Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 72/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 15419/301/2009
2883/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 72/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 13.01.2010
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MNISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpatul Împotriva deciziei penale nr. 604 din 15.10.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECTIA I PENALĂ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat personal în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, cu delegația nr.- emisă de Baroul București, lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Recurentului inculpat declară că este de acord sa fie asistat de avocatul din oficiu la judecarea recursului.
Constatând că nu sunt excepții de invocat, alte probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere a recursului formulat in temeiul art.385/9 pct.14 Cpp cu referire la art.385/15 pct.2 lit.a Cpp, casarea deciziei de apel si menținerea sentinței de fond, ca fiind legala si temeinică. Apreciază ca soluția data in apel este netemeinica, sub aspectul cuantumului pedepsei, fata de condamnările anterioare ale acestuia pentru comiterea unor fapte de același gen, care releva o persistență infracțională, precum si faptul ca după comiterea faptei a fost urmărit si surprins de către martorul când a aruncat bunurile sustrase, nu se poate retine poziția procesuala sincera de recunoaștere a săvârșirii faptelor, ca fiind o poziție care denota posibilitatea reeducării acestuia.
Apărătorul din oficiu numit pentru recurentul inculpat solicită, în temeiul art. 3859pct. 14 Cpp admiterea recursului,casarea deciziei de apel si rejudecând, reindividualizarea pedepsei, având in vedere poziția procesuala sincera a acestuia, de recunoaștere si regret a faptelor, faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă in cauza, bunurile sustrase fiind restituite acestuia. Solicită a se face aplicarea art.72-74 Cp si micșora pedeapsa aplicata prin decizia de apel.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet, având in vedere motivul de recurs al inculpatului, care vizează reducerea cuantumului pedepsei.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca neîntemeiat, având in vedere motivul de recurs al parchetului.
In ultimul cuvânt, recurentul inculpat declara ca este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu și lasă la aprecierea curții.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față
Prin decizia penală 601/A/05.22.1009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a admis apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.434/17.09.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr-.
A desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În baza art.208 al.1, 209 al.1 lit. e,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la 01.04.1978 în B) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentințe penale apelate.
În baza art.383 al.1 ind.1 Cod procedură penală rap.la art.350 al.1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat.
În baza art.383 al.2 Cod procedură penală rap.la art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 12.07.2009 la zi.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.434/17.09.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul penal nr-, în baza art.208 al.1,209 al.1 lit.e, i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 12.07.2009 la zi.
În baza art.112 lit.f rap.la art.118 al.1 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea specială a unui clește tip "stic" cu mânere din plastic, de culoare albastră și a două bucăți piatră bujie, albe, conform dovezii seria - nr.- din data de 17.07.2009.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 al.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului, în cuantum de 200 lei, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 12.07.2009, în jurul orei 19.00, în timp ce se afla în parcarea hipermarketului, inculpatul a spart geamul deflector al portierei stânga față a autoutilitarei Iveco cu nr.B-98-TBC, aparținând părții vătămate și a sustras din interiorul acesteia un marca, cu încărcătorul și suportul aferent. Inculpatul a părăsit în fugă parcarea magazinului, deplasându-se pe str.- -, urmărit de către organele de poliție, și s-a oprit în fața intrării blocului V2 de pe str.- -, a aruncat bunurile sustrase pe terasa de deasupra intrării în bloc, fiind observat de către organele de poliție și martorul. Inculpatul a fost imobilizat de organele de poliție și condus la sediul 13 pentru cercetări iar părții vătămate i s-au predat pe bază de dovadă bunurile sustrase de inculpat.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, de starea de recidivă postexecutorie, dar și de persoana infractorului, care a fost condamnat anterior de mai multe ori pentru comiterea unor infracțiuni similare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând admiterea apelului declarat de acesta, desființarea sentinței penale atacate și aplicarea unei pedepse mai mici, dat fiind faptul că a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate cât și din oficiu, Tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (declarațiile părții vătămate, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, dovada de restituire a bunurilor sustrase către partea vătămată, declarațiile martorului, precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei ), rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tribunalul a apreciat că în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal pedeapsa aplicată de către instanța de fond nu este proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei comise și cu persoana inculpatului, necorespunzând scopului pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal, pedeapsa fiind o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Nu în ultimul rând se impune a se da eficiență atitudinii procesuale manifestate de inculpat pe parcursul procesului penal, precum și faptului că prejudiciul a fost recuperat integral, fiind justificată reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege.
Prin urmare, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a dmis apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.434/17.09.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr-.
A desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând:
În baza art.208 al.1, 209 al.1 lit.e,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.
A menținut celelalte dispoziții ale sentințe penale apelate.
În baza art.383 al.1 ind.1 Cod procedură penală rap.la art.350 al.1 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a apelantului-inculpat, constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, respectiv art. 143 al.1 Cod proc penală rap. la art. 148 al.1 lit. f Cod proc penală, existând probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică față de modalitatea de săvârșire a faptei iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoarea mai mare de 4 ani.
În baza art.383 al.2 Cod procedură penală rap.la art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 12.07.2009 la zi.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul București - Secția I Penală.
Inculpatul a criticat soluția ca netemeinică și a solicitat redozarea pedepsei prin coborârea sub minimul special prevăzut de lege. Parchetul a criticat soluția ca netemeinică și nelegală sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului solicitând casarea deciziei penale și menținerea soluției dată de prima instanță.
A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală;
Curtea, analizând recursurile prin prisma criticilor formulate, cât și a cazurilor care conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală se iau în considerare din oficiu, constată că acestea sunt nefondate.
Deși inculpatul este recidivist și a fost condamnat anterior la o pedeapsă privativă de libertate de 6 ani, gravitatea concretă a faptei pentru care este judecat în prezenta cauză (sustragerea uni dintr-un autoturism prin spargerea geamului deflector) nu justifică aplicarea unei pedepse mai mari decât cea aplicată de instanța de apel, periculozitatea infractorului reflectată în antecedentele sale penale nefiind unicul criteriu ce stă la baza individualizării pedepsei.
De asemenea nici reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu se justifică, dat fiind comportamentul inculpatului care prin comiterea unei noi infracțiuni a demonstrat că sancțiunile penale anterioare nu și-au atins scopul reeducativ.
De aceea Curtea, conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel este corect individualizată în raport de prevederile art. 72 și 52 Cod penal.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Deduce prevenția de la 12.97.2009, la zi.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-12.04.2010
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
