Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 114/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la data de 27 ianuarie 1950, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței nr. 495 din 07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 17 ani închisoare aplicată acestuia, prin sentința penală nr. 399/15 noiembrie 1999 Tribunalului Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova conform delegației nr. 682/2008 aflată la fila 10 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat cu acordul instanței a luat legătura cu condamnatul, arătând că acesta nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu, având cuvântul pentru condamnat arată că acesta a declarat recursul împotriva sentinței nr. 495/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a respins cererea de întrerupere executare pedeapsă.
Ca circumstanțe personale invocă faptul că mama condamnatului este în vârstă, locuiește într-un imobil în stare avansată de degradare împreună cu sora condamnatului grav bolnavă, având nevoie de ajutorul acestuia.
Se mai arată că din pedeapsa de 17 ani închisoare condamnatul a executat 9 ani și nu a mai beneficiat de o altă întrerupere a executării pedepsei.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței și în baza disp. art. 38515punctul 2 cod proc. penală, să fie admisă cererea de întrerupere a executării pedepsei pe un termen de trei luni.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul învederează instanței că ancheta socială efectuată în cauză nu relevă împrejurări speciale de natură a impune întreruperea executării pedepsei.
Concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul condamnat având ultimul cuvânt arată că ancheta socială nu a fost efectuată corespunzător, imobilul în care locuiesc mama cu sora sa este foarte vechi având nevoie de reparații sens în care se impune prezența și ajutorul său.
Solicită instanței admiterea recursului și a cererii de întrerupere executare pedeapsă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin sentința penală nr.495 din 07 decembrie 2007, Tribunalul Dâmbovita a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul, fiul lui și, născut la 27 ianuarie 1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni judetul D, privind întreruperea executării pedepsei de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.399/15.noiembrie 1999 a aceleiași instanțe și l-a obligat pe petent la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a retin utn că petiționarul condamnat se află în executarea unei pedepse de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.399/1999 pentru săvârșirea infracțiunii de omor și că motivul socio-familial invocat, acela că mama sa nu se poate îngriji singură, fiind în vârstă și bolnavă, nu se încadrează în cerințele prevăzute de legiuitor, întrucât ancheta socială efectuată la domiciliul acesteia, concluzionează că mama condamnatului locuiește împreună cu o fiică și o nepoată, că are pensie pentru limită de vârstă, acest aspect nefiind o împrejurare specială care să determine întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri condamnatul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate, reiterând motivele prezentate în cererea introductivă referitoare la situația grea a mamei sale care este în vârstă și bolnavă, iar imobilul în care locuiește este în stare avansată de degradare, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și pe fond întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art.455 rap.la art.453 al.1 lit.c Cod pr.penală, executarea pedepsei închisorii se poate dispune atunci când din cauza unor împrejurări speciale,
continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave, printre altele, penetru familia condamnatului.
Recurentul a susținut că mama sa este lipsită de sprijin material, fiind în vârstă și bolnavă, iar locuința este degradată și necesită reparații.
Din ancheta socială materializată în referatul nr.7535/02.11.2007 al Serviciului Public de Asistență Socială din cadrul Primăriei R, fila 14 dosar fond, rezultă că mama condamnatului, numita, locuiește împreună cu fiica, nepoata și un strănepot, într-o casă compusă din 3 camere, mobilată și igienizată satisfăcător, că veniturile acesteia sunt constituite din pensia pentru limită de vârstă, că fiica sa are un ajutor social și primește alocație pentru copil.
Așadar, din conținutul anchetei sociale nu rezultă vreo împrejurare specială care să impună prezența condamnatului în familie și de altfel într-o perioadă de 3 luni admisibilă unei astfel de cereri, condamnatul nu ar putea să realizeze venituri suficiente pentru a efectua reparații la imobil și nu ar îmbunătăți situația materială a mamei sale, care așa cum s-a arătat are venituri pentru întreținere din pensia pe care o primește.
Drept urmare, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art.453 alin.1 lit.c Cod pr.penală pentru admiterea unie astfel de cereri, situația socio-familială invocată de recurent, nu reprezintă o împrejurare specială în sensul legii penale care să impună întreruperea executării pedepsei, așa încât, continuarea executării pedepsei nu produce consecințe grave pentru familia condamnatului.
În raport de aceste considerente, curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele și în consecință, critica formulată fiind neîntemeiată, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192, al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 27.01.1950, deținut în Penitenciarul Mărgineni, judetul Dâmbovita, împotriva sentinței penale nr.495 din 07 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Grefier,
Red.EZ
Tehnored.MP
4 ex/30.01.2007
f- Tribunal Dâmbovita
operator de date cu caracater personal
notificare nr.3113/2006.
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
