Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 734/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.4591/2/2009
1216/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.734/
Ședința publică din data de 22 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Ana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și - împotriva Încheierii de ședință din data de 6 mai 2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și -, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.017.950/27.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează prezența la dosar atât a procesului-verbal din data de 21.2009, întocmit în urma modificării repartizării aleatorii a cauzei, în sensul trecerii dosarului de pe Completul nr.5 Vineri, pe Completul 5 Vineri, având în vedere stadiul procesual, cât și a referatului din aceeași dată, aflat la fila 8, în care se consemnează faptul că avocatul, apărător ales al inculpatului -, a fost anunțat asupra termenului, iar apărătorul ales al inculpatului, avocatul -, nu a răspuns la telefon.
Recurenții-inculpați și -, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord să li se asigure asistență juridică din oficiu.
Curtea, din oficiu, pune în discuție inadmisibilitatea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției și respingerea, ca inadmisibile, a recursurilor, arătând că, în ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii de prevenție formulată de inculpatul, potrivit dispozițiilor procedurale și Deciziei nr.XII/21.XI.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, încheierea de ședință nu este supusă, separat, recursului, ci poate fi atacată odată cu fondul cauzei, și, de asemenea, celelalte cereri formulate de inculpați pot fi atacate numai cu apel, odată cu fondul.
Recurentul-inculpat, personal, depune la dosar un memoriu și consideră că recursul este admisibil.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că recursul este admisibil.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de constatare a nulității absolute a actelor de urmărire penală formulată de același inculpat.
Prin aceeași încheiere, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de avocatul ales al inculpatului cu privire la nelegala compunere a completului de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată și menținută cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat. Astfel, din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, amploarea și perseverența deosebită a activității infracționale care a fost extinsă pe o perioadă lungă de timp, cantitatea mare de droguri traficată, persoana inculpatului - cunoscut cu antecedente penale, arestat sub numele fals de în timpul unei investigații privind traficul de droguri și escrocherii începută în luna aprilie 1998 în Spania -, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, precum și recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpatului.
Referitor la nulitatea absolută invocată de inculpatul, în sensul că actele procedurale întocmite de procuror nu au în cuprinsul lor inițiala "D" de la. Tribunalul a constatat că această împrejurare nu este prevăzută de dispozițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, care reglementează expres cazurile care atrag nulitatea absolută a actelor de urmărire penală.
Totodată, având în vedere dispozițiile cuprinse la pct. 2 din Ordinul emis de procurorul general al României la data de 11 iulie 2008, Tribunalul a constatat că instanța a fost legal compusă prin participarea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, astfel încât a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de avocatul ales al inculpatului cu privire la nelegala compunere a completului de judecată.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea recursurilor declarate de inculpați, având în vedere în acest sens dispozițiile art. 141 Cod procedură penală.
Examinând căile de atac promovate în cauză prin raportare la prevederile legale anterior menționate, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind inadmisibile, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, art. 3851alin. 2 Cod procedură penală, consacrând regula generală potrivit căreia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, prevede și excepția de la această regulă, în sensul că încheierile pot fi atacate și separat cu recurs, însă numai în cazurile în care legea prevede expres această cale de atac.
Cazurile în care legea permite în mod expres introducerea separată a recursului sunt limitativ prevăzute și nu pot fi aplicate prin analogie și la alte situații care nu sunt expres consacrate sau la care nu se face trimitere directă, în aceste ipoteze aplicându-se regula generală.
În ceea ce privește încheierile pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, art. 141 Cod procedură penală prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și încheierea prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Așadar, dispozițiile art. 141 Cod procedură penală, care reglementează calea de atac împotriva încheierii privind măsurile preventive, stabilește în mod expres că încheierea prin care s-a respins, în cursul judecății, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive nu poate fi atacată separat cu recurs, nefiind supusă niciunei căi de atac, iar recursul declarat împotriva acesteia este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri (încheieri) definitive. În acest sens, Curtea arată că o asemenea încheiere, prin care s-a respins în cursul judecății cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, nu poate fi atacată nici cu apel, dispozițiile art. 361 alin. 2 Cod procedură penală prevăzând că încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai odată cu fondul, fără a reglementa vreo excepție în care încheierile pronunțate să poată fi apelate separat.
Împrejurarea că instanța de fond a menționat în dispozitivul încheierii că aceasta este supusă recursului, sub aspectul soluției privind cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpatul, nu poate conduce la concluzia că această încheiere poate fi recurată separat, atâta timp cât calea de atac împotriva unei hotărâri judecătorești este dată de lege, iar nu de instanță, dispozițiile art. 141 alin. 1 teza a II-a Cod procedură penală stabilind în mod expres că nu pot fi atacate cu recurs încheierile prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive.
Curtea arată că prevederile art. 141 Cod procedură penală, care deschid calea recursului la încheiere doar pentru unele situații limitativ indicate în textul de lege, nu sunt în contradicție cu dispozițiile art. 5 pct. 4 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, sensul acestor din urmă prevederi nefiind acela al reglementării unei căi de atac la o altă contestare jurisdicțională anterioară, ci numai acela de a conferi persoanei arestate sau deținute posibilitatea de a se plânge de ilegalitatea măsurii privative de libertate luată împotriva sa, prin sesizarea unui tribunal competent.
În ceea ce privește celelalte dispoziții din încheierea recurată, prin care instanța de fond s-a pronunțat asupra cererilor inculpaților de constatare a încălcării unor dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal, încălcare ce atrage, în opinia acestora, nulitatea absolută a actelor procesuale și a celor de procedură efectuate cu nesocotirea prevederilor legale, în condițiile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea reține că legea procesual penală nu stabilește posibilitatea atacării acestora cu un recurs separat, putând fi atacate doar cu apel, odată cu fondul, potrivit regulii înscrise în art. 361 alin. 2 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind inadmisibile, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
Față de faptul că recurenții - inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 și alin. 4 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera a, Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenții - inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data 6.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2 și alin. 4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare dintre recurenții - inculpați la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare recurent - inculpat, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.și dact.: jud.
- Secția I-a penală:
2 ex./1.06.2009
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Ana
