Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 880/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENAALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA nr.880

Ședința publică din data de 07 2009,

PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 3: Gabriela

Grefier: -

Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahovaa fost reprezentat de procuror

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui G și al lui, născut la 30 August 1972, împotriva încheierii de ședință din data de 2 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care în baza art.139 alin.2 pr. s-au respins cererile formulate de inculpații:, fiul lui și al lui, născut la 11 Ianuarie 1977, fiul lui și al lui, născut la 28 August 1970, fiul lui și al lui, născut la 23 1980, G, fiul lui G și al lui, născut la 30 August 1972, fiul lui și al lui, născut la 06 Ianuarie 1969, fiul lui și al lui, născut la 04 Februarie 1954, fiul lui G și al lui, născut la 11 August 1968, fiul lui G și al lui, născut la 28 1971, în prezent toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, ca neîntemeiate.

În baza art.160/ 8a alin.6 cod pr.penală, s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, G, ca neîntemeiate.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat G în stare de deținere, asistat de avocat ales - din cadrul Baroului

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat - susține că recursul de față privește cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de toți inculpații din dosarul nr-, respectiv și de inculpații, și, iar recursurile acestora fac obiectul dosarului nr- cu termen de judecată tot la 7 2009.

Consideră că este o situație nefirească și că se impune ca recursurile declarate de toți cei 6 inculpați împotriva aceleiași încheieri de ședință din data de 2 2009 să facă obiectul unui singur dosar.

Ca atare, solicită atașarea dosarului nr- la prezentul dosar.

Reprezentantul Ministerului Public susține că este utilă conexarea dosarului nr- la prezentul dosar.

Curtea, a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare și atașarea dosarului nr- în vederea discutării conexării la dosarul de față.

S-a făcut-/42/2009, având ca obiect recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și al lui, născut la 28 1971, fiul lui și al lui, născut la 23 1980, fiul lui și al lui, născut la 04 Februarie 1954, fiul lui G și al lui, născut la 11 August 1968, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva aceleiași încheieri.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-inculpat în stare de arest, asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P, recurenții-inculpați și în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului P și recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului

Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat a susținut că este de acord cu cererea formulată de doamna avocat -, apărător ales al recurentului inculpat G, în sensul conexării dosarului penal nr- la dosarul nr-.

Avocat având cuvântul pentru recurenții-inculpați și și avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea cererii de conexare a dosarului penal nr- la dosarul nr-.

Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea cererii și conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.

Curtea dispune conexarea dosarului nr- la dosarul nr- întrucât recursurile declarate de cei 6 inculpați vizează aceeași încheiere, respectiv cea din data de 2 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.

Avocat - învederează instanței că înțelege să recuze președintele completului de judecată, respectiv pe domnul judecător - - - întrucât acesta și-a exprimat anterior părerea în cauză întrucât a făcut parte din completul de judecată care a soluționat la data de 13 noiembrie 2009 recursul declarat de inculpații și și care a avut ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acești inculpați.

Curtea a dispus suspendarea judecății cauzei în vederea soluționării cererii de recuzare a domnului judecător - - -.

După soluționarea cererii de recuzare, s-a făcut cunoscut părților că cererea de recuzare a președintelui completului ca judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Apărătorii inculpaților-recurenți și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul declară că nu au alte excepții de invocat sau cereri de formulat.

Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu au excepții de invocat și nici alte cereri de formulat, în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Avocat - având cuvântul pentru inculpatul-recurent solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 2 2009 prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul pe care îl apără și susține că este de acord cu motivarea din încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, în sensul că s-a reținut că în materia cererilor de liberare provizorie sub control judiciar nu există cel puțin formal, autoritate de lucru judecat, pentru că argumentația dintr-o decizie anterioară este contrară legii, contrară dispozițiilor art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană și nu are ce să caute în jurisprudența unei curți de apel.

