Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 78/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ NR. 78/
Ședința publică din 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, împotriva încheierii din data de 17.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de înlocuirea măsurii arestării preventive (art. 145 cod procedură penală).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales în baza delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală, și pe fond, solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive - dispusă cu prea mare ușurință, și menținerea acesteia, întrucât în mod greșit s-a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventive, urmând ca vârsta tânără a inculpatului să fie avută în vedere la soluționarea pe fond și reținută eventual ca o circumstanță atenuantă.
Totodată, apreciază că nici stadiul procesual în care se află dosarul nu este un argument care să modifice temeiurile, inculpatul fiind audiat în lipsa părții vătămate în vârsta de 14 ani, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, acesta are un comportament violent.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legale, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele dosarului și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat arestarea s-au schimbat.
Arată că în rechizitoriu situația de fapt nu este descrisă complet, neprecizându-se modalitatea în care a fost comis violul, fiind doar prezentări ale proceselor verbale, depoziții martori.
Doar la încadrarea juridică se expune pe scurt, nu în concret situația de fapt. Apreciază că față de acest motiv, nu se poate confirma starea de arest, când există dubii cu privire la săvârșirea faptei. Nu există nici un act material care să definească infracțiunea de viol, decât actul medical, din care însă nu rezultă că s-a săvârșit violul.
Solicită să se rețină și starea avansată de ebrietate în care se afla partea vătămată, care poate prin atitudinea sa a vrut să fie luată în seamă de ceilalți, dar prin consecințele produse poate fi afectat viitorul și cariera inculpatului, în vârstă de numai 18 ani.
Apreciază că încheierea recurată a fost motivată temeinic și legal, păstrând temeiurile din perspectiva legalității luării măsurii arestării preventive, și menținând indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit fapta, însă nici judecătorul fondului nu a găsit descrierea concretă a situației de fapt, datorită lipsei probelor care să concretizeze actele materiale săvârșite de inculpat, doar declarații de martori și acte medicale.
Precizează că s-au modificat temeiurile nu doar prin trecerea perioadei rezonabile de la data arestării, cu și prin faptul că nu există elemente care să justifice concluzia existenței pericolului pentru ordinea publică pe care l-a reprezenta persoana inculpatului ca individ, precum și lipsa probatoriului care să susțină existența actelor specifice infracțiunii de viol.
Și nu în ultimul rând, lăsarea în libertate a inculpatul nu împitează continuarea cercetării judecătorești, probele vor fi administrate în continuare, iar inculpatul își va continua studiile liceale, având în continuare sprijinul familiei, întrucât acesta nu face parte din categoria indivizilor pentru care starea de arest înseamnă reeducare sau reintegrare, dimpotrivă, îi poate afecta viața.
Arată că partea vătămată fiind în stare de ebrietate avansată, este posibil să nu-și mai amintească situația, ba chiar să a fi autoprovocat.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii prin care s-a dispus în locuirea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului, în replică, cu privire la nelegalitatea probelor administrate, arată că nu s-a formulat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive, ci numai de înlocuire, iar starea de inconștiență a părții vătămate nu este compatibilă cu situația de fapt, și este greu de presupus că partea vătămată s-a deplasat pe o râpă din spatele unui restaurant, unde și-a smuls bijuteriile, fiind luată de acolo cu ajutorul martorilor, la cererea inculpatului.
Apărătorul intimatului inculpat, în replică, arată că nu a susținut că probele sunt nelegale și nici că ar fi formulat cerere de revocare a măsurii arestării preventive, ci că probele nu au condus la certitudinea că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol.
CURTEA
Asupra recursului penal de fata:
Prin încheierea nr.78/06.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța și s-a dispus, în conformitate cu art.1491rap.la art.143 și art.148 lit.f Cod proc.pen. arestarea preventivă a inculpatului, cercetat sub aspectul săvîrșirii infracțiunii de viol, prev.de art.197 alin.1 și alin. 3 Cod penal, avandu-se în vedere că există indicii temeinice că inculpatul este autorul faptei penale, iar prin lăsarea lui în libertate s-ar creea un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea aceleiași infracțiuni, reținîndu-se că în noaptea de 05 / 06.06.2009, aflat la o petrecere la care era prezentă și partea vătămată, în vîrstă de 14 ani, ar fi profitat de starea de ebrietate a acesteia și de imposibilitatea de a-și exprima voința și ar fi întreținut raport sexual cu aceasta.
