Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 73/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 73/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
DIICOT - Serviciul Teritorial - procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, privind pe inculpații, și OG, toți aflați în Penitenciarul Colibași.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații-inculpați și A, personal, fiecare în stare de arest și asistați de avocat ales -. și inculpații și, personal, fiecare în stare de arest și asistați de avocat ales.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocaților aleși să ia legătura cu intimații-inculpați.
Apărătorii inculpaților și procurorul, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat. Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul parchetului în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet, casarea încheierii și înlăturarea dispoziției de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, urmând a se menține măsura arestării preventive a inculpaților, având în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite de aceștia, desfășurate pe o perioadă destul de îndelungată, modalitatea în care au săvârșit faptele, nerecunoașterea inculpaților și încercarea acestora de a denatura situația de fapt, fiind evident că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Avocatul ales, având cuvântul pentru intimații-inculpați și, precizează că inculpații au recunoscut de la început săvârșirea faptelor, respectiv că au intrat pe internet și au făcut licitații în nume propriu în urma cărora au încasat bani, însă aceștia nu s-au constituit într-un grup infracțional organizat, ci au acționat individual. Apreciază că nu mai există acele temeiuri care au condus la arestarea preventivă a inculpaților și solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținându-se ca legală și temeinică încheierea atacată.
Avocatul ales -. având cuvântul pentru intimații-inculpați și A, solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, menținându-se ca legală și temeinică încheierea tribunalului prin care s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților. În mod corect instanța de fond a admis înlocuirea și a instituit în sarcina inculpaților o serie de măsuri concrete, întrucât inculpații sunt conștienți că dacă ar încălca aceste măsuri li s-ar revoca liberarea sub control judiciar și s-ar întoarce din nou în boxă.
De asemenea, mai precizează că inculpații au acționat individual și nu în grup infracțional organizat, au recunoscut săvârșirea faptelor și, totodată, să se rețină vârsta fragedă a inculpaților și situația familială deosebită a acestora.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul în replică, cu privire la recunoașterea sau nerecunoașterea inculpaților în săvârșirea faptelor, precizează că inculpații nu au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor.
Intimații-inculpați și A, și, personal, având pe rând ultimul cuvânt, solicită judecarea lor în stare de libertate, precizând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că regretă faptele și că vor respecta măsurile impuse de instanță.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 21 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, n baza art.139 alin.1 Cod pr.penală, s-a înlocuit, din oficiu, măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art. 145 Cod pr.penală, pentru inculpații, fiul lui și, născut la data de 24.10.1988, în Pitești, cu domiciliul în Pitești, Str.- -.G.2, CNP -, -, fiul lui și, născut la data de 30.04.1987, în Pitești, cu domiciliul în Pitești, Str.- -. G.2, CNP -, fiul lui și, născut la data de 04.09.1986, în B, domiciliat în A,- -5.A.2, județul T, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 16.08.1986, în Pitești, cu domiciliul în Pitești, Str. - -.G.3, CNP -, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași.
S-au instituit în sarcina inculpaților obligațiile prevăzute de art. 145 alin.11lit. a-d Cod pr.penală, respectiv:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la poliția de domiciliu desemnată cu supraveghere, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.22Cod pr.penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea s-a instituit în sarcina inculpaților și următoarele obligații:
- să nu se deplaseze în localuri de tip INTERNET;
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia au săvârșit fapta, respectiv să nu folosească niciun tip de calculator.
S-a atras atenția inculpaților că nerespectarea obligațiilor instituite de instanță are drept consecință arestarea lor preventivă.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 27D/P/2009, emis de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul TERITORIAL PITEȘTI la data de 07.07.2009, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, și A, pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă informatică, prin intermediul internetului, în formă continuată, prevăzute de art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a dispus, de asemenea, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și inițierea și coordonarea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art.48 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art.7 din Legea nr.39/2003, în condițiile art.33 lit.a) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art.48 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal și de art.7 din Legea nr.39/2003, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, în condițiile art.33 lit.a) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și aderarea și sprijinirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art.48 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art.7 din Legea nr.39/2003, în condițiile art.33 lit.a) Cod penal, precum și a inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunilor de fals informatic și inițierea și coordonarea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art.48 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal.