Susține aceasta deoarece logica instituției liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să respecte supremația articolului 5, alin.3 din Convenția Europeană. Acesta este sensul materiei din dreptul comunitar care reglementează pe fond dreptul pe care îl solicită instanței. Este vorba de dreptul persoanei, al inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat în cursul procedurii. Se referă la dreptul de a fi eliberat în cursul procedurii pentru că pe judecată într-un termen rezonabil nu mai poate fi vorba. Atâta vreme cât arestarea inculpatului este din luna iulie 2008. Deci de atunci, până acum el este în stare de arest preventiv, a fost permanent la dispoziția instanței și cu toate acestea nu s-a soluționat nici măcar fondul.

Susține că în motivarea prin care s-a respins recursul lui și că acest întârziere ar fi fost determinată de exercitarea de către inculpați a căilor de atac împotriva încheierilor prin care s-a dispus menținerea a arestării preventive sau într-o formă sau alta sau respins cererile acestora de înlocuire a măsurilor preventive.

Acest lucru nu este real. Nici măcar un singur termen din cele 13 termene de judecată nu s-a datorat lipsei dosarului ori faptului că s-a exercitat vreun recurs și oricum acesta este un drept efectiv, prevăzut în Convenție.

Întârzierea judecății nu a fost din culpa inculpatului ci din alte cauze dependente sau independente de autoritatea care administrează justiția în această cauză. Cert este că în cauză de 1 an și 4 luni inculpatul este arestat fără o justificare rezonabilă. A fost audiat încă din luna martie. Punctul lui de vedere este expus în declarația dată la B, a fost audiat în faza de urmărire penală, probele sunt la dosar, s-au dat toate explicațiile pe care le-a crezut de cuviință și referitor la modul la care a perceput el producerea faptelor.

Pe de altă parte au fost audiați toți inculpații arestați. Sigur că probatoriul este complet, dar dacă s-ar fi procedat la o justă administrare a acestei cauze s-ar fi putut efectua și o expertiză din luna februarie. Care este realitatea obiectivă care dă dreptul inculpatului să spună că nu vine pentru o posibilitate, cum se justifică pornind de la o exprimare nefericită a textului care spune "se poate acorda". Inculpatul pornește de la dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat. Termenul rezonabil a curs 6 luni cât a durat urmărirea penală, iar în ultimele 4 luni nu s-a făcut nimic, după care dosarul a ajuns în instanță și s-au dat termene peste termene, s-a audiat un inculpat pe termen, pentru că rolul instanței de fond este încărcat și nu se poate merge într-un ritm mai alert. Ori, Curtea de la Strasbourg spune ori există o justificare rezonabilă pentru întârzierea pronunțării unei hotărâri. Până în acest moment beneficiază de prezumția de nevinovăție și va beneficia până la pronunțarea Înaltei curți în acest dosar.Atunci de ce nu beneficiază și de celelalte drepturi?.

Stadiul procesual este altfel, s-au audiat toți inculpații arestați. Să dea eficiență art.5 art.3 din Convenție. Cauza nu este atât de complexă încât să justifice o arestare de 1 an și Probele sunt obiective, ele se găsesc la dosar. Pentru că grupul a fost timp de un an și cât timp a produs bani nu au fost arestați. Arestarea a intervenit când grupul infracțional nu a mai produs bani. S-a susținut la un moment dat că au existat și alte persoane, acele capete luminate și protectoare ale grupului care nu erau străine unor sfere importante. probele sunt obiective, este arestat de 1 an și De ce nu are dreptul să fie liberat provizoriu. Care este motivul? Instanța de fond susține că există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dar dacă ar fi fost așa, normal era ca arestarea să se facă în temeiul art.148 lit.b și c pr.penală și în această situație potrivit jurisprudenței Înaltei Curți, liberarea provizorie presupune o arestare preventivă legal menținută. Aceasta este premiza de la care se pornește și de aceea nu a criticat temeiurile. Atunci dacă arestarea este legal menținută ce loc își au criteriile de la arestarea preventivă în motivarea încheierii de la liberarea provizorie? Nu a formulat recurs la înlocuire pentru că este inadmisibil.

