Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 74/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 191/2/2010
69/2010
DECIZIA PENALĂ NR.74
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Costiniu Viorica
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE SI JUSTITIE- DIICOT - a fost reprezentat prin procuror -.
Pe rol judecarea recursului declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTEA D E CASAȚIE SI JUSTITIE- DIICOT împotriva încheierii de ședința din 07.01.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședința publică răspunde intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocați aleși și, cu împuternicirea avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care,
Constatând căa nu sunt excepții de invocat sau cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii de ședința din data de 7 ianuarie 2010 și pe fond, rejudecând, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara. Consideră că în mod greșit s-a făcut aplicarea art.139 alin.1 Cpp. Precizează că in cauza sunt incidente art.143 Cpp, art.148 lit.f Cpp, și deși se recunoaște în motivare gradul de pericol crescut al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, se dă o excesiva inculpatului, care s-a sustras cercetărilor. Arată că împotriva inculpatului s-a emis mandat de arestare în data de 17.12.2005 și a fost încarcerat abia la data de 20.02.1008.In cauza s-a făcut analiza art.136 alin.8 Cpp și apreciază exagerate aprecierile cu privire la starea de sănătate a inculpatului, care trebuia analizat diferit fata de starea de sănătate ce vizează executarea pedepsei. S-a invocat o sentința ce are in vedere suspendarea executării pedepsei din motive medicale, care insă nu are relevanță asupra cauzei de față, din actele medicale aflate la dosar rezultând că bolile de care acest suferă au caracter staționar, nefiind urgențe.
Susține că nu s-a dat eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, care este recidivist și nici faptelor grave pentru care acesta este trimis în judecată, de la cercetarea cărora s-a sustras.
In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond, rejudecând, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
In atenția instanței de recurs invocă modalitatea în care apărătorii au înțeles să asigure asistenta juridica la instanța de fond, la termenul de judecată din data de 6 ianuarie 2010, în sensul că apărătorii nu s-au prezentat și au numit un avocat cu substituire, pentru ca astfel să nu se poată audia patru martori care au fost aduși cu dificultate de către parchet la instanță. In lipsa apărătorilor aleși instanța nu a mai procedat la audierea martorilor și doar a pus în discuție cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, avocat precizează că nu s-a prezentat la instanța de fond întrucât a avut un deces in familie. Solicită respingerea recursului declarat de parchet, încheierea fiind legală si temeinică, în mod corect fiind analizata și jurisprudența CEDO, termenul rezonabil al arestării preventive fiind corect analizat. Precizează că inculpatul s-a aflat în coma, in Republica, astfel că nu s-a sustras cercetărilor. Consideră că exceptând cele trei declarații aflate la dosar, identice, nu există nici o proba administrată din care să rezulte vinovăția clientului sau. Consideră că actele de urmărire penală sunt lovite de nulitate, că infracțiunile erau de competenta procurorului spre a fi instrumentate, iar declarațiile sunt luate de polițiști, care nu au fost anume desemnați pentru aceasta. In ceea ce privește declarațiile martorilor, precizează că împotriva a nouă martori s-a început urmărirea penala cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Cu privire la starea de sănătate a inculpatului precizează că acesta s-a aflat în coma și precizează că a depus la instanță acte medicale doveditoare.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, avocat precizează că este de acord cu concluziile colegului său și solicită, de asemenea respingerea recursului, ca nefondat si menținerea încheierii de ședința, ca fiind legală si temeinică. Precizează că la instanța de fond a asigurat substituirea numai pentru discutarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, nu și pentru audierea martorilor, care nu erau martorii din rechizitoriu, ci martori audiați in cursul urmăririi penale. Apreciază că în mod corect a fost înlocuită măsura arestării preventive, fiind analizat termenul rezonabil al arestării preventive, că nu mai sunt aplicabile disp.art.148 Cpp, iar faptele cercetate din 2005 nu mai prezintă o rezonanța socială atât de mare, că inculpatul nu s-a sustras cercetărilor, ci s-a aflat in comă, in altă țară, iar in prezent are afecțiuni destul de grave, care trebuiau analizate, astfel cum a și procedat instanța de fond. In cauza s-au schimbat temeiurile avute in vedere la data emiterii mandatului de arestare, este vorba de al doilea ciclu procesual, nu s-a făcut dovada că lăsat în libertate inculpatul ar zadarnici aflarea adevărului, iar din totalul de 31 martori 12 au fost audiați.
