Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 120/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 120/R/2010
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Virgil Viorel Andreieș Iuliana
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale data de 3 februarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev.de art. 13 alin.1,3 și 4 din legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 penal; trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 și proxenetism, prev.de art.329 alin.1 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemenat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive num ai subzistă în prezent iar alte temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri nu au apărut. Mai mult, de la data arestării inculpatului a trecut o perioadă destul de lungă de timp astfel că pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat foarte mult. Solicită a se avea în vedere poziția inculpatului, lipsa antecedentelor penale și faptul că din declarațiile inculpatului, ale părților civile și ale martorilor nu rezultă că inculpatul se face vinovat de infracțiunile reținute. Referitor la cererea subsidiară, consideră că și măsura obligării de a nu părăsi localitatea este suficientă, inculpatul obligându-se să respecte obligațiile impuse de instanță. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii pronunțate de instanța de fond, apreciind că instanța de fond, în mod justificat a menținut măsura arestării preventive în raport cu subzistența temeiurilor inițiale ale arestării, cu limitele de pedeapsă, natura și gravitatea infracțiunilor, modul de concepere a acitivității infracționale și numărul M al victimelor. La acest moment se poate vorbi nu numai de indicii ci chiar de probe din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Apreciază că lăsat în libertate, inculpatul își va relua activitatea infracțională astfel că măsura arestării este oportună.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate arătând că are patru copii minori dintre care unul este bolnav și este singurul întreținător de familie.
CURTEA
Deliberând, reține că prin încheierea penală din data de 3 februarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj în baza art. 300/2 rap. la art.160/b alin.3 proc.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților -, fiul lui și -, născut la data de 12.02.1976 în C-N, jud. C, CNP -, și, fiica lui G și, născută la data de 24.12.1971 în C-N, jud. C, CNP -, ambii deținuți în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a constatat că temeiurile avute în vedere la data arestării inculpaților - și subzistă și în prezent, și impun în continuare privarea de libertate a acestora (cele prev. de art.143 alin.1 și art.148 lit.f proc.pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul -, respectiv art.148 lit.b, e și f proc.pen. referitor la inculpata ) întrucât,pe de o parte, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina lor (fapte constând în aceea că, cei doi inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în anul 2008 le-au recrutat și le-au găzduit pe părțile vătămate -, în vârstă de 16 ani și -, în vârstă de 13 ani, la locuința lor situată în C-N,-, jud. C, iar prin amenințare și violență le-au obligat să practice prostituția în zona clubului "" din cartierul și, respectiv, cerșetoria, exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în anul 2008, inculpații au recrutat și cazat pe partea vătămată -, în vârstă de 18 ani, la locuința situată în C-N,- jud. C iar prin amenințare și prin crearea unei stări de dependență emoțională și materială, l-au obligat să practice cerșetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârșit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeași locuință pe numita -, care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obținuți de către susnumita fiind luați de inculpați), în acest sens fiind plângerile și declarațiile părților vătămate -, -, - și -, procesele-verbale de efectuare a investigațiilor întocmite de către organele de urmărire penală, raportul de evaluare psihologică a părții vătămate -, referatul de situație întocmit de S M - Centrul de Asistență și Protecție a Victimelor de Persoane, actele medicale privind părțile vătămate, procesele-verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare și informatice, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai M de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând, în principal, din gravitatea deosebită a faptelor imputate (reflectată, de altfel, și în pedeapsa foarte aspră prevăzută de lege - închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), din modul și împrejurările în care acestea au fost comise, urmările produse, precum și din faptul că lăsarea în libertate a unor persoane care au comis astfel de infracțiuni, ce au ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
În plus, față de inculpata sunt incidente și dispozițiile art.148 lit.b și e proc.pen. din declarațiile părții vătămate -, declarațiile martorelor și -, declarația numitului, procesul-verbal de verificări și fotografiile anexe (74-91 dosar fond), rezultând date certe că inculpata, după trimiterea acesteia în judecată și luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea părților vătămate și - și a martorelor și -, respectiv că aceasta exercită presiuni asupra părților vătămate și -. Astfel, referitor la partea vătămată, inculpata a încercat să-l determine să-și schime declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, inițial prin aceleași manopere prin care l-a convins să cerșească în beneficiul ei și al inculpatului -, respectiv oferindu-i adăpost și hrană (arătându-se chiar dispusă să-l găzduiască până la termenul de judecată din data de 31 martie 2009), dar întrucât nu a reușit, inculpata a continuat cu amenințări și presiuni asupra lui, atât direct cât și prin intermediul fratelui ei - numitul G, pentru se prezenta în instanță și a-și retrage declarațiile anterioare. În ceea ce-l privește pe partea vătămată -, în vârstă de 13 ani, acesta locuiește în continuare cu inculpata (aceasta afirmând că partea vătămată refuză să plece de la ea), care are un control deplin asupra lui, existând chiar indicii temeinice că această parte vătămată cerșește în continuare în beneficiul inculpatei. De asemenea, inculpata le-a contactat și pe martorele și -, ale căror depoziții îi sunt defavorabile, și le-a amenințat să nu se prezinte în instanță pentru a-și susține declarațiile din faza de urmărire penală, spunându-le că, în caz contrar, "se vor întoarce pachet acasă", martorei - (mama părții vătămate -) atrăgându- chiar atenția "să aibă grijă că fiul ei este la ea". Mai mult, chiar și după arestarea ei preventivă, inculpata, prin intermediul fratelui acesteia, G, continuă să exercite presiuni (constând în insulte și amenințări cu bătaia) asupra părților vătămate și a martorilor în scopul de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, împrejurare care rezultă din declarațiile părților vătămate - și -, precum și ale martorului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul -, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea încheierii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate iarîn subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în present, iar alte temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri nu au apărut. Mai mult, de la data arestării sale a trecut o perioadă destul de lungă de timp astfel că pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat foarte mult. Solicită a se avea în vedere poziția sa, lipsa antecedentelor penale și faptul că din declarațiile sale, ale părților civile și ale martorilor nu rezultă că se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute. Referitor la cererea subsidiară, consideră că și măsura obligării de a nu părăsi localitatea este suficientă, inculpatul obligându-se să respecte obligațiile impuse de instanță.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat la data de 7 ianuarie 2009 prin încheierea nr. 1 Tribunalului Cluj, rămasă definitivă prin respingerea recursului susnumitului prin încheierea penală nr. 3/R/12.01.2009 a Curții de APEL CLUJ, stabilindu-se ca temei al arestării cazul prevăzut de art. 148 lit. f proc.pen.