Față de condițiile pe care le îndeplinește, față de Convenția Europeană este un drept special al persoanei de a fi liberată în timpul procedurii. Procedura penală s-a modificat tocmai urmare a faptului că România a fost condamnată la Strasbourg pentru că nu se dădea eficiență acestui drept. superioară a pedepsei s-a modificat de la 12 la 18 ani. Legiuitorul spune că trebuie să se dea eficiență acestui principiul. Este un drept distinct care trebuie să-și găsească eficiență în jurisprudența acestei curți și pentru nota de justiție europeană. Atât art.160 și 145 alin.2 permite să se ia numeroase măsuri, inclusiv purtarea unui dispozitiv electronic, este un arest la domiciliu. Liberarea provizorie sub control judiciar oferă garanții. Recurentul-inculpat are o familie organizată, are copii în întreținere, soție, o mamă bolnavă și este exclus că dacă ar fi liberat provizoriu sub control judiciar ar îngreuna cursul procesului

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 2 2009 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Avocat, având cuvântul pentru recurenții-inculpați și, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că motivarea soluției lasă de dorit, întrucât același complet la data de 4 noiembrie 2009 a apreciat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere de instanță atunci când s-a luat măsura arestării și a dat eficiența cuvenită cererilor inculpaților și după audierea acestora a dispus înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Încheierea a fost recurată de Ministerul Public, iar Curtea de APEL PLOIEȘTIa casat-o apreciind că lăsarea în libertate a patru dintre inculpați ar fi inechitabilă față de ceilalți. În acea decizie, instanța de control judiciar a motivat că s-a încălcat termenul rezonabil și se făcea trimitere la dispozițiile CEDO.

Însă, cei doi inculpați au avut o poziție procesuală sinceră, imediat după arestare au fost audiați, au recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor încă de la urmărirea penală. Aceeași poziție procesuală sinceră au avut-o și în fața instanței de judecată și nu au negat săvârșirea faptelor.

această poziție procesuală sinceră ei nu mai pot influența martorii și nici coinculpații care sunt cercetați în stare de libertate pentru săvârșirea unor fapte mult mai grave decât cele pentru care ei sunt arestați.

Consideră că și cei doi inculpați pot fi cercetați în stare de libertate întrucât așa cum a mai menționat au fost sinceri, și-au recunoscut faptele și există suficiente garanții care pledează în favoarea lor și care ar putea conduce instanța de control judiciar la concluzia că cererile de liberare provizorie sub control judiciar sunt admisibile.

Apreciază că în cauză s-a încălcat acel termen rezonabil, iar cauza este complexă datorită numărului mare de părți, de martori.

Solicită admiterea recursurilor declarate de cei doi inculpați, casarea încheierii pronunțate de tribunal și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, inculpații cunoscând obligațiile prevăzute de lege dacă vor fi cercetați în stare de libertate.

Avocat, având cuvântul pentru inculpatul-recurent susține că acesta poate fi judecat în stare de libertate întrucât doar a vândut utilajele fără a avea cunoștință de activitatea infracțională ce urma să se desfășoare în acel loc. Concubina inculpatului a închiriat acel spațiu, unde avea să se desfășoare activitatea infracțională, fără a se cunoaște scopul.

În plus, susține că inculpatul a fost de bună credință, a colaborat cu organele de cercetare penală, nu prezintă pericol pentru societate iar împrejurările că nu are antecedente penale, că este bolnav, că provine dintr-o familie organizată, fiind singurul întreținător al familiei, constituie garanții care îndreptățesc instanța să-i admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 2 2009 și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Avocat, având cuvântul pentru recurentul, critică încheierea de ședință din data de 2 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova pentru neegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

În opinia sa, nu există dovezi care să conducă la ideea că inculpatul ar pregăti comiterea unei noi infracțiuni sau că dacă ar fi pus în libertate ar încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului.

