Însușirea bunului găsit (art. 216 cod penal). Decizia 138/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 216 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 138
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpata, domiciliată în Focșani,-, jud. V, și de partea civilă, din Focșani,-,. I,. 46, jud. V, împotriva deciziei penale nr. 516 din 28.12.2007 a Tribunalului Suceava.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Procurorul, având cuvântul, a pus concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate, arătând că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatei, întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat intenția acesteia de a-și însuși pe nedrept bunul găsit.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin rezoluția nr. 304/P/2004 din 21.10.2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșanis -a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt și . bunului găsit, prev. de art. 208 al. 1, art. 216 Cod penal, pe considerentul că nu sunt date elemente din care să rezulte că aceasta și-a însușit pe nedrept agenda aparținând avocatului, existând posibilitatea prezentată de susnumita ca aceasta să-i fi fost predată de către o persoană necunoscută.
Prin Rezoluția nr. 1369/II/2/2004 din 30 noiembrie 2004 prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a admis plângerea formulată de avocat și s-a dispus infirmarea rezoluției nr. 304/P/2004 din 21.2004 și reluarea urmăririi penale față de sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, iar un exemplar al acestei rezoluții împreună cu dosarul cauzei a fost înaintat Poliției mun. Focșani pentru continuarea cercetărilor, motivat de faptul că organul de cercetare penală nu s-a preocupat de stabilirea modului cum a ajuns agenda aparținând avocatului în posesia numitei avocat pe de o parte, iar în situația în care aceasta a ajuns în mod întâmplător în posesia sus-numitei, dacă a fost predată autorităților în termen de 10 zile.
Prin Rezoluția nr. 304/P/2004 din 13.05.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunilor de însușire a bunului găsit și furt, prev. de art. 216 alin. 1 Cod penal și art. 208 alin. 1 Cod penal, întrucât probatoriul administrat în cauză nu conferă certitudine asupra vinovăției făptuitoarei cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt, în speță fiind aplicabil principiul " in dubio pro reo", iar cu privire la săvârșirea infracțiunii de însușire a bunului găsit s-a constatat că o astfel de faptă nu există în materialitatea ei, în cauză nefiind vorba de un bun găsit și pe cale de consecință, nici obligația de predare a acesteia autorităților în termen de 10 zile.
Prin Rezoluția nr. 673/II/2/2005 din 14 iunie 2005 Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșanis -a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de av. împotriva rezoluției nr. 304/P/2004 din 13.05.2005.
Împotriva măsurilor dispuse de procuror, în conformitate cu prev. art. 278/1 Cod proc. penală, a formulat plângere petentul, care a motivat că intimata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de însușire a bunului găsit, prev. de art. 216 alin. 2 Cod penal, întrucât s-a aflat în posesia agendei de serviciu în perioada 5.01.2004-11.02.2004, având cunoștință despre identitatea proprietarului agendei, aceasta fiind consemnată chiar pe prima filă a agendei.
Prin încheierea din 13.10.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, a admis cererea formulată de petiționara, pentru strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 5271/2005 a Judecătoriei Focșani, dispunându-se strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Vatra Dornei, cu menținerea actelor îndeplinite la instanța de la care s-a strămutat judecarea cauzei.
Prin sentința penală nr. 379 din 30 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. 2047/2005, în temeiul art. 278/1 Cod proc. penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, făptuitoare fiind și obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că nu se poate reține în sarcina făptuitoarei săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal, întrucât nu s-a dovedit că aceasta ar fi luat bunul mobil, respectiv agenda petentului, fără consimțământul acestuia în scopul de a și-l însuși pe nedrept, iar cu privire la infracțiunea de însușire a bunului găsit, prev. de art. 216 Cod penal, de asemenea nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi găsit agenda petentului și pe care ar trebui să o predea autorităților în termen de 10 zile. Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat că, în mod corect, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșania dat soluție de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea, dispunând în consecință, respingerea plângerii formulată de petent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, fără, însă, a depune în scris motivele, ori a se prezenta în instanță pentru a le susține oral.