S-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, și a inculpaților:, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal, art. 26 Cod penal, rap. la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.99 și urm. Cod penal, de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.26 Cod penal, rap. la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, în condițiile art. 33 lit.a) Cod penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.26 Cod penal, rap. la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal, de art.26 Cod penal rap. la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, în condițiile art.33 lit.a) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum și a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal, rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art.99 și urm. Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că inculpații și A au inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au coordonat și inculpații, respectiv, precum și inculpata, în scopul de a înșela prin intermediul internetului pe alte persoane, reușind astfel să înșele un număr de 67 de persoane vătămate, cărora le-a fost cauzat un prejudiciu total în valoare de 51.388 dolari și 11.183 coroane suedeze, faptele fiind desfășurate în mod continuat în perioada cuprinsă între anii 2006 - 2008, în care inculpații au introdus date nereale în sistemele informatice, respectiv au trimis mesaje părților vătămate, în numele companiei, prin care se confirma siguranța tranzacției și calitatea de garant al acestei companii.
Inculpații postau, astfel, în mod fraudulos, diferite produse pe mai multe site-uri de vânzare - cumpărare și convingeau părțile vătămate să le trimită sumele de bani reprezentând contravaloare bunurilor pe care ei credeau că le-au achiziționat, în România, pe numele inculpaților, și.
În legătură cu starea de arest a inculpaților, tribunalul a apreciat că nu se mai impune privarea lor de libertate. Arestarea preventivă a inculpaților s-a făcut reținându-se dispozițiile art.148 lit."f" Cod pr.penală, în sensul că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Este indubitabil, că la momentul luării măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților, există și era dovedit de natura infracțiunilor și de necesitatea unei reacții prompte și eficiente a organelor judiciare.
Tribunalul a apreciat, însă, că, după acest moment, în speță, după 10 luni, în acord cu jurisprudența CEDO, o atare motivare nu mai este suficientă, iar alte probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu există. Prin urmare, dacă inițial gravitatea acuzațiilor a putut justifica arestarea preventivă, menținerea inculpaților în stare de detenție nu se mai poate întemeia, la 10 luni de la arestare, pe simplul motiv al gravității faptelor, în același sens pronunțându-se constant CEDO (cauzele Goral vs. Polonia și Al Achidi vs Bulgaria).
În lipsa unor temeiuri noi sau a unor probe care să indice concret pericolul pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, tribunalul a considerat că, având în vedere persoana inculpaților, nu se poate afirma - în mod rezonabil - că, aflându-se în libertate aceștia ar constitui într-adevăr un pericol real și totodată actual pentru ordinea de drept și pentru societate în general.
CEDO, în cauza Witold Litwa vs. Polonia a statuat că autoritățile naționale trebuie să analizeze posibilitatea de a lua alte măsuri mai puțin intruzive, iar în cazul în care se optează pentru măsuri privative de libertate, motivele privării de libertate să poată fi considerate, în circumstanțele cauzei, ca fiind convingătoare și pertinente.
- convingătoare și mai pertinentă, în raport cu scopul general al măsurilor preventive, este înlocuirea măsurii privative de libertate cu o nouă măsură mai puțin intruzivă, respectiv obligația de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art.145 Cod pr.penală, dat fiind că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat prin trecerea timpului, la fel ca și ecoul negativ al faptelor la nivelul societății.
S-a apreciat de tribunal, că această măsură se impune și în lumina alineatului 8 al art.136 Cod pr.penală, care stabilește o serie de criterii ce se au în vedere la alegerea măsurii, fiind adecvată, deoarece instituie în sarcina inculpaților anumite obligații și interdicții de natură să ducă la realizarea scopului măsurilor preventive, fără privare de libertate.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - - Serviciul TERITORIAL PITEȘTI, arătând că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat.
