de probe certe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Art. 63.pr.penală explică ce înseamnă probe în procesul penal, dar, cu raportare la art. 148.pr.penală stabilesc starea de libertate.
De la momentul luării măsurii arestării preventive s-au schimbat multe și anume lit.a de la art. 148.pr.penală nu se mai poate discuta, au trecut 8 luni de zile, societatea a uitat incidentul, iar inculpații nu mai au ce căuta în loc. Câmpeni.
măsurii arestării preventive nu trebuie raportată la insecuritatea în rândul populației deoarece organele statului care au dispus aretarea au dispus și înlocuirea măsurii preventive și numai justiția are posibilitatea legală să aprecieze asupra unor norme procesuale.
A mai precizat că probațiune este la limita legalității iar starea de detenție nu justifică bunul mers al procesului penal.
A precizat că la data de 18 ianuarie 2010 Tribunalul Alba, pronunțat o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendare un inculpat trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor.
Avocat a solicitat respingerea recursului declarat de procuror și a arătat că își însușește concluziile expuse de avocații aleși în prezenta cauză.
În ce privește sustragerea inculpatului de la urmărirea penală a precizat că acesta nu a fost citat de către procuror decât în luna octombrie și aceasta înainte de a fi trimis în judecată (1003-1039 dosar de urmărire penală). Astfel, urmărirea penală împotriva inculpatului s-a făcut în mod nelegal, fără citarea inculpatului, procurorul s-a mărginit a recunoaște inculpatul după fotografii.
Inculpatul nu are cazier, este student, are 23 de ani și împotriva lui nu sunt probe, iar inculpații și sunt în stare de libertate.
Avocat subscrie la concluziile expuse în prezenta cauză și precizează că trebuie avută în vedere dinamica procesului și să te raportezi la ea. A arătat că inculpatul este sportiv, nu a știut că este căutat, iar din cei 25 de martori doar doi l-au indicat ca fiind în local.
În concluzie a solicitat respingerea recursului declarat de procuror și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat a fi lăsat în libertate deoarece este nevinovat.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat respingerea recursului și lăsarea lui în libertate deoarece a demonstrat că nu s-a sustras de la cercetări, nu a fost citat, iar el are domiciliul în C
Inculpatul a solicitat respingerea recursului și lăsarea lui în libertate precizând că nu este vinovat.
Inculpatul A având ultimul cuvânt a solicitat lăsarea lui în libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- au fost admise cererile formulate de inculpații, A, și pentru înlocuirea măsurii preventive a arestării.
În baza art. 139 Cod procedură penală instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpați cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților:
- - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 54/19.06.2009 emis în baza Încheierii Nr. 17 din data de 19 iunie 2009 Tribunalului Alba, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
- -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 58/19.06.2009 emis în baza Încheierii Nr. 17 din data de 19 iunie 2009 Tribunalului Alba, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
- - -, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 56/19.06.2009 emis în baza Încheierii Nr.17 din data de 19 iunie 2009 a Tribunalului Alba, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
- A, de sub puterea mandatului de arestare nr. 29/21.08.2009 emis în baza Încheierii Nr. 79 din data de 21.08.2009 a Tribunalului Alba, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 1/1 Cod procedură penală, inculpații au fost obligați să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, respectiv: Poliția Municipiului A; Poliția Municipiului C-N; Poliția Șimleul-S, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuințele situate în: - - mun. A, str. - -,. 31,. B,.3,.16, jud. A; - - mun. C-N,-,.38, jud. C; - - - mun. A,- jud. A; A - Șimleul S, str. -, - etaj IV,. 16, jud. S, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1451raportat la art. 145 al. 12lit. c Cod procedură penală s-a impus inculpaților să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de părțile vătămate și de persoanele împreună cu care au comis faptele și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 2/2 Cod procedură penală,a fost atrasă atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
În baza art. 1451Cod procedură penală raportat la art. 145 al. 2/1 Cod procedură penală, s-a dispus ca încheierea să se comunică inculpaților, Poliției mun. A, Poliției mun. C-N, Poliției Șimleul-S, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:
Arestarea preventivă a inculpaților s-a dispus prin Încheierea nr.17/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit.a și f Cod pr. Penală pentru inculpații -, - -, A și doar art. 148 lit.f Cod pr. penală pentru inculpatul -, întrucât în cauză există indicii temeinice că au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, iar primii trei inculpați se sustrag urmăririi penale, nefiind găsiți la domiciliu, de către organele de poliție și nerăspunzând la telefoanele mobile.
Potrivit art. 139 alin.1 Cod pr. penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Același articol 139 dar alin.3/4 Cod pr. penală prevede că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin.1 lit.b și c pr.penală.