Prin decizia penală nr. 122 din 16.02.2006, Tribunalul Suceavaa admis recursul declarat de petent a casat în totalitate sentința menționată și în rejudecare a admis plângerea formulată de acesta, a desființat Rezoluția nr. 304/P/2004 din 13.05.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru a soluționa fondul pricinii având ca obiect infracțiunea prev. de art. 216 Cod penal, inculpată fiind, iar parte vătămată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că la data de 1.2003, în timp ce se afla în incinta Judecătoriei Focșani, petentul a constatat lipsa agendei de serviciu pe anul 2003, că la 13 ianuarie 2004 intimata a depus în dosare aflate pe rolul Tribunalului Vrancea și Judecătoriei Focșani, copii xerox ale unor file din agenda de serviciu în discuție, copii pe care aceasta scrisese că sunt conforme cu originalul si semnase ( 18-29 ds. ), ceea ce denotă că la acea dată agenda se afla în posesia sa deși avea cunoștință despre identitatea proprietarului bunului - aspect ce rezultă din conținutul înscrisurilor de la filele 17, 19 ds. - și că această agendă a fost trimisă de intimată la. B - instituție care, potrivit adresei de la fila 33 ds. trimis-o Poliției mun. Focșani - Biroul de Investigații Criminale de unde a fost restituită celui în cauză.
Chiar dacă intimata a refuzat să dea explicații sau lămuriri cu privire la modalitatea în care a intrat în posesia agendei, invocând secretul profesional, precum și art. 70 Cod proc. penală, recunoaște că a trimis-o la. B împreună cu o sesizare, specificând doar că i-a fost expediată prin poștă, printr-o persoană neidentificată la data de 5.01.2004, această din urmă situație nefiind însă dovedită.
Prin sentința penală nr. 292 din 13.10.2006 a Judecătoriei Vatra Dornei, inculpata, a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 216 al. 1 Cod penal la pedeapsa de 3000 lei amendă penală, atrăgându-i-se atenția asupra disp. art. 63/1 Cod penal, obligată să restituie părții vătămate agenda de serviciu pe anul 2003 și să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, în fapt următoarele:
Partea vătămată a reclamat că la 1.10.2003 în timp ce se afla în incinta Judecătoriei Focșani, a constatat lipsa agendei de serviciu pe anul 2003, la data de 13 ianuarie 2004 inculpata depunând într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, copii de pe această agendă, în care făcea mențiunea că agenda conține un număr de 44 file în copii xerox conforme cu originalul (filele 35-78 dosar nr. 5271/2005 al Judecătoriei Focșani ), fapt ce confirmă că aceasta s-a aflat la data depunerii înscrisurilor în posesia originalului agendei.
Agenda personală a părții vătămate a fost trimisă Poliției mun. Focșani de către Parchetul Național Anticorupție - Serviciul inspecție, la data 3.08.2004 împreună cu memoriul formulat împotriva părții vătămate.
Deși inculpata a susținut că această agendă i-a fost expediată în data de 5.01.2004 prin poștă de o persoană neidentificată, nu a făcut dovada în acest sens, printr-un aviz de expediție sau confirmare de primire și chiar dacă i-ar fi fost trimisă în această modalitate, ea conținea suficiente date de identificare a posesorului, având posibilitatea să o predea adevăratului proprietar sau autorităților Ori, aceasta a dispus de bun prin trimiterea la PNA împreună cu un memoriu referitor la partea vătămată, ceea ce nu echivalează cu o predare a bunului găsit, autorităților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată și inculpata.
Partea vătămată a criticat sentința numai sub aspectul laturii civile a cauzei solicitând înlăturarea din dispozitivul hotărârii a mențiunii privind obligarea inculpatei la restituirea agendei de serviciu întrucât bunul i-a fost restituit în cursul anului 2004 de către PNA pe bază de proces-verbal și urmare a admiterii acțiunii civile pe care a promovat-o să fie obligată inculpata la plata sumei de 10.000 Ron cu titlu de daune morale. A mai solicitat ca în temeiul art. 54 al. 2 din Decretul nr. 31/1954 și în măsura în care hotărârea de condamnare a inculpatei va rămâne definitivă să fie obligată inculpata să publice pe cheltuiala sa hotărârea, într-unul din cotidianele din județul
Inculpata a criticat sentința pentru nelegalitate susținând că i s-a încălcat dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială a cauzei, în motivarea sentinței reținându-se că a refuzat să dea declarații în condițiile în care textul art. 70 al. 2 Cod procedură penală consacră dreptul de a nu face nici o declarație. Că nu s-a făcut o cercetare judecătorească veritabilă preluându-se automat punctul de vedere al instanței superioare și constatându-se nelegal că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 216 Cod penal.