Mergând pe acest aspect, obiectul infracțiunii reținut în sarcina a 17 coinculpați din care 5 sunt prezenți astăzi, și care îl reprezenta o linie de țigări ce au fost confiscate de DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureștia dispărut.

În cauză s-a dispus sechestru asigurător, ceea ce conduce la garanția prevăzută de art.160/2 pr.penală. Evident este și faptul că cererea de liberare provizprie sub control judiciar se regăsește în scopurile educative ale art.136 alin.2 pr.penală.

S-a motivat de judecătorul fondului că dacă ar fi pus în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, însă judecătorul fondului face o motivare globală, fără a vorbi distinct pentru fiecare inculpat în parte. Ca temei al arestării s-au reținut art.143, art.146 și art.148 lit.f pr.penal, nu dispozițiile art.148 lit.b pr.penală.

Deci, în opinia sa nu există nicio dovadă certă că dacă inculpatul ar beneficia de această stare de libertate, care de fapt este un arest la domiciliu, ar îngreuna cursul procesului penal.

Așa cum a mai arătat în cauză s-a instituit deja un sechestru asigurător, inculpatul are probleme de sănătate, a avut o societate comercială care la momentul arestării avea 160 de angajați, dar care la momentul de față se află în procedura de insolvență și faliment. Inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră și a avut o participație redusă la comiterea infracțiunii (doar a închiriat hala) și nu a obținut nici un beneficiu.

În momentul de față se motivează de judecător că se impune menținerea stării de arest pentru a fi audiați toți inculpații și că aceștia ar prezenta pericol pentru societate, ori la liberarea provizorie sub control judiciar nu se discută o astfel de situație.

Din cei 17 inculpați, 8 sunt arestați și au fost deja audiați, mai sunt 9 în stare de libertate care urmează să dea declarații apoi, urmează audierea a circa 80 de martori fără a se face discuție de expertiză. Or, inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, a învederat situația reală iar prejudiciul este unul prezumat, nu există o expertiză, care de fapt este necesară pentru a stabili prejudiciul și productivitatea liniei de țigări. De la momentul arestării și până în acest moment a executat aproape 2 ani de zile, în virtutea aart.5 paragraful 3 din Convenția europeană, termenul rezonabil este cu mult depășit și i se încalcă prezumția de nevinovăție, ba chiar se anticipează cuantumul pedepsei.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați și de menținere ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.

În motivele de recurs ale inculpaților s-a făcut vorbire de circumstanțele personale ale inculpaților, de termenul rezonabil al stării de arest și s-a susținut că acesta sunt motive ce pot determina liberarea provizorie sub control judiciar.

Cu privire la circumstanțele personale, consideră că acestea au fost avute în vedere de instanță iar termenul rezonabil nu s-a încălcat în condițiile în care cauza este complexă, faptele comise având o gravitate deosebită. În plus activitatea infracțională s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp iar prejudiciul cauzat are o valoare foarte mare.

Avocat în replică, susține că la Curtea de Apel București, într-o cauză similară, ce viza aceeași infracțiune și un număr de 34 de inculpați aceștia au fost puși în libertate sub control judiciar.

Recurentul-inculpat G având personal ultimul cuvânt solicită admiterea recursului său și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Susține că starea de sănătate s-a agravat iar în penitenciar nu poate beneficia de un tratament medicamentos necesar. Așa cum se poate observa din foaia de observații aflată la spitalul Penitenciar jilava de fiecare dată s-a externat la cerere pentru a fi prezent în fața instanței, și a nu îngreuna în vreun fel cursul procesului. Consideră că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum de fapt chiar instanța de fond a apreciat, deși ulterior s-a revenit și s-a concluzionat că ar fi avut o participație mult mai mare la comiterea faptei.

Recunoaște că a greșit și susține că și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată avea cunoștință de desfășurarea activității infracționale încă din prima zi, dar nu s-au luat măsuri.