In ultimul cuvânt, intimatul inculpat susține ca este grav bolnav și achiesează la concluziile apărătorilor aleși.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 7.01.2010, dată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția a II-a penală a dispus în baza art.139 alin.1 raportat la art.1451Cod procedură penală admiterea cererii formulate de inculpatul în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive luată față de acesta cu obligarea de a nu părăsi România fără încuviințarea instanței.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.11Cod procedură penală, s-a stabilit ca pe durata interdicției de a părăsi țara inculpatul este ținut să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanță ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa și anume Inspectoratul Județean de Poliție C, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe adresa la care locuiește fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.12Cod procedură penală s-a impus inculpatului ca pe durata interdicției de a părăsi țara să nu se apropie de ceilalți inculpați, de părțile vătămate și de martorii din cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Conform art.1451alin.2 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.22Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în esență că:
- inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 modificată și aprobată prin Legea nr.278/2005, art.13 alin.1,2 și 3 din același act normativ, art.323 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a, art.37 lit.b și art.13 alin.1 Cod penal;
- luarea măsurii arestării preventive, prin mandatul nr.30/UP din 17.12.2005, emis de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția I penală, a avut la bază indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată;
- presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul a comis aceste fapte se mențin și în prezent;
- până la data de 11.12.2008 inculpatul s-a aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea dispusă într-un alt dosar, iar după acest moment procedura s-a desfășurat fără celeritatea impusă de lege, judecata amânându-se în repetate rânduri, fără a se lua întotdeauna măsurile necesare pentru accelerarea soluționării cauzei;
- perioada de timp îndelungată petrecută în acest preventiv depășește, în cauză, "durata rezonabilă" la care se referă art.5 din CEDO și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului;
- starea de sănătate precară a inculpatului, constatată printr-o expertiză medico-legală întocmită de constituie și ea un temei pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat recursul de față solicitând casarea ei și, în rejudecare, respingerea cererii inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Publica susținut, cu ocazia dezbaterilor, că nu
s-au avut în vedere gravitatea faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist, iar starea sa de sănătate nu este gravă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul este nefondat, în sensul considerațiilor ce succed.
Tribunalul a reținut în mod corect principalele elemente de fapt ale cauzei și a rezolvat în spiritul dispozițiilor art.5 din CEDO și al jurisprudenței Curții Europene Drepturilor Omului problema duratei rezonabile a privării de libertate a inculpatului.
Astfel, s-a reținut că de peste un an cauza aflată pe rolul instanței se amână din motive neimputabile inculpatului, fără să se ia de fiecare dată măsurile procedurale necesare pentru celeritatea judecății. Sub acest aspect, jurisprudența CEDO a statuat că "imperativele instrucției nu sunt suficiente, după o anumită perioadă de timp, pentru a justifica menținerea în detenție" (Richet Franței) și că "după un anumit interval de timp, motivele plauzibile de a bănui că persoana arestată ar fi comis faptele nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția preventivă" (Contrada Italiei).
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat în mod corect că starea de sănătate precară a inculpatului și necesitatea efectuării unei intervenții chirurgicale complexe constituie un criteriu relevant pentru alegerea măsurii preventive cele mai adecvate în raport de datele concrete ale cauzei.
În fine, tribunalul a considerat în mod justificat că depășirea termenului rezonabil al arestării preventive semnifică schimbarea temeiului care a determinat luarea măsurii, prevăzut în art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, și anume a condiției referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.
În consecință, cum încheierea atacată este în întregime legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Conform art.192 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din 7.01.2010, dată în dosarul nr- a Tribunalului București - secția a II-a penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./29.01.2010
Președinte:Costiniu VioricaJudecători:Costiniu Viorica, Cristina Rotaru, Luciana Mera