Conform art. 3002Cod proc. pen. instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății, periodic și nu mai tîrziu de 60 de zile,legalitatea și temeinicia arestării preentive, procedînd conform art. 160 Cod proc. pen.
Astfel, pronunțandu-se asupra măsurii arestării preventive a inculpatului, prin incheierea pronuntata la data de 17.09.09, Tribunalul Constantaa dispus:
"Nu menține măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 31.01.1991 în municipiul C, CNP -, domiciliat în C,-,. 40,.A,.4,.10, județul
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 136 alin.1 lit. și art.145 alin. 1 Cod procedură penală,admite ca fondată cererea formulată de inculpatul.
Înlocuiește măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - municipiul C, județul C - fără încuviințarea instanței de judecată.
În baza art. 145 alin. 11și alin.12Cod procedură penală,
Dispune ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, inculpatul să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată investită cu soluționarea prezentei cauze,ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție menționat sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se afle în locuința părții vătămate și nici în locuința martorilor din prezentul dosar;
-să nu se apropie de partea vătămată, de membrii familiei acesteia și de martorii din prezentul dosar;
- să nu comunice direct ori indirect cu partea vătămată, cu membrii familiei acesteia și cu martorii din lucrări.
Desemnează ca organ de supraveghere a inculpatului secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul.
Dispune punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.58 /06.06.2009 emis de Tribunalul Constanța în baza încheierii de ședință nr. 78 / 06.06.2009, la rămînerea definitivă a prezentei încheieri,dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 145 alin.2 indice 2 și art. 145 alin. 3 Cod proc. pen. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive,în condițiile prevăzute de lege.
În baza art. 145 alin. 3 Cod procedură penală, organul de poliție desemnat cu supravegherea, verifică periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată instanța.
Măsura preventivă dispusă, se comunică potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 21Cod procedură penală."
Pentru pronuntarea hotararii, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 160 alin. 2 Cod proc.pen. dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
3 al aceluiași articol, prevede că dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Arestarea preventivă are întotdeauna caracter de excepție și poate fi dispusă ori menținută, numai dacă sunt îndeplinite cu strictețe, condițiile cerute de lege.
De asemenea, potrivit art. 23 din Constituție și disp. art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci cînd există motive verosimile că s -a săvîrșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvîrșească o nouă infracțiune, fiind necesară astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se reține că măsura arestării preventive fost luată cu respectarea prevederilor legale incidente în materie, prevăzute de art. 143 în referire la art 681Cod proc. pen. și art. 148 Cod proc. pen. dispozițiilor constituționale precum și ale art. 5 pct. 1 lit. c din Convenția Europeană Drepturilor Omului.
Astfel, raportat la mijloacele de probă administrate pînă în actualul stadiu procesual cînd cercetarea judecătorească a început, fiind audiat inculpatul, apreciază că în continuare se mențin indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvîrșit fapta penală pentru care a fost cercetat și trimis în judecată și conturează starea de fapt expusă în cuprinsul actului de sesizare a instanței.
Pe de altă parte, nu mai subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod proc. pen. deoarece deși pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea dedusă judecății, nu mai este îndeplinită cerința că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea reglementării acestui text de lege.
Este de necontestat că infracțiunea de viol în modalitatea pentru care inculpatul este judecat, prezintă un grad de pericol social ridicat însă numai gravitatea unei asemenea fapte nu poate fi socotită, în sine,ca reprezentînd pericol concret pentru ordinea publică, în lipsa unor argumente contrare de actualitate.Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei, care ține, în principal, de instituția tratamentului penal, ci presupune o rezonanță negativă la nivelul unei comunități sau al întregii ordini sociale, el nu se prezumă, trebuie să fie actual și dovedit cu date concrete din care să rezulte fără echivoc.
Dincolo de pericolul social ridicat al faptei reținute și starea de fapt reținută în actul de sesizare, valorificate cu ocazia luării și respectiv menținerii măsurii preventive a arestării, nu au fost relevate alte elemente care să evidențieze că punerea în libertate a inculpatului la acest moment procesual, ar tulbura în mod real ordinea publică, iar instanța nu se poate limita doar la luarea în considerare a gravității faptei. Pericolul social al infracțiunii constituie doar o componentă a exigențelor cerute de art. 148 lit. Cod proc. pen.și nu poate constitui un temei suficient pentru a justifica menținerea măsurii arestării.