Ori, instanța omite că odată cu concluziile scrise a depus dovada expedierii poștale din data de 5.01.2004 de la o persoană necunoscută, că din copia cererii depusă în dosarul nr. 2088/P/2003 rezultă depunerea agendei în copie la o autoritate, și anume instanța de judecată, în termenul prevăzut de art. 216 Cod penal, căreia i s-a solicitat să se pronunțe asupra traficului de influență exercitat de avocatul în favoarea uneia din părțile din dosar deși acesta nu era oficial apărător în cauză. Instanța de fond asimilează posesia originalului agendei care reprezintă corp delict în fapta de trafic de influență și cu care ea a înțeles să probeze o faptă penală și să contribuie la înfăptuirea justiției, cu simpla posesie a unui bun obținut prin deposedarea nelegală a proprietarului și constată astfel realizarea laturii materiale și subiective a infracțiunii pentru a dispus condamnarea. Ori soluția corectă este cea de achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală motivat de împrejurarea de fapt și de drept a depunerii în termenul legal la autoritatea publică a agendei, în copie, autoritate care în raport de cererea care a însoțit agenda avea obligația încunoștințării organelor judiciare.
A mai arătat apelanta că în mod greșit instanța a obligat-o la restituirea agendei în condițiile în care aceasta a fost trimisă de PNA, în original, pretinsei părți vătămate.
Completându-și motivele de apel prin cererea înregistrată la data de 14.12.2007 inculpata a invocat nulitatea sentinței atacate motivat de faptul că instanța de fond nu a fost sesizată legal prin decizia Tribunalului Suceava, decizie care a omis să dispună începerea urmăririi penale. Totodată, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra rezoluției 673/II/2/2005 din 14.06.2005 prin care s-a respins plângerea părții vătămate împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale, desființând numai rezoluția nr. 304/P/2004 din 13.05.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani.
În apel, inculpata a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 385/18 al. 1 Cod procedură penală, prin încheierea din data de 16 aprilie 2007 Tribunalul dispunând suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate.
Prin decizia nr. 983 din 6.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 787/D/2007 Curtea Constituțională a respins excepția invocată de inculpată, judecata fiind reluată.
Prin decizia penală nr. 516 din 28.12.2008 Tribunalul Suceavaa admis apelul inculpatei, a desființat în totalitate sentința penală apelată și în rejudecare a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 216 al. 1 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 216 al. 2 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, inculpata a fost achitată pentru săvârșirea infracțiunii de însușire a bunului găsit, prev. de art. 216 al. 2 Cod penal.
Acțiunea civilă exercitată de partea vătămată a fost respinsă ca nefondată.
Totodată, s-a dispus respingerea apelului declarat de partea vătămată, ca nefondat.
Partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că susținerile inculpatei, potrivit cărora instanța de fond nu a fost legal sesizată, în sensul că prin decizia nr. 122 din 16.02.2006 a Tribunalului Suceava nu s-a dispus începerea urmăririi penale în ce o privește și nu au fost desființate ambele rezoluții ale Parchetului, aspecte care în opinia sa atrag nulitatea hotărârii, nu sunt întemeiate, prima instanță fiind investită cu judecarea pe fond a pricinii având ca obiect infracțiunea prev. de art. 216 Cod penal urmare a admiterii plângerii părții vătămate, în temeiul art. 278/1 pct. 8 lit. c Cod procedură penală, iar prin desființarea rezoluției 304/P/2004 din 13.05.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani este evident că nu a mai rămas în ființă rezoluția nr. 673/II/2/2005 din 14.06.2006 a prim-procurorului aceleiași instituții care viza tocmai rezoluția desființată de tribunal.
În consecință nu se constată încălcări ale unor dispoziții legale care să atragă nulitatea hotărârii.
Referitor la netemeinicia soluției de condamnare se constată că potrivit disp. art. 216 Cod penal, infracțiunea de însușire a bunului găsit, constă în fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităților sau celui care l-a pierdut, sau de a dispune de acel bun ca de al său, și este pedepsită cu închisoare de la 1 lună la 3 ani sau cu amendă, cu aceeași pedeapsă sancționându-se și . pe nedrept a unui bun mobil ce aparține altuia ajuns din eroare în posesia făptuitorului.