Procurorul a invocat faptul că infracțiunile săvârșite de inculpați sunt grave, s-au desfășurat pe o lungă perioadă de timp, în mai multe zone ale țării, iar inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor încercând să denatureze situația de fapt. Faptul că inculpații nu au avut un loc de muncă, dar au obținut venituri substanțiale în urma activității infracționale, permițându-și un trai mult peste nivelul mediu și că aceștia nu au oferit informații cu privire la ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunilor, care nu au fost identificați, sunt date din care rezultă că aceștia vor continua să săvârșească fapte de același gen. S-a apreciat că față de stadiul judecării cauzei pe fond unde nu a fost administrată nici o probă, precum și față de împrejurarea că urmărirea penală continuă în cauzele disjunse în prezentul dosar, rezultă că punerea în libertate a inculpaților ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării încheierii și menținerii stării de arest a celor patru inculpați.
Art.139 alin.1 Cod pr.penală, este textul care permite înlocuirea unei măsuri preventive cu alta atunci când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii inițiale, alin.3/5 al aceluiași articol arătând că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una din măsurile prevăzute de art.136 alin.1 lit.b și c Cod pr.penală.
Așa cum a arătat instanța de fond, în cauză s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, în baza dispozițiilor art.148 lit.f Cod pr.penală, reținându-se că există indicii privind săvârșirea de către cei 4 inculpați a infracțiunilor de fals informatic, fraudă informatică și aderarea la un grup infracțional organizat, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, pedeapsa pentru toate infracțiunile menționate fiind închisoarea mai mare de 4 ani.
Prima instanță a considerat că temeiul inițial al arestării nu mai este suficient pentru menținerea acesteia, în condițiile în care după 10 luni de arest, conform jurisprudenței CEDO, nu se poate face o motivare doar raportată la gravitatea acuzațiilor, iar faptul că nu au apărut date sau probe noi care să indice un pericol concret actual, nu se mai impune menținerea arestării.
Cauzele invocate de către tribunal în jurisprudența CEDO, nu sunt însă singurele care să facă referire la rezonabilitatea duratei arestării, practica Curții Europene impunând referiri concrete la fiecare speță, în funcție de gradul de complexitate al cauzei, numărul de părți implicate, stadiul procedurii, persoana inculpaților, legătura lor cu țara de origine și pericolul concret de influențare a aflării adevărului sau de sustragere.
In mod obișnuit Curtea Europeană a recunoscut că în cazul săvârșirii unor infracțiuni grave de către persoane ce fac parte din grupări criminale organizate, administrarea probatoriului și riscul major de influențare a părților vătămate și martorilor cauzei justifică o perioadă mai lungă a arestării preventive.
Deși inculpații invocă faptul că sunt un grup mic, format din persoane foarte tinere, doi frați și vecinii lor, astfel încât tind să acrediteze ideea neaderării lor la vreun grup criminal, curtea apreciază că aceste susțineri nu sunt veridice față de datele concrete ale cauzei.
Inculpatul A, deși legal are domiciliul în A, județul T, venea des în Pitești, o perioadă chiar a locuit în locuința inculpatului, iar altă perioadă la un învinuit față de care cauza a fost disjunsă. Acesta colabora cu ceilalți coinculpați și chiar îi îndruma pe aceștia asupra metodelor pe care să le folosească. Relevante sunt convorbirile telefonice cu inculpatul:: " că ne-a dat iar?",: "Da. că intru pe mes.",: "Da, dar nu STATUS";: "vezi că am pus decât trei nume. Că așa dă availble. Cu trei nume",:"da. că știu". lui cu ceilalți inculpați nu este, deci, nici una de rudenie, nici de vecinătate, ci una decurgând strict din colaborarea la săvârșirea infracțiunilor.
