Intrerupere executarii pedepsei Art.455 cpp. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 299
Ședința publică din data de 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Ion Stelian
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul, fiul lui și, născut la 28.01.1959, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr. 71 din 05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 202 din 23.12.1998 pronunțată de Tribunalul Prahova rămasă ca definitivă prin sentința penală nr. 2576 din 21.06.1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul condamnat, în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu recurentul condamnat, arată că acesta nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerul Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu având cuvântul pentru condamnat solicită instanței admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de întrerupere executare pedeapsă.
Învederează instanței faptul că bolile de care suferă condamnatul s-au agravat, au intervenit noi afecțiuni cronice care nu pot fi tratate în rețeaua penitenciară, impunându-se efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru a se stabili afecțiunile de care suferă acesta în prezent.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, motivat de faptul că în cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală la data de 08.11.2007 care a stabilit că afecțiunile de care acesta suferă pot fi tratate în rețeaua penitenciară sau în cea a Ministerului Sănătății. Eventualele afecțiuni care au intervenit ulterior pot fi analizate printr-o nouă cerere de întrerupere executare pedeapsă și printr-o nouă expertiză.
Recurentul condamnat având ultimul cuvânt solicită să îi fie admis recursul și să se efectueze o nouă expertiză în cauză. Arată că au intervenit noi afecțiuni și s-au agravat bolile de care suferă în prezent.
URTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 71 din 05 februarie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată cererea condamnatului, fiul lui și, născut la data de 28 ianuarie 1959, deținut în Penitenciarul Ploiești, privind întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 202/23 decembrie 1998 același instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 2576/21.06.1999 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și l-a obligat la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că petentul condamnat a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii pe motive de sănătate, susținând că suferă de anumite boli cronice pentru care este necesară tratarea sa urgentă în stare de libertate, însă raportul de expertiză medico-legală nr. 96/08.11.2006 întocmit de Serviciul de Medicină Legală P concluzionează că afecțiunile condamnatului - gastroduodenită cronică, hipercolesterolemie, colecist dublu septat, hipertensiune arterială stadiul 1/2, colecistită cronică nelitiazică și tulburare de personalitate pot fi tratate și în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, considerând că din punct de vedere medical și față de posibilitățile terapeutice disponibile nu se justifică întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că afecțiunile de care suferă s-au acutizat și că au intervenit probleme noi de sănătate solicitând, în principal, efectuarea unei noi expertize medico-legale iar în subsidiar admiterea recursului și pe fond întreruperea executării pedepsei.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate și în raport de dispozițiile prev. de art. 453 alin. 1 lit. a Cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, așa cum se va arăta în continuare.
Executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 455 rap. la art. 453 alin. 1 lit. a cod proc. penală.
În speță, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei, susținând că prezintă anumite afecțiuni care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor și că este necesar efectuarea unor analize și investigații de către medici de specialitate și tratarea sa urgentă în stare de libertate.
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pentru a se stabili pe baza actelor medicale, a referatului medical înaintat de locul de deținere și prin examinare nemijlocită afecțiunile de care suferă condamnatul, dacă acestea pot fi tratate sau nu în regim de detenție și dacă se impune întreruperea executării pedepsei pentru ce perioadă.
În urma examinării nemijlocite a condamnatului, pe baza actelor medicale prezentate și a analizelor de specialitate efectuate, raportul de expertiză medico-legală nr. 96 din 08.11.2007 (fila 75 dosar fond) concluzionează că afecțiunile acestuia - gastroduodenită cronică, hipercolesterolemie, colecist dublu septat, hipertensiune arterială stadiul 1/2, colecistită cronică nelitiazică și tulburare de personalitate pot fi tratate atât în rețeaua sanitară a penitenciarelor cât și în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
De asemenea, se mai precizează că în raport de posibilitățile terapeutice ale rețelei sanitare a penitenciarelor, la momentul expertizării, nu se justifică întreruperea executării pedepsei privative de libertate, deținutul putând efectua tratamentul conform indicațiilor medicale de specialitate.
Așa fiind, Curtea, consideră că în mod justificat s-a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei întrucât, condamnatul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, maladiile pe care acesta le prezintă se pot trata și în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Afirmația recurentului că afecțiunile s-au acutizat și că tratarea acestora se poate efectua numai în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății nu poate fi primită atâta vreme petentul condamnat a fost examinat nemijlocit, s-au efectuat analize de specialitate și nu s-au constatat afecțiuni care îl pun în imposibilitatea să continue executarea pedepsei. Susținerea recurentului că ulterior, starea sa de sănătate s-a înrăutățit, este o simplă afirmație nesusținută în nici un act medical astfel că nu se justifică efectuarea unei noi expertize medico-legale, așa cum a solicitat, întrucât de la ultimul raport de expertiză nu a trecut o perioadă mai mare de 6 luni care să determine expertizarea stării de sănătate a petentului.
Dacă starea de sănătate nu îi va permite să continue executarea pedepsei, recurentul are posibilitatea să formuleze o altă cerere de întrerupere a executării pedepsei, însă în acest moment conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală, există posibilități terapeutice în cadrul rețelei sanitare a penitenciarelor pentru efectuarea unui tratament corespunzător.
Concluzionând, Curtea, constată că motivele invocate de recurent nu sunt întemeiate și pe cale de consecință, instanța de fond în mod corect a stabilit că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru întreruperea executării pedepsei, astfel căh otărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins, ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul, deținut în Penitenciarul Ploiești, județul P, împotriva sentinței penale nr. 71/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul la plata sumei de 70 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. ZE
Tehnored. GM
4 ex./01.04.2008
Dosar fond nr- - Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 311/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Ion Stelian