Infracțiunea are ca obiect material un bun găsit în cazul prevăzut de al. 1 și un bun ajuns din eroare în posesia făptuitorului în cazul prevăzut în al. 2 al. art. 216 Cod penal.
În primul caz, infracțiunea se realizează fie printr-o inacțiune - nepredarea bunului găsit autorităților sau celui care l-a pierdut în termen de 10 zile, termen care se calculează conform art. 154 Cod penal - fie printr-o acțiune - dispunere de acel bun ca al său; în cazul alin. 2 al art. 216 legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru predarea bunului, însă sub aspectul laturii obiective infracțiunea se realizează prin . pe nedrept de către făptuitor a unui bun ajuns din eroare în posesia sa, adică prin efectuarea de către acesta a unui act care implică luarea în stăpânire a bunului. Sub aspectul laturii subiective indiferent de modalitatea de săvârșire, infracțiunea implică vinovăția făptuitorului numai sub forma intenției. Intenția, în acest caz presupune cunoașterea de către făptuitor a împrejurării că bunul pe care și-l însușește este un bun pierdut sau un bun ajuns din eroare în posesia sa.
În speță, fapta comisă de către inculpată care a intrat în posesia agendei aparținând părții vătămate din eroare, fiindu-i trimisă prin poștă conform dovezii existente la dosar (183) și care ulterior a fost predată acesteia prin intermediul DNA întrunește sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 216 al. 2 Cod penal și nu ale infracțiunii prev. de art. 216 al. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective nu s-a dovedit intenția inculpatei de a-și însuși bunul pe nedrept cât timp acesta a fost înaintat împreună cu o cerere organelor de urmărire penală sesizate cu privire la comiterea de către a unor fapte despre care avea convingerea că sunt de natură penală(trafic de influență), iar copii ale agendei au fost depuse la instanța de judecată, în diferite cauze, în același scop.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs atât partea vătămată, cât și inculpata.
Inculpata a solicitat casarea sentinței și a deciziei penale, iar pe fond, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, motivat de următoarele aspecte:
- nelegalitatea prev. de art. 3859pct. 1 Cod procedură penală rap. la art. 281pct. 1 lit. b Cod procedură penală modificat prin Legea 79/2007 și principiul de drept penal potrivit căruia legea de procedură este de imediată aplicare. În consecință, hotărârile instanței de fond și apel sunt nule, fiind pronunțate de instanțe necompetente material;
- nelegalitatea prev. de art. 3859pct. 2,10,12 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală cu aplic. art. 197 al. 2 Cod procedură penală, potrivit cărora urmează a se dispune achitarea, întrucât sentința și decizia sunt nule pentru că instanța de recurs, care a dispus judecarea în calitate de inculpată, a omis să se pronunțe și asupra rezoluției 673/II/2/2005 din 14.06.2005, prin care s-a respins plângerea împotriva neînceperii urmăririi penale. Desființarea în recurs numai a rezoluției 304/P/2004 din 13.05.2005 împiedica sesizarea legală a instanței de fond și a celei din apel pentru fapta pentru care s-a dat soluția de condamnare la fond și achitare, în apel;
- nulitatea hotărârilor, prev. de art. 3859pct. 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 2781pct. 8 lit. c, instanța de fond nefiind sesizată legal prin decizia Tribunalului Suceava, decizie prin care s-a omis să se dispună începerea urmăririi penale;
- nulitatea hotărârilor în temeiul art. 3859pct. 10,12 Cod procedură penală, art. 6 și 17 din Convenția Europeană, Statutul profesiei de avocat și Legea 51/1991, Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană, dispoziții din conținutul cărora rezultă că exercițiul avocaturii nu se limitează la executarea fidelă a unui mandat în cadrul legii, ci este un mijloc esențial de apărare a drepturilor omului. În consecință, achitarea pe art. 10 lit. a se impune și prin examinarea fondului cauzei.
Partea vătămată a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și, în rejudecare, să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 216 al. 2 Cod penal și admiterea acțiunii civile, respectiv a pretențiilor formulate.