Regretă situația creată și solicită admiterea cereri de liberare provizorie sub control judiciar.

Recurentul-inculpat având personal ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât nu prezintă pericol public. Susține că a avut o mașină de tipărit pe care a vrut să o vândă și că a închiriat spațiul unde se afla această mașină încă din anului 2008 lui. Din grup nu cunoaște pe niciunul dintre inculpați, doar pe acest care este în prezent judecat în stare de libertate în această cauză.

În plus susține că are doi copii minori în întreținere iar soția sa este bolnavă.

Recurentul-inculpat având personal ultimul cuvânt recunoaște că a greșit și regretă săvârșirea faptei, mai ales că a conștientizat gravitatea ei. În plus susține că a dat declarații la instanța de fond și că își menține aceste declarații, iar din convorbirile telefonice ce au fost interceptate se poate vedea clar că nu a știut de existența fabricii.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Recurentul-inculpat având personal ultimul cuvânt susține că încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală întrucât nu prezintă pericol public și nu-i cunoaște decât pe inculpatul și. Susține că i s-a pus sechestru pe casă pentru că avea un împrumut la bancă, iar casa i-a fost vândută.

Recunoaște și regretă comiterea faptei și solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a putea beneficia de tratament întrucât este bolnav.

Recurentul-inculpat având personal cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întrucât a recunoscut și regretat fapta.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2009 Tribunalul Prahova în baza art.139 alin.2 pr. a respins cererile formulate de inculpații:, fiul lui și al lui, născut la 11 Ianuarie 1977, fiul lui și al lui, născut la 28 August 1970, fiul lui și al lui, născut la 23 1980, G, fiul lui G și al lui, născut la 30 August 1972, fiul lui și al lui, născut la 06 Ianuarie 1969, fiul lui și al lui, născut la 04 Februarie 1954, fiul lui G și al lui, născut la 11 August 1968, fiul lui G și al lui, născut la 28 1971, în prezent toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, ca neîntemeiate.

În baza art.160/ 8a alin.6 cod pr.penală, s-au respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații, G, în prezent toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.175/D/P/2006 din data de 09.01.2009, înregistrat pe rolul Tribunalului București la data de 10.01.2009, sub nr-, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Structura Centrală, a dispus, printre alții, trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților, G, după cum urmează:

1.- pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- inițiere și constituire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 296¹lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 296¹alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în

- circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate

în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

2 G pentru săvîrșirea infracțiunilor de: (pentru perioada iulie 2007 - iulie 2008)

- aderare la un grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 și 42 Cp; (pentru perioada iulie 2007 - februarie 2008)

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 5 lit. b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- complicitate la infracțiunea de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- punere în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp. (iar pentru perioada martie - iulie 2008)

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art.

2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

3. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.;

- instigare la săvârșirea infracțiunii de tipărire și punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 25 Cp. rap la art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal;

- producere de produse accizabile ce intră sub incidența sistemului de antrepozitare fiscală în afara unui antrepozit fiscal autorizat, prev. de art. 2961 alin. 1 lit. b din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp. și

- spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

4. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, în formă continuată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp.

- complicitate la infracțiunile de contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca și respectiv punerea în circulație, fără drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. a și b din Lg. 84/1998 modific, și republicată,

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp și

5. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

- aderare și sprijinire a unui grup de criminalitate organizată, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, toate în formă continuată, cu aplicarea art. 41 alin 2 Cp. în concurs real și ideal, prev. de art. 33 lit. a și b Cp. toate cu aplicarea art. 13 Cp.

