Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 514/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE PENALĂ NR. 514/
Ședința publică din 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 17.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 1602cod procedură penală)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales în baza delegației depusă la dosarul de fond.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este declarat în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivat conform art. 38510cod pr. penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că își menține recursul declarat.
Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat având cuvântul, solicită admiterea recursului casarea încheierii recurate ce netemeinică și nelegală și pe fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că nu există indicii din care să rezulte că odată lăsat în libertate inculpatul ar împiteta continuarea cercetării judecătorești, ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, aceștia fiind audiați, doar un martor mai este de audiat în cauză, sau că ar săvârși alte infracțiuni.
Arată că la urmărirea penală s-a făcut încadrarea juridică pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 5 cod penal, nefiind astfel în măsură să formuleze cerere de liberare provizorie, ci numai după schimbarea încadrării a formulat cererea. Totodată, precizează că, pentru egalitate de tratament cu coinculpata, se impune punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta are 3 copiii minori și este singurul încadrat în muncă care întreține familia. Instanța urmează a obliga inculpatul la alte măsuri mai puțin restrictive ce vor fi respectate de inculpat, acesta urmând a se prezenta în instanța de câte ori va fi nevoie.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea încheierii recurate ce temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului, respingând cererea de liberare provizorie sub control jhudiciar, cu precizarea că schimbarea încadrării juridice nu atrage și o concluzie de admiterea a cererii de liberare provizorie.
Solicită să se rețină că inculpatul a săvârșit 6 infracțiuni în concurs, modalitatea concretă de săvârșire a acestora, perseverența infracțională în baza aceleiași rezoluții, vârsta părților vătămate de peste 80 de ani.
Cu privire la coinculpată, precizează că aceasta este soția inculpatului și a fost pusă în libertate pentru a avea grijă de cei trei copii pe care îi are împreună cu inculpatul, astfel încât nu se impune lăsarea inculpatului în stare de libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 17.09.09, în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"-În baza art. 1602alin 1 Cod procedură penală:
Constată admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art. 1602alin 1 și 2 Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul ."
Pentru pronuntarea hotararii, instanta a retinut urmatoarele:
Referitor la admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu încadrarea juridică dată faptelor prin încheierea din 17 04 2009, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602alin 1 Cod procedură penală, astfel cum s-a mai pronunțat și anterior în prezenta cauză.
Referitor la fondul cererii, este nefondată.Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca instanta este obligata sa respinga cererea de liberare provizorie sub control judiciar in cazul in care constata ca exista temerea ca inculpatul sa savarseasca alte infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului; regula de interpretare,per a contrario" nu este insa aplicabila, respectiv instanta nu este obligata sa admita cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va incerca sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului. Aceasta concluzie rezulta din modul de formulare al art. 1601si 1602alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creeaza pentru instanta posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decat cele indicate la art. 1602alin 2 cod pr penala.
Avand in vedere ca institutia liberarii provizorii este inscrisa in titlul IV, Capitolul I -Masurile preventive, al Codului d e procedura penala, ca scopul acesteia se identifica cu scopul prevazut de art. 136 cod pr penala (Dispozitii generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei. A 2 al art. 136 prevede expres ca,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune", formulare care, de asemenea, impune instantei sa examineze critic daca liberarea provizorie este sau nu apta, in circumstantele concrete ale dosarului, sa asigure scopul prevazut la art. 136 cod pr penala.
In ce priveste sensul sintagmei,buna desfasurare a procesului penal", cata vreme printre masurile preventive care concură la buna desfășurare a procesului penal se regaseste si arestarea preventiva, iar institutia acesteia cuprinde unele scopuri specifice deduse din art. 146 alin 1 si art. 148 cod pr penala, rezulta ca acestea sunt incluse in scopul general de,buna desfasurare a procesului penal"
In acelasi timp, scopul masurilor preventive este subsumat scopului procesului penal, la indeplinirea caruia concura, si anume constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale, si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Mijloacele de probă administrate în cursul judecății până în prezent nu au condus la inlăturarea probelor și indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii actelor materiale de către inculpat, care pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru a se preîntâmpina un pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de insecuritate resimțită de cetățeni în cazul în care inculpatul ar fi pus în libertate, aceștia apreciind că organele judiciare nu au capacitatea de a dispune măsurile necesare în vederea stopării unor acte apreciate de lege ca având un pericol social mare, mai ales îndreptate împotriva unor persoane în vârstă.
În consecință, în prezentul stadiu procesual măsura liberării provizorii sub control judiciar nu este aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, astfel încât cererea în acest sens a inculpatului este nefondată.
Împotriva hotărârii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivând că, durata arestării preventive a depășit un termen care să fie considerat rezonabil și nu există date sau indicii că lăsarea în libertate ar prezenta pericol social pentru ordinea publică.
Criticile sunt neintemeiate.
Potrivit art.1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in conditiile legii.
În cauză, sunt probe (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, -, ia și, procese-verbale de recunoaștere, procesul-verbal de cercetare la locuința părților vătămate) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele penale deduse judecății - "lipsire de libertate" prevăzută de art.189 alin.(1) și (2) Cod penal, înșelăciune prevăzută de art.215 Cod penal, "fals material în înscrisuri oficiale" - prevăzută de art.288 alin.(1) Cod penal, "fals privind identitatea" - prevăzută de art.293 Cod penal, cu aplicarea art.31 alin.(2) Cod penal, fiind îndeplinite și la acest moment cerințele art.143 Cod procedură penală și art.681Cod procedură penală.
În ceea ce privește existența temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală a necesității privării de libertate în continuare a inculpaților, se constată că, după scurgerea a peste 9 luni de arest preventiv, sunt date că ordinea publică este în continuare amenințată în cazul punerii în libertate a recurentului inculpat, datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de infracțiunile imputate acestuia, de riscul exercității de presiuni asupra părților vătămate și a martorlui care încă nu a fost audiat, motiv pentru care privarea sa de libertate este în continuare legitimă,
In conditiile existentei unor temeri serioase cu privire la riscul exercitarii de presiuni asupra partilor, martorului neascultat, nu se poate proceda la punerea in libertate provizorie sub control judiciar.
În consecință, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii, recursul declarat de inculpatul este nefondat și în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, va fi respins, urmând ca potrivit art.192 alin.(2) Cod procedură penală, să fie obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 17.09.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
I
Jud fond GH.
Red.jud.-/22.09.09/2 ex.
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