S-a constatat că, deși este corectă schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 216 al. 2 Cod penal, hotărârea recurată este nelegală, sub aspectul soluționării pe fond a cauzei.
Astfel, s-a arătat că situația de fapt care rezultă din probele administrate atât în cursul cercetărilor penale, cât și al celei judecătorești este următoarea:
Partea vătămată și inculpata sunt avocați în cadrul Baroului
La sfârșitul anului 2003 partea vătămată a pierdut agenda de serviciu pe acel an, iar la data de 5.01.2004 aceasta îi este trimisă inculpatei, prin poștă, de către o persoană necunoscută.
În pofida faptului că pe prima pagină a agendei erau toate datele de identificare ale părții vătămate, inculpata nu îi predă agenda (deși cunoștea cine este partea vătămată) ci, în perioada 5.01.2004 - 11.02.2004 multiplică conținutul agendei, iar fotocopiile (pe care la certifică fiind conform cu originalul) le depune în mai multe dosare civile/penale aflate pe rolul Judecătoriei Focșani și Tribunalului Vrancea, susținând că partea vătămată este agent secret și că îi supraveghează activitatea inculpatei.
La data de 11.02.2004 inculpata trimite o plângere la PNA prin care învinuiește pe partea vătămată de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (plângere soluționată cu în baza art. 10 lit. Cod pr.penală). Inculpata anexat la această plângere și originalul agendei de serviciu.
Partea vătămată precizează că problema dedusă judecății este a se stabili dacă faptele săvârșite de inculpată întrunesc sau nu elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 216 al. 2 Cod penal.
Astfel, s-a arătat, sub aspectul laturii obiective, că elementul material al infracțiunii (.) fost pe deplin realizat și infracțiunea s-a consumat în momentul în care, timp de peste o lună de zile (5.01.2004 - 11.02.2004) inculpata s-a comportat cu agenda ca și cum ar fi fost a ei, multiplicând-o și folosind- în interesul său propriu, prin depunerea fotocopiilor de pe agendă în dosarele sale personale aflate pe rolul Judecătoriei Focșani și Tribunalului Vrancea, în vederea susținerii propriilor interese.
Agenda părții vătămate - bun mobil - ajuns din eroare în posesia inculpatei. Sub acest aspect în literatura de specialitate se subliniază că "în ceea ce privește bunul ajuns din eroare în posesia făptuitorului, acesta este bunul predat unei persoane datorită unei erori comise de cei care au făcut remiterea, bun pe care făptuitorul l-a primit crezând în mod greșit că bunul îi este destinat". Credința greșită a inculpatei în ceea ce privește faptul că bunul îi este destinat a putut subzista doar până în momentul deschiderii coletului pe care l-a primit, moment în care văzut agenda și a fost în măsură să observe că aparținea părții vătămate.
. agendei avut loc pe nedrept, în condițiile în care nu a existat vreo circumstanță sau vreo dispoziție legală care să permită . agendei.
Sub aspectul laturii subiective, partea vătămată a arătat că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție. În momentul deținerii agendei timp de peste o lună precum și în momentul multiplicării și folosirii separate agendei, în interes personal, aceasta prevăzut și urmărit producerea rezultatului.
În baza celor arătate, partea vătămată consideră că în mod greșit a considerat Tribunalul Suceava că ar fi lipsit intenția, ca elemente constitutiv al infracțiunii.
Trimiterea agendei la data de 11.02.2004 la PNA este irelevantă, din moment ce infracțiunea, la acea dată se consumase deja.
Tribunalul Suceava, deși schimbă încadrarea juridică, face "un amestec" între cele două modalități de săvârșire a infracțiunii, din moment ce reține, prin aceeași decizie, că inculpata ar fi predat bunul autorităților - împrejurare care poate fi analizată doar din perspectiva alin.1 al art. 216 Cod penal, nu însă și în contextul alin.2, asupra căruia s-a oprit instanța.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate cât și cu privire la cele care pot fi invocate din oficiu, Curtea reține că recursurile sunt nefondate.
Prin Legea 79/2007 au fost modificate disp. art. 281pct. 1 lit. b Cod procedură penală, în sensul că avocații sunt judecați, în primă instanță, de Curtea de Apel.