6. pentru săvîrșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

7. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- punere în circulație, cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 lit. alin. 2 din Lg. 241/2005;

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

8. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- tipărire și punere în circulație cu știință, de timbre și banderole utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate, prev. de art. 7 alin. 2 din Lg. 241/2005;

- complicitate la infracțiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 2961 lit. h din Lg. 571/2003 cu modific, și complet, ulterioare (Codul Fiscal);

- complicitate la infracțiunile de folosire a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant, și respectiv punere în circulație de mărfuri contrafăcute, a căror comercializare aduce atingere titularului mărcii și induce în eroare consumatorul asupra calității produsului, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 5 lit. a și b din Lg. 11/1991 modific, și republic;

- contrafacere a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calității produselor la care se referă marca, prev. de art. 83 lit. a din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de punere în circulație, fară drept, a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare, și care prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 83 lit. b din Lg. 84/1998 modific, și republicată;

- complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prev. de art. 26 Cp. rap. la art. 297 alin. 1 Cp.;

- infracțiunile de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. 1 lit. a și b din Lg. 656/2002 și

Prin Încheierea nr.1354/06.07.2009 pronunțată de în dosarul nr- a fost admisă cererea formulată de petiționarul și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul București la Tribunalul Prahova, menținându-se actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data de 13.07.2009 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-.

S-a mai reținut că, prin încheierea de ședința din data de 23.07.2009, tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive luata fata de inculpați si a dispus menținerea arestării preventive a acestora.

Ulterior, prin decizia nr 788/ 05.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de Parchetul de pe langă ÎCCJ, s-a casat în parte în latură penală încheierea pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 03.11.2009, s-au înlăturat dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, în ceea ce îi privește pe inculpatii, G,.În baza art 300/2 Cpp rap la art 160/b al 2 și al 3 Cpp s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut această măsură, pentru toți inculpații arestați în prezenta cauză.

În ședința publică din data de 30. 11. 2009 toți inculpații arestați prin apărătorii lor au formulat cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și cereri de liberare provizorie sub control judiciar.

Analizând aceste cereri, ribunalul a constatat cu privire la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpați că sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive.

Prin rechizitoriul DIICOT - Serviciul Teritorial Ploiești inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar inculpații și -au desfășurat activitatea infracțională pe o perioada mare de timp, săvârșind infracțiuni în formă continuată.

Este adevărat că până în acest moment, au fost luate declarații tuturor inculpaților arestați în prezenta cauză.

Cu toate acestea, prima instanță a considerat că cercetarea judecătorească se afla la început, în cauză nefiind audiați nici unul dintre ceilalți inculpați judecați în stare de libertate fapt care este de natură să conducă la posibilitatea ca în cazul cercetării inculpaților în stare de libertate, să poată fi influențate actele procesuale ce urmează a fi efectuate în prezenta cauză.

Pe de altă parte,s-a apreciat de tribunal că trebuie avute în vedere atât gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților cat și rezonanța socială deosebită a acestor fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, de natură să creeze un pericol social însemnat pentru ordinea publică și să inducă opiniei publice o reacție negativă față de pasivitatea autorităților judiciare în cazul unor infracțiuni cu prejudicii însemnate.

social deosebit de ridicat, derivă atât din modalitatea de comitere a faptelor și nu în ultimul rând chiar din limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru sancționarea acestui gen de fapte.

În legătură cu durata rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților din jurisprudența CEDO, raportat la gravitatea faptelor și respectiv a încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată s-a apreciat că nu s-a depășit această durată, ținând cont și de complexitatea cauzei și de limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile legale ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest precum și în raport de stadiul cercetării judecătorești,astfel că prima instanță a apreciat că există temeiuri în continuare care duc la concluzia că este necesară cercetarea inculpaților în stare de arest, în scopul desfășurării în continuare în bune condiții a procesului penal.

În ceea ce privește cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpați, analizate prin prisma dispozițiilor legale prev.de disp. art.160²C.P.P. tribunalul a apreciat că acestea sunt neîntemeiate așa cum se va arăta în continuare:

Potrivit art.160²alin.1 p liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Așadar, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar reprezintă o posibilitatea acordată inculpatului aflat în stare de deținere și nu o obligație a instanței de judecată.