De altfel, nu se poate reține existența unui grup mic. Așa cum rezultă din chiar rechizitoriul întocmit, au fost trimiși în judecată numai în acest dosar 8 inculpați, pentru săvârșirea de infracțiuni informatice. Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus, însă, disjungerea față de alți 6 făptuitori, cercetați pentru aceleași infracțiuni și există date privind participarea mai multor alte persoane care nu au fost identificate nici măcar după poreclă.
la un grup criminal mai mare, rezultă și din înregistrarea convorbirilor telefonice pe care inculpatul le poartă cu o persoană necunoscută la data de 14 aprilie 2008 și în care discută despre arestarea "unora" din grupul lor: X: "s-a întâmplat ceva?",: "a mai luat pe cineva", "Pe cine dracu?",:"Nu știu, frate",: "A luat pe cineva garda sau ce?", X: "da", "Nu știu frate pe mine nu m-a luat încă", X: "D-aia te-am sunat", "Nu m-au prins încă".
La aceeași dată s-a stabilit că a avut loc o acțiune a Biroului de Combatere a Crimei Organizate C, în cooperare cu Pitești, ocazie cu care au fost reținute mai multe persoane, în mod evident nefiind vorba despre vecinii de bloc ai inculpatului, deoarece într-o asemenea ipoteză ar fi știut despre reținerea coinculpaților din această cauză, deci, se discută despre cu totul alte persoane, dar care ar fi putut conduce organele de anchetă la inculpații din prezenta cauză.
Pericolul actual pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, rezultă tocmai din această atitudine a inculpaților care, deși au aflat în luna aprilie 2008 despre arestarea altor membri ai grupului, au continuat să săvârșească acte materiale ale aceleiași infracțiuni până în luna martie 2009, când s-a dispus arestarea acestora, deci încă aproape un an, profitând de faptul că "nu au fost prinși" în acea perioadă.
Deși inculpații au susținut că au recunoscut faptele și că au efectuat licitații numai pe numele lor, curtea constată, dimpotrivă, că inculpații s-au folosit și de alte persoane pentru a obține sumele de bani ce rezultau din activitatea lor infracțională și chiar pentru a induce în eroare pe părțile vătămate.
De exemplu, inculpatul, a indicat pe coinculpatul, ca persoană ce urmează să retragă sumele de bani, pentru a da astfel impresia că acesta este reprezentantul unei firme de curierat, iar acest coinculpat a recunoscut că a retras sume de bani, inclusiv pentru, cei doi frați folosind adrese de email indicate de unele dintre părțile vătămate care au formulat plângere față de inculpatul.
Și coinculpatul a retras sume de bani pentru inculpații, există probe care o indică și pe ca fiind "săgeată" pentru inculpatul, acesta folosindu-se și de - pentru a purta conversații în limba spaniolă cu cetățenii pe care îi frauda.
"" unor sume importante de bani din infracțiuni se reflectă în stilul de viață al inculpaților care, deși nu au nici un loc de muncă, își permiteau să plătească chirie, să-și întrețină prietenele, să achiziționeze autoturisme scumpe, să frecventeze locuri în care se cheltuiesc sume mari de bani și să se deplaseze în mod repetat la B pentru retragerea sumelor de bani trimise de părțile vătămate.
Lipsa unor surse legale de venit, lipsa oricărei calificări, obișnuința cu un mod de trai pe care și-l permiteau urmare obținerii de venituri foarte mari din infracțiuni și rezistența la orice avertizare privind gravitatea măsurilor preventive ce s-ar putea lua față de ei, îndreptățesc instanța de recurs să rețină că există date suficiente în sensul că odată puși în libertate, inculpații vor săvârși același gen de fapte.
In același sens trebuie interpretat și conținutul convorbirilor telefonice, care denotă disprețul și desconsiderarea totală a persoanelor pe care le păgubeau, ceea ce constituie un indiciu al aderenței foarte slabe a inculpaților la valorile societății umane. Astfel, inculpatul se exprimă astfel: "Dă-le la jepații ăia! Și la ăia care nu au răspuns deloc și la ăia care ți-am zis".
lor deosebită și disponibilitatea de a înșela cu orice preț pe părțile vătămate, rezultă și din faptul că insistă pentru trimiterea diferenței de bani chiar și atunci când unii dintre păgubiți trimiseseră avansul și reclamaseră faptul că nu au primit bunurile cumpărate sau inculpații ajungând uneori să pretindă că nu au primit avansul și le cer cetățenilor străini trimiterea a doua oară a acestei sume, sens în care s-au și regăsit aceleași sume de bani trimise cu -uri diferite de către aceeași persoană păgubită.