Pe de altă parte, arestarea preventivă, în contextul concret al cauzei, ținînd seamă de obiectul și particularitățile cauzei, specificul probatoriului, perspectiva prelungirii duratei soluționării cauzei, constituie argumente în plus pe baza cărora se poate aprecia că sunt incidente prevederile art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul oricărei persoane arestate de a fi eliberată în cursul procedurii, în situația în care arestarea preventivă tinde să se prelungească ca o consecință a prelungirii procedurii.
Avînd în vedere toate împrejurările cauzei conturate de probele administrate pînă în prezent, probatoriul ce se prefigurează a fi administrat pentru stabilirea vinovăției ori nevinovăției inculpatului,în strînsă legătură cu atitudinea procesuală a acestuia, perioada care a trecut de la data arestării - de peste 3 luni - de natură să atenueze oarecum impactul și rezonanța socială negativă precum și circumstanțele personale ale inculpatului, rezultă cu prisosință că menținerea măsurii de excepție a arestării nu mai apare necesară, durata acesteia fiind suficientă scopului recunoscut de art. 136 alin. 1 Cod proc. pen. privind buna desfășurare a procesului penal.
În lipsa unor criterii legale exprese, pericolul concret pentru ordinea publică ar putea fi dedus nu numai printr- un pericol social sporit al faptei ci și din circumstanțele personale ale inculpatului, însă acestea din urmă sunt în favoarea inculpatului. este foarte tînăr ( are vîrsta de 18 ani ), provine dintr -o familie organizată,este elev în clasa a XII -a în cadrul liceului teoretic din C, de unde are bune referințe ( din partea dirigintelui clasei ), cu o bună situație școlară pînă la data arestării,ceea ce denotă preocuparea asupra studiului, se bucură de aprecierea colegilor precum și a altor persoane care îl cunosc și îi sunt alături- așa cum reiese din recomandările depuse în scris la dosarul cauzei, încă de la termenele anterioare- se află la primul conflict cu legea penală și nu sunt indicii ori probe la dosar din care să rezulte că lăsat în libertate acesta ar putea împiedica buna desfășurare a judecății prin influențarea probelor, prin sustragerea de la judecată ori că ar putea comite alte fapte penale.
Conform art. 139 alin. 1 Cod proc. pen. măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, cînd s- au schimbat temeiurile care au determinat arestarea.
Pentru toate considerentele arătate, nu se mai impune a fi menținută măsura arestării preventive dar că temeiurile inițiale avute în vedere, modificate ( raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, în strînsă legătură cu particularitățile cauzei, cu durata arestării și cu circumstanțele personale ale inculpatului ), justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aceasta fiind cea mai potrivită, raportat la actualul stadiu procesual, totodată fiind o măsură preventivă eficientă, față de posibilitățile de supraveghere a inculpatului, de către organele judiciare.
Motive de nelegalitate a măsurii arestării preventive nu există, cauzele de nulitate absolută invocate de apărare nu vizează măsura preventivă și nu pot constitui obiect de analiză cu prilejul verificării măsurii arestării. Pe de altă parte, temeiurile arestării preventive nu au încetat în totalitate, pentru a atrage revocarea măsurii, conform art 160 al. 2 Cod proc. pen.
Impotriva hotararii, in termenul legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Constantaa declarat recurs motivand ca se impune mentinerea arestarii deoarece fapta este foarte.
Critica formulata de catre procuror este nefondata deoarece gravitatea faptei a constituit temei pentru luarea masurii arestarii preventive, dar nu mai poate justifica ca unic argument lipsirea in continuare de libertate a inculpatului.
Astfel, in conditiile in care urmarirea penala a fost finalizata dar nu a reusit sa stabileasca circumstantele reale ale modalitatii in care victima a fost lezata, daca a fost un raport sexual sau nu alaturi de alte elemente esentiale ce tin de fondul cauzei, iar datele ce caracterizeaza persoana inculpatului elev de liceu relevă că este acuzat pentru prima data de o fapta antisociala, penala, nu se mai justifica privarea sa de libertate, fiind suficienta aplicarea unei masuri mai putin restrictive de libertate;in acelasi sens, s-a pronunțat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu ocazia interpretării art.5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale (cauza Letellier c/a Frantei) și care insistă asupra elementelor de certitudine cu privire la existența unui risc major referitor la fuga inculpatului ori exercitarea de presiuni asupra părților, martorilor, date care în speță nu există.
Prin urmare, negasind vreun caz de nulitate a hotararii, recursul este nefondat si, in baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, împotriva încheierii din data de 17.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.09.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
I
jud.fondN.
red.jud.-/22.09.09
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