Tribunalul a apreciat că în cauză temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit.a Cod pr. penală nu mai subzistă iar în ceea ce privește art. 148 lit.f Cod pr. penală nu mai este întrunită condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică. In considerentele Încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților se reține la pagina 5 ultimul alineat că,lăsarea în libertate a celor în cauză prezintă pericol concret pentru ordinea publică generat de rezonanța socială negativă a faptului că persoane care au comis două infracțiuni de o violență sporită, împotriva altei persoane, în loc public, sunt cercetate în stare de libertate".
S-a arătat că această condiție nu mai este realizată în prezent întrucât rezonanța negativă a faptelor pentru care s-a dispus arestarea s-a estompat în timp trecând de atunci 8 luni. În plus, inculpații nu sunt din localitatea unde s-au comis faptele, nu sunt cunoscuți de localnici, nu au niciun motiv să revină în zonă, astfel că nu există temei pentru a se presupune că lăsarea lor în libertate ar insufla o stare de teamă și nesiguranță persoanelor din comunitatea respectivă.
Având în vedere aceste aspecte și totodată prevederile art. 136 Cod pr. penală referitoare la scopul măsurilor preventive, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal și împiedicarea inculpaților de a se sustrage de la judecată ori de la executarea pedepsei pot fi asigurate și prin luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă decât arestarea preventivă, cum este măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând casarea încheierii recurate și în rejudecare respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulată de inculpați.
În susținerea motivelor ce recurs Parchetul a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței motivat de faptul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu au încetat și nu s-au schimbat într-o asemenea manieră încât să se impună înlocuirea măsurii preventive.
De asemenea s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere particularitățile cauzei, complexitatea cercetării judecătorești, faptele grave pentru care sunt cercetați inculpații și necesitatea protejării interesului public.
În ceea ce privește durata detenției s-a arătat că aceasta nu a depășit un termen rezonabil.
Deliberând asupra recursului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 6 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor codului d e procedură penală:
" Art. 139 - Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive
Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
.
Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) și c). Dispozițiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-și decline competența.
."
"Art. 148 - Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului
Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există vreunul dintre următoarele cazuri:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori există date că va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei;
.
f) inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) - e), măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani."
În speță măsura arestării preventive a inculpaților -, - -, Aaf ost luată în temeiul art. 148 lit. a și f din codul d e procedură penală și, în temeiul art.148 lit. f din codul d e procedură penală în privința inculpatului -.
În ceea ce privește existența și în prezent a temeiului prevăzut de art.148 lit. a din codul d e procedură penală instanța de fond a arătat că temeiul de arestare prevăzut de art.148 litere a din codul d e procedură penală nu mai subzistă fără să motiveze această susținere.
Curtea apreciind asupra subzistenței acestui temei al arestării preventive constată că este prezent în continuare.
Prin încheierea din 19 iunie 2009 Tribunalului Alba pronunțată în dosar nr- s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpaților -, - - și -.
În privința inculpaților - și - - instanța a dispus arestarea în lipsă. Mandatul de arestare a fost pus în executare pentru inculpatul - la data de 13.10.2009 iar pentru inculpatul - - la data de 14.11.2009. În privința ambilor inculpați s-a reținut că s-au sustras urmăririi penale aceștia fiind identificați ca urmare a operațiunilor de urmărire internațională, fiind predați autorităților române de către autoritățile austriece.
În ceea ce-l privește pe inculpatul A instanța a dispus măsura arestării preventive la data de 21.08.2009 iar executarea mandatului s-a realizat după identificarea și prinderea inculpatului la data de 29.12.2009.
Din cuprinsul acelor procedurale întocmite cu ocazia luării măsurii arestării preventive rezultă că s-a încercat contactarea inculpaților inclusiv prin obținerea de relații de la familiile lor însă nici acestea nu au fost în măsură să le furnizeze. În aceste condiții în mod corect instanța a reținut la momentul luării măsurii că inculpații au încercat să se sustragă procedurilor judiciare.
Încercarea inculpaților de a se sustrage urmăririi penale rezultă cu evidență și din conținutul convorbirilor telefonice purtate de aceștia:
- cu o femeie în data de 16.06.2009 - fila 624 dos. vol.III, convorbire din care rezultă fără dubiu că se aștepta să fie reținut " de luat ne ia sigur, apoi";
- în data de 18.06.2009 în discuțiile purtate cu două persoane - fila 630-660 dosar vol.III- în care își exprimă îngrijorarea că ar putea fi identificat și reținut în condițiile interceptării convorbirilor telefonice și sfătuiește interlocutorii ce să declare organelor de urmărire penală și cum să șteargă numărul său de telefon din memorie pentru a nu putea fi identificat " Tu fă cum ți-am zis să nu ai nici un apel în telefon, nici pierdut, nici nimic, tot, acum am închis, ai radiat tot, când mă suni formezi numărul meu de telefon, ai închis telefonul ai radiat numărul."
