Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 68/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 18.01.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales și inculpații, - și aflați în stare de arest și asistați de avocat cu delegație din oficiu.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocata desemnată din oficiu pentru inculpații, - și a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive deoarece inculpații pot fi cercetați și în stare de libertate.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive.cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Avocat a solicitat admiterea recursului declarat de inculpatul, casarea încheierii penale atacate și procedând la rejudecare, a nu se mai prelungi măsura arestării preventive și ase înlocui cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
A precizat că inculpatul are o participație aproape inexistentă la comiterea infracțiunii de încăierare deoarece el a fost chemat în acel loc și la momentul sosirii a constatat că este vorba despre o răfuială între două grupări. Partea vătămată nu a făcut nicio referire la inculpatul. Mai mult, a solicitat a se constata că arestarea preventivă a depășit 9 luni, iar în practica CEDO se face referire la împrejurarea că arestarea preventivă nu trebuie să se preschimbe în pedeapsă.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că termenul rezonabil rămâne la latitudinea instanței având în vedere complexitatea cauzei și dificultățile de administrare a probațiunii.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat punerea lui în libertate și a precizat că el are 55 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat a fi lăsat în libertate și a se lua față de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr- în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin.3 pr.penală a fost menținută starea de arest a inculpaților, și, actualmente deținuți în Penitenciarul Aiud.
Au fost respinse cererile de revocare a măsurii preventive formulate de inculpații, și precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulate de inculpații și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Sibiua reținut în considerentele încheierii următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin încheierea penală nr. 21/15.05.2009, s-a dispus, în baza art. 148 lit. a și f p Cod Penal, arestarea preventivă în lipsă a inculpatului, față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea faptelor prevăzute și pedepsite de art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și 2 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i și art. 176 alin. 1 lit. b Cod Penal, art. 323 alin. 1 și 2.Cod Penal, art. 321 alin. 1,2.Cod Penal, art. 217 alin. 1 teza I și Cod Penal art. 11 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 75 lit. a
Cod PenalDin datele și probele de la dosar, instanța constată că motivele care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, sunt fundamentate și subzistă și la acest moment.
Astfel, inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul prevederilor art. 681.C.P.P. care duc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, față de declarațiile coinculpaților, date inclusiv în instanță, declarațiile martorilor, ale părților vătămate, șa.
Tribunalul a considerat că și cea de-a doua condiție impusă de art. 148 lit. f este C.P.P. îndeplinită în cauză. Pericolul concret este determinat în speță de natura și gravitatea faptelor imputate, modalitatea și împrejurările în care se presupune că s-au comis faptele. Referitor la " protejarea ordinii publice", s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Setellier contra Franței), care a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății" de natură să justifice detenția preventivă. Infracțiunile prezumate a fi comise de inculpați în prezenta cauză constituie astfel de fapte, iar din probele administrate inclusiv la ultimul termen de judecată rezultă că membrii comunității locale s-au simțit și se simt în continuare în mare nesiguranță, mai ales că forțele de ordine locale nu au intervenit pentru stoparea conflictului dintre părți, ceea ce a condus la presupunerea că îi protejează pe inculpați.
Analizând măsura arestării preventive a inculpaților și din perspectiva art. 5 al CEDO, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și exigențele acestui text de lege, arestarea inculpaților până la acest moment procesual fiind legitimă.
Cât privește caracterul rezonabil al detenției persoanelor acuzate, tribunalul a apreciat că acesta nu a fost depășit față de natura și complexitatea cauzei, numărul inculpaților și al probelor administrate. Menținerea stării de detenție a inculpaților se justifică prin prezența unor indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, cum s-a arătat, care în pofida prezumției de nevinovăție prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală. Prin trecerea timpului nu s-a stins rezonanța socială negativă produsă prin săvârșirea faptelor, iar inculpații nu prezintă garanții de respectare a obligațiilor impuse de lege în cazul înlocuirii măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât patru dintre inculpați, cu excepția inculpatului, au prestat activități renumerate în Spania și au posibilitatea de a părăsi țara.