Pentru motivele sus menționate, respectiv pericolul social concret al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, modalitatea de săvârșire a faptelor și gravitatea acestora, tribunalul a apreciat temerea că lăsați în libertate inculpații ar putea influența cursul procesului penal întrucât până la acest moment nu au fost luate declarații tuturor inculpaților cercetați în prezenta cauză, nu a fost reaudiat nici unul dintre martori, existând în acest sens posibilitatea denaturării adevărului.

Cu toate că majoritatea inculpaților au avut anterior luării măsurii arestării preventive împotriva lor un comportament corespunzător în societate, neavând antecedente penale și au avut o poziție procesuală sinceră in cursul urmării penale, menținută parțial sau integral și în fața instanței de judecată, s-a apreciat că nu este oportună judecarea inculpaților arestați în prezenta cauză în stare de libertate

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit au fost respinse cererile de liberare provizorie sub control judiciar și că recursurile pe care le-au promovat vizează doar acest aspect.

În acest sens s-a arătat că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru punerea lor în libertate sub control judiciar, atât de legea internă, cât și de dispozițiile comunitare și că durata arestării lor preventive a depășit termenul rezonabil avut în vedere, inclusiv de jurisprudența Curții Europene, inculpații fiind arestați preventiv în urmă cu o perioadă de circa 1 an și 5 luni.

De asemenea, s-a mai arătat și faptul că, în esență, condițiile socio-familiale impun față de fiecare dintre recurenți, prezenta alături de membrii familiei, cu atât mai mult cu cât de la data luării măsurii arestării lor preventive, pericolul social al faptelor pentru care sunt deduși judecății s-a diminuat în mod substanțial, iar prin obligațiile ce le vor fi impuse în cadrul liberării provizorii, așa cum acestea sunt prevăzute de dispozițiile legale, se poate asigura buna desfășurare a procesului penal.

În esență, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii atacate și admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către recurenți.

Curtea examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385/6 al. 3 C.P.P. constată că recursurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare:

În mod judicios prima instanță a apreciat că, în raport de dispozițiile art. 160/2 ce C.P.P. reglementează instituția liberării provizorii ca o modalitate de asigurare a bunei desfășurări a procesului penal, cerințele acestui text de lege nu sunt realizate în ceea ce privește pe recurenții inculpați.

Este adevărat că, aceste dispoziții statuează în alineatul 2 o serie de condiții de neacordare a liberării provizorii sub control judiciar, chiar dacă în lumina art. 136 al.2 scopul C.P.P. măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului art. 5 al convenției, prevede printre altele și dreptul persoanei acuzate de a fi eliberată în cursul procedurii, acestuia corespunzându-i o obligație corelativă a autorităților de a examina măsurile alternative la detenție, chiar din prima fază a detenției provizorii.

Or, în speță, măsurile alternative au fost examinate de către instanță prin însăși încheierea atacată, ca și prin alte încheieri anterioare, care au fost, de altfel, supuse și controlului jurisdicțional, astfel încât sub acest aspect, critica referitoare la violarea disp. art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană, nu este fondată.

Împrejurarea că, supunându-se examinării îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru dispunerea unor măsuri alternative, s-a constatat că acestea nu sunt satisfăcute în ceea ce privește pe recurenții inculpați, nu echivalează cu o încălcare a dispozițiilor articolului sus menționat.

În altă ordine de idei, însăși jurisprudența Curții Europene a evidențiat că, în cauzele de o complexitate considerabilă, dat fiind numărul de acuzați, volumul probelor ce se impun a fi administrate, dar și faptul că ședințele de judecată s-au desfășurat la intervale regulate și scurte, este admisibilă o durată a arestării preventive mai îndelungată, fără ca prin aceasta să se constate o încălcare a dispozițiilor Convenției ( a se vedea spre exemplu cauza Bak contra Poloniei - hotărârea din 16 ianuarie 2007, în cadrul căreia s-a pus în discuție o perioadă a arestării preventive mult mai lungă decât cea aplicabilă în cazul recurenților de față).