În fapt, s-a reținut că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile de trafic de minori prev.de art.13 alin.1,3 și 4 din Legea 678/2000 cu aplicarea art.41, 42.pen. trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 și proxenetism prev.de art.329 alin.1 pen.totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Ulterior, inculpatul a fost trimis în judecată, iar instanța de fond, după înregistrarea dosarului, a verificat din nou legalitatea și temeinicia arestării preventive, constatând în mod corect că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Potrivit rechizitoriului, inculpatului i se impută că împreună cu inculpata - concubina sa - în baza aceleieași rezoluții infracționale, în anul 2008 le-a recrutat și găzduit pe părțile vătămate în vârstă de 16 ani și - de 13 ani, la locuința situată în C-N-, iar prin amenințare și violență le-a obligat să practice prostituția în zona Clubului și respectiv cerșetoria, exploatându-le în beneficiul lor. Inculpatul, împreună cu inculpata tot în anul 2008 recrutat-o și cazat-o pe partea vătămată în vârstă de 18 ani la locuința situată în C-N,-, iar prin amenințare și crearea unei stări de dependență emoțională și materială l-a obligat să practice cerșetoria exploatându-l în beneficiul lor. În sarcina inculpaților se mai reține că în aceeași perioadă au recrutat și găzduit pe la locuința situată în C-N,- care practica prostituția de bună voie, trăgând foloase în urma acestei îndeletniciri a părții vătămate, banii obținuți de aceasta fiind preluați de către cei doi inculpați.
Potrivit art. 148 al. 1.proc.pen. arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143.proc.pen. respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f proc.pen.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanța verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile în cazul inculpatului major, legalitatea si temeinicia arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile martorilor, G, care se coroborează perfect cu declarațiile părților vătămate, - și -.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent
Având în vedere că inculpatul este judecat pentru fapte deosebit de grave de pericol și rezultat, sancționate de legea penală, față de modul de comitere care denotă o agresivitate sporită, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestor fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Referitor la durata arestului preventiv Curtea reține că potrivit jurisprudenței CEDO, aspectul privind caracterul rezonabil al unei perioade de detenție nu poate fi apreciat în abstract. Caracterul rezonabil al detenției unei persoane trebuie evaluat de la caz la caz, în funcție de trăsăturile specifice ale acestuia. Menținerea stării de detenție preventivă poate fi justificată într-un caz concret, numai dacă există indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală (a se vedea hotărârea Elvenția din 26 ianuarie 1993).
O altă subliniere făcută de C, se referă la "criteriile după care se apreciază termenul rezonabil al unei proceduri penale", statuându-se că acestea sunt similare cu cele referitoare și la procedurile din materie civilă, adică: complexitatea cauzei, comportamentul inculpatului și comportamentul autorităților competente.(decizia CEDO din 31 martie 1998 paragraf 97 citat de ).
Raportat la cele enunțate, Curtea reține că soluția instnaței de fond este în concordanță cu hotărârile CEDO (hotărârea din 31 iulie 2000 Lituania; hotărârea Kudla Polonia din 26 octombrie 2000 și hotărârea Labita Italia din 6 aprilie 2000) prin care s-a decis că nu a fost încălcat art.5 paragraf 3 din Convenție în ceea ce privește durata detenției preventive.
Așa fiind, Curtea concluzionează că în mod întemeiat instanța de fond a concluzionat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatului, motive pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei în favoarea Baroului de Avocați C ce se va avansa din.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, (fiul lui și -, născut la data de 12.02.1976 în C-N, jud. C, CNP -), împotriva încheierii penale din 3 februarie 2010 Tribunalului Cluj.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER,
- - - - - -
Red.H/Dact.M/4 ex./19.02.2010
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Virgil Viorel Andreieș Iuliana