Această lege a intrat însă în vigoare la data de 6.04.2007, deci după pronunțarea instanței de fond cu privire la cauza dedusă judecății. În cazul în care, după soluționarea cauzei în primă instanță și sesizarea instanței de control judiciar, intervine o modificare legislativă a competenței după calitatea persoanei - care atribuie competența de judecată în primă instanță unei instanțe superioare și nu conține dispoziții tranzitorii - calea de atac se judecă de instanța de control judiciar sesizată, fiind aplicabilă regula proximității instanțelor de control judiciar, rezultă din prevederile art.27 pct.2, art.281pct.2, 3 și art.29 pct.2 Cod procedură penală.
În acest fel, excepția necompetenței după calitatea persoanei invocată de inculpat este nefondată.
Cu privire la nelegala sesizare a instanței de fond și apel, de remarcat că prin decizia penală nr.122/17.02.2006 Tribunalul Suceavaa admis recursul declarat de partea vătămată și în temeiul art.2781alin.8 lit.c Cod procedură penală, a trimis cauza Judecătoriei Vatra Dornei pentru a soluționa fondul pricinii având ca obiect infracțiunea prev. de art.216 Cod penal.
Potrivit alin.9 al art.2781Cod procedură penală, în cazul prevăzut în alin.8 lit.c actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei nemulțumită de rezoluția procurorului.
Având în vedere că plângerea formulată în temeiul art.2781Cod procedură penală este asimilată unei căi de atac și coroborând dispoziția legală prev. la alin.9 cu disp. art.38518Cod procedură penală, instanța de fond era obligată să se conformeze hotărârii instanței de recurs și să judece cauza pe fond.
Este adevărat că prin decizia nr.48/2007 a, pronunțată în recursul în interesul legii s-a stabilit că în cazul neînceperii urmăririi penale instanța investită nu poate pronunța soluția prev. de art.2781alin.8 lit.c Cod procedură penală, însă această decizie a fost dată ulterior sesizării Judecătoriei Vatra Dornei cu judecarea cauzei pe fond.
Inculpata a invocat și faptul că instanța de recurs care a trimis cauza pentru judecare pe fond nu a desființat și rezoluția prim-procurorului nr.673/II/2/2005 și în acest fel era împiedicată sesizarea legală a judecătoriei.
Această susținere este nefondată pe considerentul că, potrivit art.2781Cod procedură penală plângerea se face în fața judecătorului împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ori, în cauză propunerea de neîncepere a urmăririi penale s-a dat prin rezoluția nr.304/P/2004 din 13.05.2005 prin urmare incorect s-a dispus doar desființarea acesteia.
Plângerea formulată la procurorul ierarhic superior celui care a dat rezoluția constituie o procedură prealabilă instituită de disp. art.278 Cod procedură penală, obligatorie, însă atâta timp cât prin rezoluția acestuia nu se schimbă soluția dată de procuror, nu se impune și desființarea acesteia.
În consecință, nici cazurile de casare prev. de art.3859pct.2, 10, 12 Cod procedură penală nu sunt întemeiate.
Cât privește fondul cauzei, în mod corect a stabilit instanța de apel că încadrarea juridică a faptei dedusă judecății este art.216 alin.2 Cod penal întrucât s-a făcut dovada că agenda a ajuns în posesia inculpatei datorită expedierii prin poștă la data de 5.01.2004 de către o persoană neidentificată.
Cum pe agendă erau datele de identificare ale proprietarului, inculpata, înainte de aop reda autorităților împreună cu plângerea penală, a făcut fotocopii pe care le-a folosit în diverse dosare. Această situație de fapt confirmă că agenda a fost în posesia inculpatei și nu se impune achitarea sa în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală (fapta nu există).
Predarea agendei către, chiar dacă după mai bine de o lună de zile, dovedește că intenția inculpatei nu a fost aceea de a și-o însuși pe nedrept, și în acest fel latura subiectivă a infracțiunii, aceea de a fi săvârșită cu intenție, nu este îndeplinită.
În consecință, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală este temeinică și legală.
Cât privește daunele morale solicitate de partea vătămată, acestea nu se justifică, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998-999 Cod civil.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că ambele recursuri sunt nefondate și vor fi respinse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În temeiul art. 192 al. 2 Cod procedură penală, recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata și de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 516/28.12.2007 a Tribunalului Suceava.
Obligă recurenții să plătească câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./ 07.04.2004
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