Inculpații sunt deduși judecății pentru comiterea unui concurs infracțional, compus, în ce privește pe fiecare ei, din mai multe infracțiuni prevăzute în principal de legi speciale, însă pentru unele dintre acestea limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt suficient de ridicate pentru a se putea aprecia în legătură cu gravitatea infracțiunii. De asemenea, participația infracțională reținută prin actul de sesizare este considerabilă, atâta vreme cât, pe lângă recurenții inculpați aflați în stare de arest, au fost trimiși în judecată, în calitate de inculpați și alți participanți la săvârșirea acelorași fapte, în stare de libertate, participația penală fiind una complexă câtă vreme s-a reținut în sarcina acestora și comiterea infracțiunii prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, deci constituire unui grup infracțional profilat pe desfășurarea de acte ilicite.

Sub acest aspect, tot jurisprudența Curții Europene a statuat că gravitatea pedepselor la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi considerată în mod legitim ca fiind de natură a-l incita să fugă, astfel încât privarea de libertate poate fi apreciată ca necesară și în raport de acest element.

Așa cum a constatat și instanța de fond, complexitatea sporită a cauzei, dar și elementele ce țin de desfășurarea în bune condiții a cercetării judecătorești, dat fiind multitudinea probelor pe care instanța trebuie să le administreze, sunt aspecte primordiale în aprecierea satisfacerii condițiilor prevăzute de art. 136 al.2 privitoare C.P.P. la buna desfășurare a procesului penal prin liberarea provizorie recurenților.

În aprecierea acestui aspect se au în vedere, în primul rând, modul și împrejurările în care se reține că s-ar fi comis infracțiunile deduse judecății, modalitatea de desfășurare a activității pretins infracționale, care a fost una organizată, inculpații având roluri și contribuții bine determinate, unii ocupându-se de producerea țigaretelor contrafăcute în mai multe locații clandestine.

De asemenea, în aprecierea netemeiniciei cererilor de liberare provizorie sub control judiciar s-a avut în vedere, în mod corect și împrejurarea că prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională desfășurată are o valoare considerabilă, decurgând din aceea că inculpații au achiziționat și procesat circa 30 tone de tutun.

Ca atare, aspectele menționate mai sus, au fost în mod judicios examinate de către tribunal prin prisma condițiilor prevăzute de art. 160/2 C.P.P. potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În alineatul 2 al acestui articol se prevede că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Or, în raport de stadiul actual al desfășurării cercetării judecătorești, ținând cont de faptul că nu au fost administrate încă mijloace de probă în raport de care s-ar putea reține o eventuală acțiune de zădărnicire a aflării adevărului din partea recurenților, curtea constată, în raport și de argumentele expuse mai sus că nu se impune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a recurenților, iar situațiile socio-familiale invocate de aceștia nu pot constitui un temei exclusiv al aprecierii ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, la adăpost de orice încercări de zădărnicire a aflării adevărului, ori de influențare a cursului procesului penal.

În consecință, curtea constată că încheierea atacată este legală și temeinică, astfel încât recursurile vor fi respinse ca nefondate conform art. 385/15 pct.1 lit. b

C.P.P.

Văzând și disp. art. 192

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații: -, fiul lui G și, născut la 30.08.1972, fiul lui G și, născut la 28 1971, fiul lui și, născut la 23.09.1980, fiul lui și, născut la 4 februarie 1954, fiul lui G și, născut la 11 august 1968, toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 2.12.2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul la 130 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați P, iar pe fiecare din ceilalți inculpați la câte 30 lei cheltuieli judiciare, cu același titlu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 2009.

Președinte, Judecători,

- - - - - -

Grefier,

Red. GC/

13 ex/08.12.2009

dosar fond -- Tb.

jud. fond

Operator de date cu caracter personal

Nr. Notificare 3113/2006

Președinte:Dan Andrei Enescu
Judecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela

#Judecator Dan Andrei Enescu

Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 880/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 880/2009. Curtea de Apel Ploiesti