De altfel, cercetarea judecătorească se află la final și se impune menținerea arestării preventive a inculpaților întrucât s-a constatat că martorii audiați în cauză se de inculpați ( a se vedea declarația martorului dată în instanță) și nu mai doresc să facă precizări în cauză, iar alți martori solicită atribuirea de identitate protejată în instanță (de exemplu martorul " ").
Circumstanțele personale ale inculpaților au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a acestora, iar conduita procesuală pozitivă a acestora se va avea în vedere eventual la individualizarea pedepsei, ele neputând fi analizate cu ocazia discutării măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 131.C.P.P. măsura arestării preventive trebuie revocată din oficiu sau la cerere când aceasta a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, ori aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză până în prezent.
De asemenea, nefiind temeiuri de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, cererile de înlocuire formulate au fost respinse.
Împotriva încheierii au declarat recurs în termenul legal instituit de art. 141.pr.penală inculpații, și aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie subliniind, în linii generale, că arestarea a depășit un termen rezonabil (9 luni) iar procedurile pot continua corespunzător cu persoanele lor în stare de libertate.
Ca și motive suplimentare, inculpatul, prin apărătorul ales, arată că în speță continuarea detenției nu este justificată avându-se în vedere gradul său de participare la incident.
Arată că în cauză există serioase suspiciuni cu privire la vinovăția sa, sens în care invocă însăși susținerile părților vătămate și care nu ridică pretenții care să-l implice.
Susține că lăsarea sa în libertate poate fi supusă unor garanții care să asigure prezența sa la proces.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar, și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385/6 alin.3 pr.penală Curtea constată următoarele:
1. Tribunalul d e primă instanță a dispus menținerea arestării preventive a inculpaților în considerarea dispozițiilor art. 160/b alin.3 pr.penală, apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările dosarului, că temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri subzistă în continuare.
2. Curtea reține că persistența unor suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea de către inculpați a unor fapte grave, de un pericol social extrem, fapte ce au creat o adevărată alarmă în conștiința socială impun menținerea acestora în detenție provizorie.
3. Curtea consideră că în cauză existența unei bănuieli legitime, plauzibile, verosimile cu privire la implicarea celor cinci inculpați într-un incident de proporții, soldat cu urmări grave, și care a creat în rândul comunității o reală stare de neliniște, de nesiguranță, reprezintă motive pertinente și suficiente pentru continuarea detenției.
4. Curtea precizează că gradul de implicare a fiecărui inculpat reprezintă o chestiune de fond, ce va fi supusă examinării Tribunalului d e primă instanță și care se va pronunța în consecință, însă, prin ea însăși, această chestiune nu poate, în circumstanțele existenței unei bănuieli minime cu privire la participarea inculpatului, să justifice încetarea detenției provizorii.
5. Curtea a supus examinării sale posibilitatea luării față de inculpați a unor măsuri neprivative de libertate, însă le consideră în acest moment insuficiente pentru ocrotirea interesului public ce impune detenția.
6. Având în vedere apărările ce vizează viața privată inculpaților, Curtea reamintește că necesitatea ocrotirii unui interes precumpănitor general primează protejării celui personal al inculpaților, astfel încât menținerea măsurii arestării preventive este indispensabilă pe baza circumstanțelor.
7. Curtea arată, nu în ultimul rând că menținerea inculpaților în detenție este impusă și de rațiuni de economie și utilitate procedurală, în vederea creării unor condiții optime de desfășurare a procedurilor, prin punerea acestora la dispoziția instanței, cât și a evitării oricăror riscuri ca odată puși în libertate să împiedice administrarea justiției (WemhoffvsGermania).
Față de cele ce preced, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, cu consecința obligării lor la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii penale din 18.01.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare, astfel:, și câte 180 lei fiecare, din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile, iar inculpatul suma de 80 lei, cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/26.01.2010
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