Întrucât inculpații nu numai că au cunoscut declanșarea procedurilor judiciare în ceea ce-i privește și s-au sustras acestora ci au încercat și să determine alte persoane să îngreuneze identificarea lor Curtea constată că și în prezent temeiul prevăzut de art. 148 lit. a din codul d e procedură penală subzistă.
Conduita inculpaților de la momentul săvârșirii faptei și până la momentul prinderii lor nu oferă suficiente garanții în sensul că în stare de libertate inculpații nu vor încerca să se sustragă cercetării judecătorești chiar în condițiile instituirii unor obligații conform art.145 indice 1 din codul d e procedură penală.
În ceea ce privește temeiul măsurii arestării preventive prevăzut de art.148 litera f din codul d e procedură penală, temei reținut la luarea măsurii în privința tuturor inculpaților acesta este incident și în prezent.
Este necontestat că infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, aceea de tentativă de omor este sancționată de legea penală cu o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani. În cauză au fost administrate probe, în faza de urmărire penală care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, iar în faza de cercetarea judecătorească nu au fost administrate până în prezent probatorii, cu excepția declarațiilor luate inculpaților și, care nu au furnizat informații de natură a determina o reapreciere diametral opusă a celor avute în vedere la luarea măsurii preventive privative de libertate.
În ceea ce privește pericolul social concret pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică, acesta a fost verificat atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cât și cu ocazia prelungirii ori menținerii ei. Acest pericol este strâns legat de natura infracțiunii reținute în sarcina inculpaților cât și de modalitatea concretă în care aceasta se susține că a fost comisă -cu o violență deosebită, într-un loc public și în urma unui conflict minor care nu justifica o acțiune atât de brutală concentrată împotriva unei persoane.
Curtea reține că alături de gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților un temei justificat de a se reține că aceștia prezintă pericol pentru ordinea publică îl reprezintă și conduita anterioară a acestora. Astfel,inculpatul a fost sancționat în anul 2008 cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 cod penal, inculpatul a fost sancționat cu două amenzi administrative în cursul anilor 2007-2008 pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 180, 321 cod penal, inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.183 din codul penal, inculpatul Aaf ost sancționat contravențional pentru adresarea unor amenințări și expresii jignitoare la adresa unor persoane. Toate antecedentele inculpaților demonstrează o lipsă de respect a acestora față de valorile sociale are apără demnitatea și integritatea persoanei astfel că justifică temerea în sensul că în stare de libertate inculpații reprezintă, în acest moment un pericol pentru ordinea publică.
Susținerea instanței de fond în sensul că timpul scurs de la data agresării părții vătămate dus la estomparea rezonanței negative a faptei și că, deoarece inculpații nu sunt din aceeași localitate cu victima aceasta și comunitatea din care face parte nu mai încearcă un sentiment de insecuritate chiar dacă ar fi reale nu sunt în măsură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive. de insecuritate socială a reprezentat doar unul dintre criteriile avute în vedere la determinarea pericolului pe care îl reprezintă judecarea în stare de libertate al inculpaților și nu a fost criteriul determinant. Criteriul determinant, și care subzistă în aceeași măsură și în prezent este reprezentat de gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților precum și de conduita acestora anterior datei reținute ca fiind ce a pretinsei săvârșiri a faptelor cât și cea ulterioară acestora.
În acest context Curtea apreciază că necesitatea ocrotirii unui interes precumpănitor general al societății primează protejării celui privat și că în acest moment se menține nevoia asigurării desfășurării în condiții optime a cercetării judecătorești.
Pe de altă parte Curtea consideră, raportat la circumstanțele reale ale cauzei, precum și la procesului că lăsarea în libertate a inculpaților ar da posibilitatea acestora să împiedece administrarea justiției prin posibila influențare a unor martori - cauza Wemhoff/ Germania.
În ceea ce privește durat măsurii arestării preventive ea nu a depășit durata rezonabilă pentru nici nunul dintre inculpați. Astfel inculpatul - este arestat din data de 13.10.2009, inculpatul - - din data de 14.11.2009 iar inculpatul A din data de 29.12.2009. Doar inculpatul are o detenție de aproximativ 8 luni dar raportat la natura și complexitatea cauzei această durată nu poate fi apreciată ca fiind excesivă.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin.1 pct.2 lit.c din codul d e procedură penală va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale nr. 18.01.2010 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr- și va casa încheierea penală atacată și procedând la rejudecare,va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpații, A, și.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale nr. 18.01.2010 pronunțate de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Casează încheierea penală atacată și procedând la rejudecare, respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpații, A, și.
