Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 118/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Virgil Viorel Andreieș Iuliana
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de condamnatul, împotriva sentinței penale nr.657/22.12.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect cererea de întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.284/2007 a Tribunalului Maramureș.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă condamnatul, aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemenat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de întreruperea executării pedepsei. Apeciază că față de probele de la dosar, respectiv concluziile anchetei sociale, se poate dispune întreuperea executării pedepsei. Faptul că soția condamnatului urma să nască, apreciază că este acea împrejurare care conferă caracterul special al situației și pentru care se impune admiterea cererii. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță apreciind că în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile prev. la art.455 rap.la art.453 lit.c pr.pen. Cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judicioare către stat.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 657/22.12.2009 a Tribunalului Maramureș în baza art. 455.pr.pen. rap.la art. 453 alin.1 lit.c proc.pen. a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul,fiul lui și, născut la 28 august 1980, deținut în Penitenciarul Gherla.
În temeiul art. 192 alin.2 proc.pen. a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 80 lei bcheltuieli de judecată în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că petentul-condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 284/30.05.2007 a Tribunalului Maramureș, pe motive sociale.
Raportat la natura cererii instanța a dispus efectuarea unei anchete sociale. Din conținutul acesteia rezultă că familia condamnatului este compusă din 10 membri care locuiesc împreună în 4 camere, traiul lor de zi cu zi fiind asigurat din pensia părinților și muncile ocazionale prin localitate. Soția condamnatului nu realizează venituri lunare fiind casnică. Tatăl petentului are o pensie de boală, fiind paralizat și imobilizat la pat. Mama petentului lucrează în gospodărie și efectuează diferite munci de sezon, la fel și frații petentului. Din datele din registrul agricol rezultă că familia petentului deține un teren agricol în suprafață de 2,23 ha și o casă de locuit în suprafață de 50 mp și anexe gospodărești.
Potrivit art. 453 lit.c proc.pen. rap.la art. 455.proc.pen. instanța poate dispune întreruperea executării pedepsei când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Cum din probele aflate la dosar nu a rezultat că ar fi întrunite cerințele dispozițiilor legale mai sus invocate, instanța a apreciat că cererea petentului de a i se întrerupe executarea pedepsei apare ca nefondată. Este adevărat că situația materială a familiei condamnatului este dificilă, dar întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni nu ar putea îmbunătăți considerabil această situație.
De altfel împrejurările la care se referă textul de lege trebuie să aibă caracter special, de excepție, căci executarea oricărei pedepse creează pentru familia condamnatului urmări defavorabile cu caracter material fără însă ca aceasta să justifice întreruperea executării pedepsei.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins cererea ca nefondată, obligându-l pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs condamnatul, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei arătând că a probat îndeplinirea condițiilor legale pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Petentul a fost condamnat la pedepsa de 7 ani închisoare prin sentința penală nr. 284/30.05.2007 a Tribunalului Maramureș pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.2 lit.b și alin.21lit. c pen.
În baza art. 83.pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 281/15.12.2004 a Judecătoriei Dragomirești, stabilindu-se pedeapsa finală de 10 ani închisoare.
Potrivit art. 453 al. lit. c proc.pen. la care face trimitere art. 455.proc.pen. întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. In acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.
În accepțiunea textului de lege, împrejurările speciale vizează situații excepționale survenite intempestiv și pentru a căror surmontare este imperios necesară contribuția condamnatului.
În speță, petentul a reclamat necesitatea prezenței sale în familie în scopul de a acorda ajutor material deoarece membri acesteia nu au surse de venit și el este singurul în măsură să le asigure sprijin material.
Din conținutul anchetei sociale efectuate în cauză rezultă că familia condamnatului este compusă din 10 membri care locuiesc împreună în 4 camere, având asigurat venituri din pensia părinților și muncile ocazionale prin localitate. Din datele din registrul agricol rezultă că familia petentului deține un teren agricol în suprafață de 2,23 ha și o casă de locuit în suprafață de 50 mp și anexe gospodărești.
Așa fiind, corect a reținut instanța de fond că cererea condamnatului nu este fondată deoarece nu a dovedit existența împrejurărilor speciale care ar justifica întreruperea executării pedepsei. Dimpotrivă, în cauză s-a probat că familia petentului are o locuință și surse de venit care, chiar dacă nu sunt foarte mari, sunt venituri constante și sigure, petentul nedovedind că anterior încarcerării sale ori prin punerea în libertate situația materială a familiei condamnatului ar fi fost mai ridicată prin contribuția sa exclusivă.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul condamnatului, iar sentința atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Petentului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 89.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va obliga condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul împotriva sentintei penale nr. 657 din 22 decembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./01.03.2010
Jud.fon:
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Virgil Viorel Andreieș Iuliana