Așa cum corect susține parchetul, există date din care rezultă și încercarea inculpaților de a îngreuna aflarea adevărului în cauză, aceștia refuzând să dea vreun fel de indiciu despre persoane cu care au purtat multiple convorbiri telefonice, din conținutul cărora rezultă că se cunoșteau bine, își petreceau în mod obișnuit timpul liber, făceau schimb de informații în vederea perfecționării metodelor de fraudare a cetățenilor străini. Curtea reține că inculpații nu doar că au refuzat să spună numele acestor colaboratori, dar au refuzat orice fel de informații privind localitatea în care aceștia ar domicilia, vârsta, aspectul fizic, locurile în care se întâlneau de obicei sau numerele de telefon pe care și le atribuiau.
Depășirea unui termen rezonabil al arestării preventive presupune o apreciere și asupra stadiului procedurii, or, în cauză cercetarea judecătorească practic nu a început, lucru care se datorează neîndeplinirii procedurii de citare cu părțile vătămate domiciliate în diverse zone ale lumii, pentru care există reglementate anumite modalități de înștiințare, care să permită acestora participarea de judecată. Aceste aspecte inculpații nu le pot invoca pentru a se reține o culpă a autorităților în prelungirea procedurii, câtă vreme chiar ei și-au ales aceste victime, tocmai în considerarea îngreunării tragerii lor la răspundere penală.
Termenul de 10 luni de la luarea măsurii arestării preventive nu poate fi considerat ca depășind o durată rezonabilă, față de complexitatea cauzei, de numărul mare de persoane păgubite domiciliate în străinătate, de prejudiciul destul de important situat peste 50.000 Euro și 11.000 Coroane suedeze, numai pentru actele materiale în legătură cu care s-a dovedit implicarea inculpaților.
De altfel Curtea Europeană s-a pronunțat în cauza Wiensztal Poloniei (2006), în sensul că trecerea unei perioade mult mai mari, de 2 ani și 2 luni de la momentul arestării, nu poate conduce automat la constatarea unei încălcări a art.5 paragraful 3 din Convenție.
Faptul că în calculatorul aparținând inculpatului a fost identificată aplicația informatică On-line 9, care permite găzduirea unor adrese de email și disimularea IP-ului utilizatorului internetului, constituie un argument pentru a se aprecia pertinent că activitatea inculpaților, ce face obiectul prezentei cauze, este doar partea vizibilă, prin faptul că s-au efectuat licitațiile de pe adrese de email aparținând lor sau apropiaților lor, însă există posibilitatea ca aceștia să fi efectuat tranzacții aparent inițiate de utilizatori oficiali ai -ului, dat fiind că mii de conturi ale utilizatorilor legitimi au fost compromise.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că temeiurile inițiale ale arestării preventive nu au dispărut și nu s-au schimbat odată cu trecerea perioadei de 10 luni de la momentul luării acestei măsuri, astfel încât să se dispună înlocuirea acesteia, în baza art.139 alin.1 Cod pr.penală.
Apreciind, deci, că încheierea tribunalului este nelegală, curtea va admite recursul declarat de procuror, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va casa încheierea atacată și, rejudecând, reținând întrunite cerințele art.300/2 și 160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, va menține arestarea preventivă a celor 4 inculpați.
Față de prevederile art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 21 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, privind pe inculpații, și OG, toți aflați în Penitenciarul Colibași.
Casează încheierea atacată și înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a intimaților-inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate consecințele.
În baza art.300/2 rap.la art.160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpaților (fiul lui G și al lui, născut la 16 august 1986), (fiul lui și al lui, născut la 04 septembrie 1986), OG- (fiul lui și al lui, născut la 24 octombrie 1988) și - (fiul lui și al lui, născut la 30 aprilie 1987), toți aflați în Penitenciarul Colibași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.4
Jud.fond
12 februarie 2010
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