În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
cu opinie separată în sensul
respingerii recursului Parchetului
și menținerea încheierii atacate.
Grefier,
- -
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez că încheierea atacată este legală și temeinică și, pe cale de consecință, în temeiul art. 385/15 alin.1 pct. 1 lit.b pr.penală, susțin că recursul parchetului trebuie respins ca nefondat din următoarele considerente:
În motivarea recursului parchetul a criticat încheierea atacată, susținând că este justificată detenția provizorie a inculpaților pentru protejarea interesului public, deoarece punerea în libertate a unor persoane învinuite pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență și gravitate deosebită ar crea un real și intens sentiment de insecuritate a cetățeanului privind ineficacitatea instituțiilor statului, precum și o rezonanță socială negativă în colectivitatea orașului Câmpeni.
De asemenea, s-a susținut că termenul rezonabil al detenției preventive nu a fost depășit, că există temerea că inculpații ar putea fugii, sustrăgându-se judecății, iar temeiurile inițiale subzistă, fiind necesară deținerea pentru ascultarea inculpaților, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, ținând seama și de complexitatea cauzei.
Instanța de fond prin încheierea penală din 18 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul nr- a admis cererile formulate de inculpații -, -, - - și A - și, în temeiul art. 139.pr.penală, a înlocuit măsura arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, și a impus inculpaților obligațiile prevăzute de art. 145/1 pr.penală raportat la art. 145 alin.1/1 lit.a, b, c, d, atrăgându-le atenția că în caz de încălcare cu rea - credință a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
În argumentarea soluției tribunalul a apreciat că nu subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, deoarece rezonanța negativă din comunitate s-a estompat prin trecerea timpului, aproximativ 8 luni de la săvârșirea faptelor, iar împrejurarea că inculpații nu sunt din localitatea Câmpeni înlătură presupunerea că aceștia vor reveni în localitate, menționându-se că măsura obligării de a nu părăsi țara este suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru împiedicarea sustragerii inculpaților de la judecată.
Deoarece prezentul recurs nu este limitat la cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 alin.1 pr.penală voi examina, în afara temeiurilor și cererilor invocate de parchet, întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept, din perspectiva dispozițiilor art. 385/6 alin.3 pr.penală.
Un prim aspect de drept, care nu a fost clar exprimat de prima instanță, este acela că dispozițiile articolului 139 alin.1 pr.penală, cu denumirea marginală înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Schimbarea temeiurilor presupune o modificare în realitatea obiectivă și în comportamentul persoanei de natură a contura o presupunere rezonabilă că măsura preventivă luată nu este în concordanță cu evoluția procesului penal.
Astfel, prin trecerea timpului, aproximativ 8 luni de zile, s-a estompat pericolul concret pentru ordinea publică, deoarece este puțin probabil că inculpații aflați în libertate să participe la un nou scandal într-un loc public, unde s-au aflat întâmplător, să nu respecte obligațiile impuse pentru a fi din nou arestați.
Din perspectiva practicii CEDO persistența motivelor plauzibile de a bănui inculpații de comiterea infracțiunii este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii detenției, dar după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă.
Consider că motivele invocate de parchet privind insecuritatea cetățeanului, rezonanța socială negativă din colectivitate, temerea sustragerii de la judecată nu legitimează privarea de libertate la acest stadiu procesual ținând seama de lipsa antecedentelor penale, de vârsta acestora, și le apreciez ca fiind insuficiente prin raportare la diligența particulară a autorităților judiciare în derularea procedurii.
Astfel, deși faptele au fost săvârșite în 15.06.2009, inculpații fiind trimiși în judecată la 09.10.2009, în cauză nu au fost audiați numai doi inculpați, iar referitor la înregistrările video din incinta discotecii, material probator important pentru stabilirea contribuției fiecărui inculpat la săvârșirea infracțiunii, s-a apreciat că acesta nu îndeplinea condițiile minime de calitate pentru întocmirea unui raport de constatare tehnico științifică traseologică de portret (828 dosar urmărire penală).
În mod corect prima instanță a decis că luarea unei alte măsuri preventive pentru a asigura prezentarea inculpaților la proces este justificată, neexistând fapte care să demonstreze că ordinea publică ar fi efectiv amenințată de punerea în libertate a inculpaților, că aceștia s-ar sustrage procesului penal sau ar încerca influențarea cercetării judecătorești.
Președinte,
- -
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
